A privi în sus (a se deschide către cer) înseamnă de cele mai multe ori o aspirație, dar și o implorare fierbinte întru dezpătimire ori o consolare a singurătății prin adorație. Amândouă, însă, trebuie așezate într-un plan de echilibru total, într-o cumpănire magică a sacrului. Doi artiști îmi par (printre atâția alții, firește) că înduplecă, … Continuă să citești DOUĂ DESCHIDERI ÎN SUS
Luna trecută a avut loc la Teatrul Național din București o premieră despre care am auzit apoi că ar fi divizat spectatorii: Hedda Gabler de Henrik Ibsen, în regia lui Thomas Ostermeier. Ibsen se joacă destul de puțin în ultimele decenii în teatrele noastre. Și de câte ori un regizor, de obicei dintre cei cunoscuți … Continuă să citești ÎNTRE IBSEN ȘI OSTERMEIER
Pascal Bruckner este cunoscut nu doar în Franța, ci și în întreaga lume pentru calitățile sale de romancier – dacă ar fi să amintim doar câteva titluri, de la Lune de fiel (1981), Les voleurs de beauté (1997), L’Amour du prochain (2005) sau Un an et un jour (2018) – dar, mai ales, pentru eseurile … Continuă să citești Un tratat de victimologie
Setea penumbrei de Ioana Sandu, col. Cantos, Editura Junimea, Iași, 2023. O sută și una de poezii (2006-2022), o antologie de autor pe care poeta a alcătuit-o, cu precizie și rafinament, din 15 volume, începând cu Leagănul de nisip și ajungând la Mătăsuri. Indiferent de titlu sau de anul apariției, în toată lirica Ioanei Sandu … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 19-20 / 2024 Din 3 mai. La ancheta „Despre cronica literară, encore et toujours” (realizată de Cristian Pătrășconiu) răspund 46 de scriitori, între ei: 1) Gabriel Chifu: Se afirmă că în evaluarea critică doar valoarea unei cărți contează, sentimentele, de simpatie sau, dimpotrivă, de antipatie, de ostilitate ale criticului față de autor nu … Continuă să citești Revista revistelor
Îmi aduc aminte că în prima copilărie, a mea și-a altora probabil, exista un fel de joc bazat pe atenție, al cărui laitmotiv era: „zboară, zboară, zboară…” Zborul acesta se transforma, în același timp, de pe-atunci, în ceva cu mult mai puțin vesel și cu mult mai periculos decât o simplă neatenție. Trecuse pe deasupra … Continuă să citești OARE CUM SE TRADUCE ENOLA GAY PE RUSEȘTE?
Un generic de rubrică: Viața literaturii. Nu doar despre autori și despre cărțile lor. Și nu doar despre „viața literară”, a „lumii” scriitoricești, cea în care subiectele principale sunt relațiile din branșă, amicițiile și dușmăniile dintre literatori, raporturile sentimentale și conflictele personale, grupurile și „găștile” sau „bisericuțele”, polemicile, cabalele, ciocnirile crâncene și marile împăcări, uneori … Continuă să citești …DE-ACUM FĂRĂ, DAR MEREU CU NICOLAE MANOLESCU…
Trăim într-o cultură a comunicării globale. Dezvoltarea la un nivel fără precedent și într-un ritm extrem de rapid a tehnologiilor comunicării și informării reclamă un nou tip de cultură, în care toate aceste performanțe să fie incluse într-o manieră armonioasă. Construcția culturală în era digitală revendică necesitatea de a se începe cu edificarea unei noi … Continuă să citești FIINȚA UMANĂ SUB PRESIUNEA COMUNICĂRII ȘI CULTURII DIGITALE
Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, …apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de consum, profilul artei teatrului se revendică … Continuă să citești SPECTACOLUL DIN GÂNDURI
E un lucru relativ bine cunoscut că, începând din anul 1945, când sosește la Paris, Eliade a încercat să fie tot mai puțin „politic”, în sensul propriu al acestui termen.[1] Vedea angajarea politică în primul rând pe plan cultural (și spiritual, cum îi plăcea să spună pe vremuri). După anul 1956, la Chicago, și această … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. MIRON CONSTANTINESCU (I)
Noul volum ce publică o parte (mai exact, 161) dintre miile de scrisori semnate de-a lungul vieții de Cioran este o antologie selectivă semnată de Nicolas Cavaillès și cuprinde corespondența dintre anii 1930 și 1991. Prima scrisoare Cioran a redactat-o la vârsta de 19 ani, iar ultima, la 79 de ani; așadar, un ecart de … Continuă să citești CIORAN, AUTOPORTRET ÎN CORESPONDENȚĂ
Născut în Bobota Sălajului, satul în care s-a crezut o vreme că și-a încheiat existența pământească Gheorghe Șincai, Corneliu Coposu (n. 1914), după școala primară în satul natal, este adus în 1923, de către tatăl său, protopopul greco-catolic Valentin Coposu la liceul din Blaj, lucru care îl nedumerește la această vârstă: „Am pășit nedumerit – … Continuă să citești CORNELIU COPOSU DESPRE ȘCOLILE ȘI OAMENII BLAJULUI
Am avut, de curând, privilegiul parcurgerii unui album de documente intitulat Din patrimoniul Arhivelor Naționale; o lucrare ce se prezintă într-o ținută grafică elegantă, editată de Arhivele Naționale din România, cu un argument de prof. univ. dr. Corneliu-Mihai Lungu și cu o introducere de prof. univ. dr. Marcel-Dumitru Ciucă, prin care cei doi universitari ne … Continuă să citești TEZAURUL ARHIVELOR
SÂNGE CALD ȘI FOTONI Acum nu-i mai pot face niciun rău, dar îi făcuseră tot ce se poate face și oamenii și demonii, cu schimbul. Cu mare durere, prietene, îți scriu, L-au coborât. Era greu. E jos, zace. Din mormântul nou, săpat în stâncă, (și acesta darul unui discipol discret) s-a trezit însă spre dimineață … Continuă să citești poeme
Sunt amintiri care îți vin fără să vrei, ca un vânticel de seară ce răstoarnă franjurii norilor alburii și-nvârtejește crenguțele din vârful copacilor. Semne făcute pe-un cer de tăgadă, ceva între a fi și a nu fi, un regret ascuns într-un clopot stricat sau o moară de apă cu șipote stinse și-mprăștiate ca un fum … Continuă să citești MENGHINA
Șantropel avea niște iarbă în fața casei. Vecinul meu Șantropel. Cizmar de meserie, dar făcea de toate. Se pricepea la tot ce alții uitaseră. Cum să bați un cui și să-ți agăți de el haina. Ura casele pline de cuiere inutile. Cum să meșterești un capac de WC dintr-o bucată de placaj găsită în magazie. … Continuă să citești UN GEAMANTAN CU IARBĂ
Într-o limbă uitată Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare la un spectacol în care spectatorii și actorii par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă, pe care, în destul de multe momente, o neglijează mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața rămân pe dinafară, … Continuă să citești poeme
Toma se trezi buimăcit când alarma de la mobil intonă tema filmului Psycho. Inima îi galopă ca un cal nărăvaș, dar reveni la normal înainte să cadă în hăul de unde nu mai exista cale de întoarcere. Scoase o mână dintre așternuturi și opri alarma. „Hotărât lucru, va trebui să schimb melodia”, gândi el. Privirea … Continuă să citești TIGAIA ROȘIE
Aţipisem în fotoliu imediat după urările de Anul Nou pe care şeful statului le adresase naţiunii nu la miezul nopţii, cum îndeobşte se obişnuieşte, ci undeva pe la ora 22. Cu duioşie aproape îmi adusesem aminte de preşedintele anterior care, pe cai mari aflându-se încă, de pe o scenă în faţa a mii de petrecăreţi … Continuă să citești APROAPE DUPLEX
Ne vor cânta greierii în cimitire și asta va fi cea mai mare realizare a vieților noastre într-un acces de minimalism copiii vor arunca la gunoi mobilele hainele cărțile fotografiile tot trecutul se va scurge ca apa murdară într-un canal doar iluzia că am trăit va rămâne doar iluzia o scândură într-un sicriu putrezit Cine … Continuă să citești poeme
Într-un interviu al lui Cristian Pătrășconiu cu Andrei Pleșu, apărut în România literară nr. 35/ 2023, întrebat fiind despre fericire, filosoful răspunde: „Există multe feluri de fericire; fericirea însăși e o noțiune extrem de pestriță. Oamenii cei mai nefericiți pe care i-am cunoscut în viața mea au fost cei care aveau ca preocupare constantă obținerea … Continuă să citești CÂND NU POȚI SCHIMBA SITUAȚIA, SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA
Chiar în paginile acestei reviste spuneam, cândva, în timpul pandemiei, că decizia autorităților de a închide școlile și de a trece la desfășurarea orelor on line va duce la consecințe deloc dificil de prevăzut din punct de vedere psihologic, dar dificil de dovedit (în sensul de fidel măsurabile) drept consecințe ale acestei decizii. La vremea … Continuă să citești VICTIMELE PERPETUĂRII STRÂMBĂTĂȚII COPIII NOȘTRI SUNT
(despre canonul de frumusețe) Omul nu mai poate sta locului. Deleagă mereu și mereu câte ceva, ajungând uneori să-și piardă complet esența interioară. Sau propriul corp. În stările sale cu melancolii accentuate sau cu nostalgii abisale, el cedează presiunii exterioare printr-o eternă stare de nemulțumire, de neiubire, de nedreptățire, de auto-dispreț, chiar dacă inconștient. Bucuria … Continuă să citești PUNE-ȚI POFTA-N CUI!
Mariana Marin este poeta pură, poeta fără rest, structural poate cea mai apropiată de Ion Mureșan (dar și, paradoxal, de Matei Vișniec), artista care nu urmează atât rigorile unei estetici, cât impune arabescurile și nuanțele sale în simetriile poetice ale lumii; altfel spus, impune lumii poeticile sale. Fac această afirmație personală, urmare a impresiilor mele … Continuă să citești MARIANA MARIN: PERSPECTIVE DE LECTURĂ