Mihaela Grădinariu este profesoară de română în Râșca Sucevei. A absolvit, la Iași, Teologie pastorală și Română-Rusă (profesor preferat: Emil Iordache). Doctor în Litere al Universității „Al. I. Cuza”. Autoare, deocamdată, a cinci volume de versuri publicate din 2012 până în prezent la Editura Timpul. I le-am citit, la cererea mea, pe toate. Critic literar … Continuă să citești Poeme
Poet de puternice reverberații lirice, obsedat de „ochiul interior” al lucrurilor văzute și nevăzute, aspirând spre o integrare în ritmul existențial al unei cosmicități protectoare, Gheorghe Pituț, de la a cărui naștere se împlinesc 80 de ani (1 aprilie 1940), a fost un scriitor complex, plecat dintre noi la numai 51 de ani, în plin … Continuă să citești Proza ludică și funambulescă a lui Gheorghe Pituț
(fantezie dramatică în patru părți inegale, cu inserții din poezia lui Dimitrie Anghel) PERSONAJE: DOBRESCU și TĂNĂSESCU – foști profesori suplinitori de literatura română, în prezent văcari într-un sat oarecare PATRU BOI – în proprietatea celor doi ex-profesori I (Pârloagă. Petece de pământ cu iarbă. Foarte mulți maci. Într-o parte, doi văcari în costume de … Continuă să citești VISĂTORII
Un baraj de artilerie al trupelor franceze din Al Doilea Război Mondial, ce urma să facă una cu pământul orășelul cu nume ciudat Weil („Deoarece”) din Württemberg, supranumit „Poarta către Pădurea Neagră”, a fost anulat în ultimul moment, atunci când s-a aflat că acolo se născuse Kepler, în 1571. În piața muzeului orășenesc, un splendid … Continuă să citești LEGISLATORUL CERULUI
Viața apare și în Homeric-ul Doinei Ruști, mai cu seamă așa cum o vede fiecare, atunci când își aduce aminte de ceea ce se poate numi viață. Într-o ficțiune, viața e cum hotărăște naratorul că o are, o știe că ar fi, personajul. Ori cum o vede naratorul la personaje prin unele circumstanțe. Începând de … Continuă să citești OCURENȚELE VIEȚII „HOMERICE”
De la primul ei roman, Negrissimo, o metanarațiune care readucea în discuție tema „negrilor literari”, toate ficțiunile Lilianei Corobca sunt modelări de situații. O modelare – ca strategie narativă – este și romanul recent, cu un titlu inocent, dar care ascunde o dramă: Buburuza. Tema este una în vogă, „ONG-istă”, din contextul mai larg al … Continuă să citești LILIANA COROBCA: POEME DESPRE ZBOR
Carmen Firan este unul dintre cei mai harnici și prolifici scriitori români din străinătate și o prezență constantă în țară, la târguri de carte și festivaluri literare. A publicat circa 30 de volume de poezie, proză, eseuri și dialoguri – cărți traduse în multe limbi. Este autoare de piese de teatru și scenarii de film. … Continuă să citești Când îți iubești personajele, dincolo de disperarea lor
André Gide scria undeva că un spirit își poate afirma complexitatea în domeniul unor relații complexe cu femeile. O confirmare ne-o oferă Sorin Lavric, într-un amplu eseu consacrat subiectului feminin. Startul scrierii l-a reprezentat ambiția autorului de-a răspunde provocării unui prieten mai vîrstnic care i-a mărturisit că se îndoiește de putința d-sale de-a produce „o … Continuă să citești Între nimfe
Anul trecut Ștefan J. Fay ar fi împlinit 100 de ani. S-a stins la 90, la Nisa, lăsând în urmă o operă remarcabilă și povestea unei vieți, din multe unghiuri de vedere, exemplară. Doina Rad îi dedică o monografie consistentă, organizând atât informațiile deja cunoscute din cărțile și mărturiile scriitorului, cât și, ca noutate absolută, … Continuă să citești Ștefan J. Fay: „Nu mor decât cei pe care îi uităm”
Cu mai bine de un an în urmă, am scris în paginile revistei Viața Românească un comentariu despre cartea lui Mihai Vornicu, Statui de hârtie. Studii și impresii asupra literaturii române, salutând apetitul criticului pentru redescoperirea unor diamante din istoria literaturii noastre, ascunse în paginile uitate ale unor texte tot mai rar vizitate, aparținând pionierilor … Continuă să citești TRADUCȚIILE NU FAC O LITERATURĂ?
În iconomia cărților lui Adrian Popescu (n. 1947, Cluj-Napoca, multipremiant al Uniunii Scriitorilor, al Academiei Române, al unor saloane, reviste și festivaluri de poezie, redactor-șef al revistei „Steaua” din 1990, membru al PEN-Clubului Român) volumul Drumul strâmt (Editura Dacia, 2001, 86 p., Colecția „Poeții Clujului”) are valoarea unui glissando biografic și semnal de încetinire a … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, „CARTEA REGINEI”
Născut la Veneţia, în anul 1725, Giacomo Casanova, trăind suficient de multă vreme în orașul atât de celebru pentru marele său Carnaval, nu are nevoie să afle de la alţii că lumea e un teatru, iar oamenii – purtători de măşti ce încearcă să-şi joace cât mai bine rolurile, propria lui existenţă dându-i această lecţie … Continuă să citești FASCINAȚIA SEDUCȚIEI
Sigur că, aliniindu-se trendului, cronicart-ul putea pune titlul acestei cronici „Arta în vremea pandemiei” sau a „…Coronei” (că sună mai poetic!), dar el a renunțat din primul moment, pentru că acest clișeu – „Cutare sau ceva în vremea carantinei” (pentru a evita adjectivul derivat dintr-un participiu strident și indigest, de care cred că v-ați săturat, … Continuă să citești VIRTUȚILE VIRTUALULUI
Nicolae Mărgineanu este singurul regizor de film român care nu s-a arătat a fi descumpănit după 1990, demonstrând că nu este protagonist al conjuncturii1. Dacă opera regizorilor care au făcut film și înainte de ‘89 se împarte în înainte și după această „bornă”, de regulă în detrimentul filmelor din cea de a doua parte a … Continuă să citești Cardinalul
După trei ani de la debut (Azi cînt jazz, Editura Casa de Pariuri Literare, 2016), Mihaela Stanciu revine cu un al doilea volum de poezii pline de prospețimea trăirii, tactile, de înțeles cu buricele degetelor sau dintre lumi, dintre fizic și virtual, trecut și prezent, somnolență și realitate, instantanee cele mai multe. Grafismul atrage atenția … Continuă să citești De la jazz la muzica clasică
Știam din poveștile lui de la River și Urania, mai apoi, cafenelele clujene unde îmi instalasem „biroul”, că prietenul meu, secuiul Andrei Gazsi lucrase în temnița Aiudului devenind chiar „controlor tehnic de calitate” în atelierul sinistrei pușcării, așa cum mărturisește în preambulul celei de-a treia cărți de poezii (Câte o carte poștală pe lună, Școala … Continuă să citești Scrisori mamei
Privind lumea prin cuvinte, de Sergiu-Ioan Huzum, Editura UCIN, Bucureşti, 2018, 267 p. Sub semnul lui 2: două ţări în care a trăit Sergiu Huzum (România şi Franţa), două soţii (ultima fiind Mioara Cremene, cu care s-a stabilit la Paris în 1969 şi cu scenariul căreia a făcut filmul Metropoème, premiat la Quinzaine des Réalisateurs, … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 14 / 2020 Din 3 aprilie. Mircea Mihăieș, „Teroarea prin statistici”: Știți câți locuitori are planeta Pământ? Ei bine, acum, în după-amiaza zilei de 28 martie 2020, suntem 7.773.938.050 de suflete. Ultimele trei cifre le-am notat cu greu, ceea ce înseamnă că ritmul nașterilor e accelerat. Poate vreți să știți câți oameni s-au … Continuă să citești revista revistelor
Locurile de veci erau chiar de veci altădată; mă rog, nu chiar de veci, că nimeni nu a văzut multe cimitire de acum șase sau șapte sute de ani când, probabil, ca și azi, morții erau îngropați în locuri de veci. Prin urmare vecia nu a fost niciodată ce voia să pară, nici chiar vecia … Continuă să citești Eternitățile scurte
Două cărți recente ale lui Gabriel Andreescu,1 foarte utile pentru cercetarea fenomenului MISA, au aruncat și o privire generală asupra a ceea ce s-a întâmplat în anii dinaintea „afacerii” Meditației Transcendentale (MT). Un volum dedicat acesteia din urmă, sub coordonarea Doinei Jela,2 a provocat unele reacții polemice în studiile lui Andreescu, de care cercetarea nu … Continuă să citești De la circ la transcendentali. Yoga sub comunism
„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
Ceea ce constituie specificul cărții confesive a lui Livius Ciocârlie (Clopotul scufundat) este nu atât conținutul memorialistic, cât relatarea construirii acestei cărți. Intitulată – de către editor, probabil, după cum remarca Nicolae Manolescu – „romanˮ, ea se dovedește mai curând romanul unui roman, în care portretul autorului scriindu-și memoriile se dovedește mult mai captivant decât … Continuă să citești LIVIUS CIOCÂRLIE, UN FALS ÎNVINS
Câteodată, însă foarte rar, artistul ajuns la senectutea apreciabilă a vârstei și spiritului – iată, personajul s-a instalat cu augustă nonșalanță în jilțul celor 85 de ani – prezintă o fractură creatoare halucinantă și face un gest neașteptat, absolut surprinzător, ce ne lasă pe toți cu gura căscată. E ca și cum, la un spectacol … Continuă să citești ȘETRAN. POVESTE DE IUBIRE
Limbajul este, probabil, cel mai important ingredient în orice construcție a unei identități publice. Vorbesc despre limbaj în sensul cel mai larg al termenului, care merge dincolo de vorbirea articulată și coboară către zonele mai mult sau mai puțin subtile ale nonverbalului și paraverbalului. Suntem pentru ceilalți ceea ce spunem că suntem sau ceea ce … Continuă să citești Limitele rațiunii