Miron Kiropol s-a stins la 18 iunie 2020, la Paris. Născut la 29 septembrie 1936 la Bucureşti, MIRON Kiropol a debutat cu versuri în 1963 la Contemporanul, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat şi ulterior dat la topit drept represalii pentru că, … Continuă să citești IN MEMORIAM MIRON KIROPOL
Mi-am propus să notez tot ce aud stricat românește la televizor, dar cum am renunțat să mai pierd vremea cu trăncăneala de la talk show-uri, adesea prostească, aria mea s-a redus la știri. Unde, totuși, materialul e mai bogat decât îl poți consemna. Revin la vechea glumă tristă, care spunea, după câte un discurs al … Continuă să citești CÂT DE DULCE ȘI FRUMOASĂ MAI E LIMBA CE-O VORBIM?
Termin cartea în zilele pandemiei. Scriind despre călătoria în Hong Kong și China din care m-am întors la 1 decembrie 2019, la câteva săptămâni după ce – aveam să aflu mai târziu – răul începuse, dar era ținut secret, simțeam întâmplarea, care pentru alții era ceva din afara vieții lor și care nu putea să … Continuă să citești Apocalipsa second hand
O evocare a lui Emil Brumaru Dacă ar fi să-l cred pe Emil, el m-a cunoscut pe mine înainte ca să-l fi cunoscut eu pe el. Să mă explic. Locuiam pe Ștefan cel Mare, în casa Mitropoliei, acolo unde la parter era, pe vremea aceea, un magazin de obiecte religioase (fără firmă, ca să nu … Continuă să citești Și o botină, din cea mai fină…
mircea ciobanu – 80 Acum trei luni, ar fi împlinit 80 de ani… Există oameni a căror figură nu poate fi descrisă decât printr-o abundență de cuvinte, e adevărat, bine ticluite. Precum, de pildă, portretul lui Ștefan cel Mare, din Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (vă aduceți aminte cum începe: „Fost-au acestu Ștefan … Continuă să citești MIRCEA (VOIEVOD) CIOBANU
mircea ciobanu – 80 De la început, în romanul Martorii, al lui Mircea Ciobanu, naratorul-anchetator este stăpânit nu de voință, în general, mai curând o ignoră, dar de o voință particulară, aceasta fiind foarte puternică, a limbajului: „mă aflam în puterea dorinței neînfrânate de a vorbi”. Pare a fi în această vorbărie (iau termenul cu … Continuă să citești Limbajul-martor
Dacă ne luăm după Voltaire, unul dintre primii exegeți ai operei lui Moliére, care stabilea, cu rol de regulă general-valabilă, că este practic imposibil, necunoscând lumea și inima omului, să scrii dramaturgie mai înainte de a împlini 34 de ani bătuți pe muchie (când părintele Comediei franceze a produs Les Précieuses ridicules!), a contrario, nimic … Continuă să citești De la Titircă, Sotirescu & C-ia la Excelența sa Rică
Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde, a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu. Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului. Creator de imaginație analitică, dincolo de … Continuă să citești Vocația prieteniei
DESPRE EROII DIN CÂMPURILE DE BĂTAIE Când aud claunul suflând în trompetă îmi dau lacrimile spuse domnul Ioachim amintindu-și de filmele italiene și de vremea când era un tânăr timid și copleșit de tentațiile de a se confesa de a-și împărtăși crizele sale de afecțiune mereu și mereu luând-o de la capăt aceleași obsedante întrebări … Continuă să citești poem
Yoga și yoghism Primul Dicționar de psihologie românesc, publicat în 1978 de Paul Popescu-Neveanu (1926-1994), profesor la Universitatea din București, este și cel dintâi care acordă un spațiu consistent termenului yoga. Deși Mic dicționar filozofic se află în bibliografia generală a cărții, definiția lui nu este influențată de el. Se pot bănui, dimpotrivă, lecturi din … Continuă să citești De la fachiri la tantrism. Yoga și receptarea ei lexicografică (II)
‒ În sinagoga inimii mele, o lumină va arde mereu pentru Lionel Messi… M-am apropiat cu o nedisimulată grimasă de don Belial de Gehenna care, tolănit în jacuzzi-ul princiar, cu miros de pucioasă și rozmarin, bea singur Sânge de taur, și am îndrăznit să-l întreb: ‒ Stăpâne, ce să mă fac? Au sosit încă o … Continuă să citești Amintiri cu Messi din vremea pandemiei
Întrebarea fundamentală pentru oricine e implicat în mod real în procesul educației este aceasta: ce fel de om ar trebui să creeze sistemele noastre de educație? Cum arată omul bine alcătuit?! Teoretic, ne răspundem în fiecare zi. Mă tem, însă, că răspunsurile noastre sunt simple lozinci. Gândirea critică e fundamentală, vor spune unii. Inteligența trebuie … Continuă să citești Angoasele omului nou
Nu ştiam cât de plină de învăţăminte poate fi cercetarea unor documente, aparent banale, privind, să zicem, o modestă evidenţă a „registrului agricol” al gospodăriilor locuitorilor unui prăfuit târg de provincie din anii cinzeci ai secolului trecut, adică ai acelui „obsedant deceniu” evocat şi în literatură în câteva remarcabile romane. Sub această titulatură, aparent restrictivă … Continuă să citești Din… registre
S-o spunem cinstit: acest an școlar a fost completamente ratat (și) din pricina pandemiei. Probabil că un număr infim de profesori a reușit să-și păstreze consecvența de la clasă, urcându-și orele pe platformele școlare de întâlniri on-line și chiar ținându-le cu seriozitate. În rest, nepăsarea, incompetența, bătaia de joc, indolența – de ambele părți, profesor … Continuă să citești ADIO IDENTITATE, ADIO ALTERITATE, ADIO UMANITATE!
LAST TIME ore și zbor dezinvolt/ avionul metalizat/ îți amintești când ai lăsat aburul orașului să te îmbrățișeze și ai traversat pur și simplu prin față pe la Lido cu teancul de ziare în brațe// îți cerusem prăjituri cu cremă mascarpone aveam un regret teribil că nu pot să fiu dulce și setea aceea amară … Continuă să citești poeme
„Acolo unde e mult soare, e şi multă umbră”, zicea odinioară beduinul – iar Isaac Newton a fost o dovadă vie. Oricât ar părea de bizar, „Părintele raţiunii”, acela care a pus piatra de temelie a mecanicii clasice şi a calculului diferenţial şi integral revoluţionând fizica, optica şi matematica, şi-a dedicat totuşi cea mai mare … Continuă să citești Mărul lui Newton
Nu mi se pare deloc întâmplător faptul că un volum de eseuri se încheie cu două texte emblematice pentru condiția scriitoarei Marta Petreu. Este vorba de O zi din viața mea fără durere, care împrumută și titlul volumului, și Banchiza de gheață în care stă inima creatorului, ambele îndreptățind înțelegerea eseisticii (în primul rând) remarcabilei … Continuă să citești Durerea, labirintul și banchiza
Azi, când critica s-a reprofilat (sau, în limbajul timpului: s-a reformatat) în agenţie de publicitate, e reconfortant să descoperi (ori: să re-descoperi) câte un rar cititor calificat, eficient, profesionist, cu tonometrul necesar în dotare, capabil de a stabili tensiunile autentice ale scriiturii şi de a pune diagnoze. Revenirea lui Andrei Ţurcanu, unul dintre puţinii exegeţi … Continuă să citești ICOANELE BIZANTINE ALE LUI ANDREI ȚURCANU
Unul dintre cele mai frumoase și mai inteligente elogii ale poeziei pe care le-am citit în ultima vreme este eseul Mariei Pilchin, Poezie, Eros și Putere1. Scriitoarea basarabeană, ea însăși poetă perfect integrată în mișcarea poetică actuală de la noi, ne propune acum o meditație despre cum poezia poate salva lumea. Citatul pus ca motto … Continuă să citești TRIUNGHIUL POETIC
Cu înfiorată dignitate, Monica Pillat, în postură de poet, menționează „bucuriile și riscurile creației, aventura lecturii, revelațiile continuității în descendența poetică a familiei”. Descendență pe care ține a o confirma printr-o cultură concret-idealizatoare a existențialului deopotrivă trecut și prezent cum un tablou ce se lasă cu recurentă nostalgie proiectat în simbol: „Cînd îmi lipesc obrazul … Continuă să citești UN FASTUOS CREPUSCUL
Scriind despre Arta fricii, am dat drept titlu cronicii mele Lumea în scădere sau epica thanatica. Cartea de acum, un somn pe scaunul electric, îl poate accepta și ea, firește, dar îmi sugerează și o nouă, mai exactă, cred, descriere. Cele câteva remarcabile lucrări grafice semnate de Eugen Vuțescu îmi întăresc ideea. Imaginea poetului e … Continuă să citești Prins în lumea care (s)cade
În 2020, cu puțin timp înainte de a fi asaltați și terorizați de noul coronavirus, a reușit să vadă lumina tiparului și volumul de poezie semnat de Andrei Mocuța, Portret al artistului după moarte (Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020). În mod sigur, unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului – cred … Continuă să citești PORTRET IN ABSENTIA
Mi se întâmplă destul de rar ca plimbându-mă pe internet și văzând o reclamă la o carte să o cumpăr instantaneu, fără să stau pe gânduri și fără să am niște informații concrete legate de conținutul ei. Una dintre aceste achiziții intempestive este volumul lui F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938. De unde tentația irepresibilă de … Continuă să citești ANTICAMERA PROZEI
„Totuși, aici sunt rădăcinile visului meu. Aceasta e lumina aspră pe care o iubim.” (Pablo Neruda, „Întoarcere” – Călătorii pe mare și întoarceri) În vara lui 1936, după ce Federico García Lorca e asasinat la Granada și Madridul e bombardat, Pablo Neruda, poetul chilian aflat în Spania în calitate de consul (înlocuind-o pe Gabriela Mistral, … Continuă să citești Călătorii, exil și libertate