Viața e silueta pe care o pierzi odată cu mama, de Florentin Palaghia, Princeps Multimedia, Iași, 2019, 140 p. O tristețe difuză sau peremptorie îmbracă felurite chipuri, pornind de la titlu ori de la primul poem inclus în volum: „Peştera se întinde sinuoasă./Domnişoara de Cromagnon/îşi aşteaptă cu evlavie soţul plecat/la cules de iluzii în Munţii … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 9 / 2020 Din 28 februarie. Ștefan Cazimir, la Actualitatea: În definitiv, ce înseamnă revoluție? Abolirea unei anumite ordini de drept și înlocuirea ei cu alta, diametral opusă. Aflăm din presă că Valentin Ceaușescu ar fi solicitat, pentru părinții săi, calitatea de „persoane vătămate” în revoluția din decembrie 1989… Tot astfel, întorcându-ne în … Continuă să citești revista revistelor
Mai țineți minte, de la chimia de-a cincea (sau, poate, de-a șasea) hârtia de turnesol? Sau mai precis hârtiile de turnesol: una roșie care devine albastră în contact cu o substanță acidă, iar varianta ei albastră devine roșie în contact cu o substanță bazică (alcalină). În paranteză fie spus, tournesol înseamnă în franțuzește floarea soarelui, … Continuă să citești HÂRTIA DE TURNESOL
Yoga e un subiect despre care s-a discutat destul de mult în România post-comunistă, dar, din păcate, nu așa cum ar fi trebuit. Paleta tematică s-a întins de la filosofie la tehnici psihosomatice, de la religii indiene la grupări New Age, de la paranormal la sexualitate și, nu în ultimul rând, de la Eliade la … Continuă să citești De la teosofi la Eliade. Începuturile yogăi în România
S-au emis multe sentințe despre lumea în care trăim, s-au folosit multe clișee pentru a-i defini ritmurile și trăirile. „Secolul vitezei”, „era tehnologiei”, „postmodernitate”, „postcultură”, „epoca inteligenței artificiale” ș.a.m.d. Nu știm cum va rămâne în istoria culturală a umanității secolul pe care îl traversăm deja de câțiva ani buni. Nu știm nici măcar dacă, în … Continuă să citești Minunata lume nouă
O personalitate artistică și intelectuală paradoxală, non-conformistă, excepțională a fost poetul, romancierul, cineastul și eseistul italian Pier Paolo Pasolini, într-un peisaj intelectual dominat de maniheism și anatemizare cum este cel al României actuale și, din păcate, și a altor țări din Europa sau din afara ei. Ca și alți poeți ai „timpului intermediar” (sintagmă împrumutată … Continuă să citești De la creștinism la marxism și înapoi, cu Pier Paolo Pasolini
Zilele acestea, o elevă de clasa a XII-a mi-a povestit că la școală li s-a dat o simulare, la unul dintre modelele de subiecte care se vor da la bacalaureat la limba română. Li se cerea să argumenteze pro sau contra celor enunțate în subiectul respectiv. Era intrigată. Argumentația pe care a considerat necesar să … Continuă să citești SĂ DĂM TIMPUL ÎNAPOI, SPRE A MERGE ÎNAINTE
La 17 martie 1895 se năștea la Câmpulung Muscel cel ce va deveni celebrul matematician Dan Barbilian și poetul de excepție Ion Barbu. După licența în matematici la Facultatea de Științe din București, profesorul Gh. Țiteica îi obține o bursă de studiu în Germania. Din 1921 până în 1924, Ion Barbu hălăduiește prin diverse orașe … Continuă să citești ION BARBU. GEOMETRIE ȘI EXTAZ
S-au scurs o sută de ani (27 februarie 2020) de când marele istoric, A.D. Xenopol a trecut în lumea celor „drepți”. A lăsat moștenire o vastă operă scrisă, din care face parte și Istoria românilor din Dacia Traiană. Se subînțelege că este vorba despre istoria locuitorilor din spațiul Daciei lui Burebista (rege, anii 82- 44, … Continuă să citești CENTENAR A.D. XENOPOL
Spațiile închise securizante și utopia afectivă Afectivitatea și morala ca ax al existenței Obsesia semnelor După zece cărți de critică, Valeriu Cristea, urmând parcă pilda câtorva dintre confrați, își scrie ceea ce s-ar putea numi „memoriileˮ. După-amiaza de sâmbătă (Cartea Românească, 1988) este o incursiune eseistică în copilăria, tinerețea și maturitatea criticului literar, incluzând o … Continuă să citești Memoriile unui critic
Imediat după prăbușirea comunismului, scriitori de pretutindeni din Europa au exploatat perioada regimului dictatorial în operele lor, astfel încât existența populației sub imperiul terorii și al permanentei stări de paranoia este astăzi una dintre cele mai vehiculate sau clișeizate teme literare din ultimele aproape trei decenii de proză românească și europeană. Conștientizarea libertății de exprimare … Continuă să citești Despre (post)comunismul românesc în formula narativă a lui Petru Cimpoeșu
Perspectivele diferite de analiză sociologică și etnologică au generat multiple definiții ale familiei, relevând importanța unei caracteristici sau a alteia: mod de alcătuire și structură, vârstă și sentimente, relații intra și interfamiliale, nevoi și aspirații etc. La definițiile cunoscute, trebuie să o adăugăm și pe cea oferită de Caragiale, prin vocea lui Rică Venturiano: familia … Continuă să citești Relațiile intrafamiliale în comedii
O carte apărută în 1944 ne spunea, atunci, ceea ce, abia azi, știm. Poate numai din această carte. (n. p.) „Este semnificativ faptul că naționalizarea gândirii a decurs pretutindeni pari passu cu naționalizarea industriei.” E.H. Carr (Edward Hallet Carr) Motto la capitolul Sfârșitul adevărului din cartea lui Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute. „Cel mai … Continuă să citești …DINTR-O CARTE CARE-ȚI DESCHIDE OCHII
Volumul Théophile Gautier, Edgar Allan Poe, Nicolae Davidescu: A 1000-a noapte, editat de prestigioasa editură ateniană Agra (2006) și îngrijit de comparatista greco-franceză Evanghelia Stead-Daskalopoulou, de la Universitatea din Reims, merită cu prisosință să fie semnalat și publicului românesc, fie și la paisprezece ani de la apariție. Acest tardiv demers de întâmpinare ar putea invoca … Continuă să citești TÂRCOALE „ORIENTALISMULUI”
Născut la 19 februarie 1473 la Toruń (Polonia), Niklas Koppernigk, fiu de brutar german, îşi lua deja doctoratul în ştiinţe la Universitatea din Cracovia la vârsta de numai 20 de ani, iar la 30, după absolvirea suplimentară a universităţilor din Bologna, Padova şi Ferrara, devenea şi doctor în drept canonic. A mai studiat astronomia cu … Continuă să citești Certificat de revoluţionar
Taxidermistul, slujitoarea, împăratul Cadavrul împăratului mi-a dat multe bătăi de cap Imaginează-ți că am lucrat la el ascuns într-un subsol nenorocit, în timp ce înmormântarea sicriului gol adunase în ținut mii de oameni Nu pot să înțeleg de ce a dat împărăteasa ordinul ăsta – de ce să chemi un taxidermist să-ți împăieze soțul și … Continuă să citești poeme
Fascinația spirituală pe care cărturarul de excepțională vocație care a fost Tudor Vianu o inspira de la catedră studenților din Amfiteatrul Odobescu al Universității bucureștene este vie nu numai în mințile și inimile celor care au avut privilegiul de a-l avea profesor în anii șaizeci ai secolului trecut, dar și în intelectul celor cărora li … Continuă să citești TUDOR VIANU CENZURAT
– Sărutmâna, domnișoară, iată, a venit momentul să ne cunoaștem. E un fel de-a spune „să ne cunoaștem”, pentru că întotdeauna se dovedește că nu știm mare lucru. Dumneata m-ai chemat, așa mi-a zis, în drum spre cabinet, gardianul Vasilache. Cred că este a zecea oară când trec pragul acestei încăperi, iar tu ești al … Continuă să citești INCURABILUL PACIENT
Nu poți să nu rămâi impresionat văzând lista titlurilor volumelor semnate de Andrei Oișteanu. Și, deși am mai făcut-o tot în paginile acestei primitoare reviste, o mai dau o dată: Grădina de dincolo. Zoosophia, Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, Mythos & Logos, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, … Continuă să citești NARCOTICE DE TOATE ZILELE
Desprinderea de țărm era titlul celui de-al doilea volum de poezii al lui Ilie Constantin, poet care s-a ilustrat, în scurta dar fecunda sa carieră literară petrecută în România, prin lirica sa, dar și prin traducerile din italiană (Salvatore Quasimodo, Umberto Saba) și articolele sale critice din România literară a anilor șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut. … Continuă să citești Ilie Constantin la „Desprinderea de țărm”
Deşi mult mai tânăr decât alţi scriitori basarabeni consideraţi optzecişti, Ghenadie Nicu a debutat editorial mai devreme decât colegii din aceeaşi promoţie literară. Şi a plecat la ceruri printre primii din generaţie (în 2019, înainte de a-şi vedea tipărit ultimul volum de poeme, aflat la editură pentru ultimele corecturi), parcă grăbindu-se să ne pună la … Continuă să citești „ERAM ATÂT DE SINGUR ȘI ATÂT DE STRĂVEZIU”
Horia Gârbea ne-a captat atenția printr-o producție poetică a bunei dispoziții manifeste. Umorul devenise procedeul d-sale favorit de comunicare într-un spectacol de asimetrii ingenioase pe care le exploata prin complicitatea cu cititorul lesne de atras pe un asemenea făgaș. Bonomia auctorială contacta curent bonomia publică. În ultimul volum al poetului apare însă o ușoară reorientare. … Continuă să citești Dincolo de umor
Scriind despre poeziile sale, spuneam altă dată că Lucia Negoiță, remarcabil „slujbaş la TVR” după 1989, instalată cu arme şi bagaje într-un nou şi acaparant limbaj, aduce cu sine în poeziile noi ceva din lapidaritatea rezervată verbului („vorbirea rapidă / prin numere / informe…”) de bogăţia imaginii complementare. De aici, frazări avare, enunţuri suspendate şi … Continuă să citești De vorbă despre cuvinte
Cartea lui Sorin Delaskela, Destrămare, îmi amintește de romanele scriitorului american de origine română Constantin Virgil Negoiță și de teoretizarea de către el a unui nou tip de literatură, pe care a numit-o fuzzy. În viziunea antiaristotelică a acestuia, în care terțul este inclus, contururile se întrepătrund, limitele sunt variabile, scrisul însuși devine o combinație … Continuă să citești TRISTEȚI CREPUSCULARE