Mimetismul este baza supraviețuirii. Dar dacă rămâi la mimetism, rămâi și pe jumătate om. „Spre ce ne-ndreptăm, doamnă?”, mă întreabă, mai mult retoric dar vizibil îngrijorată, mama unei adolescente care a solicitat o terapie, cu speranța că ar putea fi de folos dezorientării cu care fiica se luptă de ceva vreme. Fata, în clasa a … Continuă să citești SALVAȚI COPIII! DOAR EI NE MAI POT SALVA
Printre temele existenței umane care s-au bucurat de atenție și au fost studiate de Martin Heidegger, s-a numărat și creația poetică. Analizând esența poeziei, ilustrul filosof german a dedus că „poezia ar fi, în primul rând, nevinovăție, joc, exercițiu”. (C. Noica, Gânduri despre esența poeziei, în Convorbiri literare, an LXXVI, nr. 1 / ian. 1943, … Continuă să citești NICHITA ȘI PRISMA HEIDEGGER
A rămas astăzi verosimilă în România poezia religioasă? Așa cum s-a practicat ea până în secolul al XVIII-lea și cum a supraviețuit în romantism sau la începutul secolului XX? Răspunsul e greu de dat. Ateismul violent și militant care a stăpânit țara noastră și Estul Europei aproape jumătate de secol a avut efecte contradictorii: pe … Continuă să citești O religiozitate subtilă
1. În 2016, într-un format cu totul special, la editura Humanitas a fost lansată seria de autor „Matei Călinescu”, pariul editurii fiind acela de a publica integrala operei marelui eseist până în 2022. Cadența cu care au fost publicate până acum cărțile din această serie de autor este impresionantă și lăudabilă. Până la începutul acestui … Continuă să citești MATEI CĂLINESCU, SCRISORI DIN EXIL
INIŢIAL lumea din a fi se regăsea în germenii ierbii de sub zăpezi, pe lama dulce a focului şi azima cea de toate zilele era cuvântul întruchipat în curcubeu unduit de cântul păsărilor pe limba lor. nu știa ce-i teama de ziua de mâine. grifonii turnaţi din bronzuri de prislop la intrare n-aveau nimic comun … Continuă să citești poeme
Așadar se dau: A. un curs universitar devenit ulterior carte: Aurel Codoban, Amurgul iubirii. De la iubirea-pasiune la comunicarea corporală, Ideea Design&Print, Cluj, 2004; B. Un roman al aceluiași, – Jurnalul Amurgului iubirii, ed. Școala Ardeleană, 2018 – de citit neapărat în continuarea cărții de mai sus, și compus din: B1 – un proiect de … Continuă să citești ROMANUL FENOMENOLOGIC AL IUBIRII
Rocada În epoca faraonului ceauses I metroul se construia imediat de la un capăt la altul al turbatului buhensis ajungea și la păcii ca un crocodil zvăpăiat și uite cum curge crăciunul pe nil între oameni care cred că isa e doar fiul lui maryam trimis cu un papirus e-vanghelie uns de soare via regele … Continuă să citești poeme
Preocupată de tot ceea ce înseamnă cultura idiș în România, Camelia Crăciun a promovat literatura în această limbă prin intermediul diverselor proiecte alternative incluzând îngrijirea unei serii de traduceri canonice în colecția Biblioteca de literatură idiș a Editurii Hasefer, dar și prin spectacole-lectură adresate publicului larg din seria Cu cărțile deschise…, organizate la Teatrul Evreiesc … Continuă să citești TRADUCERI DIN IDIȘ ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Prolog Se deschide și se închide într-un cerc totul nașterea, viața, moartea, norocul, – și această carte – încoronată cu sfinți, beduini și Golgote de piatră. Scriu și scriu… Scriu litanii pe nisip. Unde-i cerul meu din chip, unde-mi este, Doamne, gura, unde-i viața și Scriptura? Și cuvintele iar latră, o ce lume idolatră! Scriu … Continuă să citești poeme
Perplexitatea nu mi-ar fi fost la fel de mare descoperind vreo cometă nouă pe cât mi-a fost când am dat peste un referat despre Tycho Brahe scris de trei eleve de clasa a X-a de la Colegiul Tehnic „Costin Neniţescu” din Bucureşti, în condiţiile în care avem astăzi pe la colegiile de acest fel elevi … Continuă să citești Gustul amar al berii
E un lucru comun să afirmi că Franţa a contribuit hotărâtor la crearea statului modern român şi la „şlefuirea” europeană a multor intelectuali (artişti, scriitori, diplomaţi) care au lăsat urme luminoase în cultura română. Dar în spatele denumirii oficiale a Republicii Franceze au fost întotdeauna oamenii, personalităţile care, la un moment dat al existenţei lor, … Continuă să citești Jean-Camille Blondel, mai mult decât un ambasador
Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 – 2019), chiar dacă majoritatea textelor sunt ceea ce am numi (fără o altă explicaţie decât sexul autoarelor) „poezie feminină”, este o întreprindere feministă (sic!) în intenţie şi doar asta îi explică apariţia. O poezie selectată doar pe criteriul diferenţelor sexuale ar fi … Continuă să citești POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ
Dan Alexe face parte din categoria scriitorilor despre care se poate spune că, înainte de a fi un autor, este un personaj. Și-a construit personalitatea profesând mai multe îndeletniciri, etalând mai multe abilități artistice și intelectuale. E preocupat de Logos, cum o declară el însuși, e un poliglot (știe între altele și farsi – persana) … Continuă să citești În goană nebună prin Rusia lui Dumas
Viorica Răduță: o excepțională poetă a imaginii. În textul d-sale imaginea crește cum o sămânță din sine însăși, urmând a sugera o lume lăuntrică, a o justifica emoțional, a-i acorda un nervos contur distinct. După care i se trasează ramificațiile, i se asortează culorile, i se cumpănesc intonațiile, nu fără ca ochiul să cadă mereu … Continuă să citești Pornind de la imagine
Am citit poemele Anei Blandiana aproape în timp real, fiind contemporană cu nașterea cărților una după cealaltă. Am și scris despre multe dintre ele. Acum, instalându-mă în fotoliul meu de străveche cititoare cu Integrala de la Humanitas în brațe, am adăstat o vreme admirându-i impecabila vestimentație (tipo)grafică. Am citit apoi un poem, încă unul. Lectura … Continuă să citești Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor
La începutul anilor 2000, poezia Anei Il (pseudonimul Corneliei Mocanu) a stârnit o adevărată rumoare în lumea scriitoricească brașoveană și nu numai. Nu era puțin lucru, având în vedere că poeta a avut la dispoziție puțin timp pentru a-și face auzit glasul. Cam patru ani – mai exact, din 2000 până în 2004, dacă luăm … Continuă să citești Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”
Primul paradox al cărților lui Daniel Bănulescu este că proza sa (mai mult decât poezia), s-a bucurat de succes încă din primii ani de după căderea regimului comunist, romanele sale au apărut în mai multe ediții, au fost traduse în limbi străine, au fost încununate cu premii importante (să amintesc doar Premiul Academiei Române), dar … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI
Roberto Bolaño abordează, în romanul său publicat în anul 1998, Detectivii sălbatici, marea temă a călătoriei, cu scopul declarat de a exprima esența personajelor sale, dar și a lumii în care trăiesc acestea. Desigur, fiind vorba despre un scriitor ale cărui creații sunt prin excelență experimentale, călătoria nu rămâne niciodată la stadiul de deplasare în … Continuă să citești Călătorii în literatură și drumuri către sine
…Prin urmare, situația e clară: orice pește rimează cu orice alt pește. Peștele de sticlă cu peștele se strică, peștele din „ca peștele pe uscat” cu cel din „ca peștele în apă”, peștele din acvariu cu peștele cristic, peștele din „de la cap se-mpute” cu cel din „Ziua în care vin peștii” al lui Cacoyannis, … Continuă să citești PROZODIA PEȘTILOR…
Lucian Pintilie (1933-2018) este fără îndoială un clasic care a marcat deopotrivă scena și filmul românesc. Regizor de teatru ca formație (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, 1956), nonconformist funciar, Pintilie intră în conflict de timpuriu cu ideologia vremii. Repartizat la Teatrul Armatei, în 1959 este acuzat „de compromiterea emisiunii aniversare a … Continuă să citești „Balanța”, la o nouă premieră
Bufonul e un stâlp al teatrului shakespearian, ba, putem spune, chiar unul al teatrului în general. Această idee fecundă va fi stat la conceperea spectacolului Noaptea bufonilor, pe care Alexa Visarion l-a construit la micul teatru din strada Sfinții Apostoli, unteatru, unde au mai putut fi văzute și vor mai putea fi văzute, poate, când … Continuă să citești NOAPTEA BUFONILOR
De fiecare dată când citesc articolele din presa cotidiană despre un eveniment petrecut înainte de nașterea mea sau jurnalele intime ale participanților la evenimentul respectiv, am impresia că îl înțeleg mai bine decât din marile sinteze și doctele tratate de istorie. Confesiunile martorilor direcți surprind emoția, aerul timpului, felul în care oamenii se raportau la … Continuă să citești Martori la marele război
Mihaela Ilie este un artist plastic ploieștean, de o delicatețe și o discreție aproape năpăstuitoare. Poate că explicația stă și în baștina ei, fiindcă, de fel este din Cluj (unde a și absolvit Artele Plastice), dar a făcut casă tocmai în urbea lui Nenea Iancu. Un destin tragic i-a lăsat însă casa pustie, acum un … Continuă să citești Întreideschis
Costantin Ritivoiu mi-a fost prezentat așa: „Mai sunt doi mari ciucurenciști: Paștina și Ritivoiu!”. Sec. Complet. Suficient. Sigur că tonul nu a fost lipsit de o oarecare emfază (și când oare nu este un galerist emfatic și mândru de ceea ce expune?!), dar vizitând expoziția de la Galeria Romană, i-am dat dreptate. Ceea ce m-a … Continuă să citești Un pictor al sărbătorii