dimineţi dacă n-ai spus adio, tu eşti adio şi dacă n-ai spus te iubesc, tu eşti te iubesc. de aici încolo, cartea viselor e închisă. corăbiile din ochii tăi se clatină când plângi. ne-am îmbrăţişa, ne e dor să ne îmbrăţisăm, dar sunt prea mulţi copaci în calea noastră. ar fi o dimineaţă perfectă dacă … Continuă să citești poeme
„Din cauza tâmpiţilor dimprejur”, îşi motiva Stelaru farsa propriei înmormântări pusă la cale în 1940. Şi cum să nu-i dai dreptate? După aşa-zisele privatizări din anii ’90, să vinzi pielea ursului din pădure a devenit astăzi pe la noi o nouă afacere de succes. Căci fraieri care se vor proprietari de terenuri pe Lună, pe … Continuă să citești STEAUA LUI LACHE
„Ceea ce vreau să analizez este distrugerea formelor interioare.[…] Prima dintre acestea implică poziția civilizației superioare. Cultura occidentală funcționa pe baza presupunerii […] că propria ei moștenire, repertoriul ei de recunoașteri identificatoare, însemna, de fapt, ‘tot ce-i mai bun din ce s-a spus și s-a gândit’. Având origini iudeo-elenice […] istoria occidentală își dezvoltase forța … Continuă să citești George Steiner în 1971 despre… 2020
Șaizeciştii basarabeni s-au lansat în literatură odată cu pătrunderea în acest spaţiu a unui alt gen de artă: cinematografia. Ion Druţă, Vasile Vasilache, Anatol Codru, Emil Loteanu, Gheorghe Vodă, Gheorghe Malarciuc, Vlad Ioviţă sunt şi cineaşti cu acte în regulă, nu doar literaţi. Consecința: proza lor e cinematografică, iar cinematografia basarabeană a anilor `60 este … Continuă să citești VLAD IOVIȚĂ, POVESTIND CA-N FILME…
Supunând analizei nuvela lui Mircea Eliade La țigănci, Mircea Moț ia în considerare două subiecte de-o generalitate ce transcende obiectul acesteia: dubla condiție a procesului creator și dubla identitate a eului auctorial. Primul subiect e inspirat chiar de o confesiune a lui Mircea Eliade care dă în vileag ezitările ce le-a încercat în raport cu … Continuă să citești Lecturi din Mircea Eliade
Poet, prozator, eseist, Adrian Alui Gheorghe îşi focalizează săgeţile spiritului satiric, dublat de fin umor, asupra realităţii contemporane într-o decădere continuă. Interoghează existenţa şi reflectează mucalit la rostul artei şi artistului într-o lume care degradează, banalizează valorile. Comunitatea artistică (Junimea, 2020) e rodul liric al interogaţiilor şi reflecţiilor sale despre poezie, rostul poetului, lumea artiştilor, … Continuă să citești Starea poeziei în lumea contemporană
Multă vreme, Lucian Raicu a fost pentru mine Criticul. Eram în anul doi la Literele clujene când i-a apărut Liviu Rebreanu (1967). Mă cucerise fără rest ideea că adevărul din cărţile lui Rebreanu nu e neapărat şi numai cel lăsat la vedere, că se spune acolo mult mai mult şi mai misterios despre natura umană. … Continuă să citești Raftul Rebreanu
Una dintre cele mai fascinante experiențe de cititor trăite de mine mi-a fost oferită de lectura superbei cărți a Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Autoarea mărturisea că pe durata scrierii acestei cărți a trăit efectiv în interbelic, a citit doar presa din ziua corespunzătoare celei prezente, din anul de referință interbelic, urmărea cu uimire … Continuă să citești CĂLĂTORII ÎN TIMP
„Moartea este întotdeauna atât de aproape de noi, să te cutremuri, nu alta!” (Yasunari Kawabata, O mie de cocori) Scrierile lui Yukio Mishima (1925-1970) au avut adesea parte de interpretări eronate sau unilaterale, atât în Japonia, cât şi în Occident. Pe de o parte, pentru că în anii ‘60, când faima de prozator a autorului … Continuă să citești Jocul vieții, al morții și al măștilor
În Cronice și… anacronice (Editura Junimea, Colecția „Memoria clepsidrei”, Cuvânt însoțitor de Ioan Holban, Cuvânt de încheiere – Mihaela Grădinariu, Iași, 2017), Nicolae Turtureanu, drapat în mantia memorialistului și a comentatorului, ne dovedește că a rămas poetul adevărat, pe care-l știm demult. Având în centru persoana autorului / poetului, volumul se deschide tematic în evantai, … Continuă să citești PROZA POETULUI
Opera fiecărui artist are în mod sigur rădăcini adânci, ca niște aderențe firoase, care o țin ca un zălog, legată de frumusețea tainică, de vraja misterioasă a unui palimpsest. Poezia, de pildă, are semnele ei de adâncime, pe care poetul le simte; sunt anumite revelații care îl conduc pe poet pe drumuri ce-i par noi, … Continuă să citești CU URME PE URME CĂLCÂND
Efectele pe termen lung ale pandemiei pot fi, deocamdată, doar bănuite, fără a oferi o perspectivă prea optimistă, dar cu cele pe termen scurt și mediu ne confruntăm zilnic, chiar dacă anumite aspecte, cum ar fi purtatul măștii și distanțarea socială, au început să facă parte din rutina cotidiană. Dacă, inevitabil, criza economică va fi … Continuă să citești TIFF, pandemie
Fostului președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, pandemia i-a priit. A publicat la 24 iulie, cu o jumătate de an mai devreme decât își planificase, primul volum al memoriilor sale de la începutul mandatului său de președinte al Franței. Cartea a fost așteptată cu sufletul la gură de cei care îi citiseră volumele anterioare (amintirile din … Continuă să citești Traian Băsescu în memoriile lui Sarkozy
Profesorul universitar doctor Leonida Gherasim, Membru de Onoare al Academiei Române (din 2001) este – și aici, toți sunt de acord: și pacienți, și breasla medicală (în covârșitoare majoritate foști învățăcei, unii împrăștiați în lumea largă, de la Sydney la Los Angeles și de la Paris la New-York), și actualii studenți, care află totul despre … Continuă să citești Patriarhul inimii
La Bistrița apare de cinci ani o publicație de „arhivă culturală”, cu un titlu nu prea atrăgător de istorie literară, deși cuprinde texte de cel mai mare interes. Apar trei „fascicule” pe an, și de curând am primit „Fascicula”1 (15/2020). Este coordonată de directorul scriitor Mircea Gelu Buta, autorul unui remarcabil roman din viața liceenilor, … Continuă să citești Arhivele Bistriței
Vetus Dacia. Dacia veche, de Franciscus Fasching, col. Primordialia, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2020. Preocupat de izvoarele istoriei Daciei, Franciscus Fasching, cândva profesor de filozofie și teologie la Colegiul Iezuit din Cluj, publică, în limba latină, lucrarea Vetus Dacia (1725). Temele abordate sunt următoarele: „Dacia Veche, împărţirea acesteia şi primele populaţii”; „Vechea limbă a … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 29-30 / 2020 Din 17 iulie. Mircea Mihăieș, „Rasismul de amfiteatru”: Dacă definițiile de dicționar mai au vreo valabilitate, ceea ce se încearcă acum în Statele Unite (și în unele țări occidentale) este impunerea unei combinații de socialism și fascism… Instrumentul imediat al acestei mișcări îl constituie corectitudinea politică (PC), iar ideologia căruia … Continuă să citești revista revistelor
Acum nu mai puțin de 61 de ani, Eugène Ionesco scria și lansa o piesă zguduitoare, Rinocerii. Povestea e cunoscută acum de toată lumea, cuvântul care a derivat din ea, imaginara dar deloc neadevărata boală rinocerita, e acum pe buzele tuturor. Pe scurt, printr-un oraș francez, să zicem Paris, deși astfel de specificări geografice nu … Continuă să citești Rinocerita
Cu greu am putea găsi în opera lui Pasolini o mărturie mai directă și mai completă a concepției sale poetice, în continuă confruntare cu poezia timpului său, decât în poemul de 32 de pagini, intitulat Poetul Cenușii (Poeta delle Ceneri) sau Cine sunt eu” (Who is me). Poemul a fost găsit, dactilografiat și datat 1966-67, … Continuă să citești Pier Paolo Pasolini „Poetul Cenușii”
Scriitorii pot fi oare salvați de ceea ce admiră? Doar de ceea ce admiră? De o calitate a atitudinii lor, dovedită dincolo de operă și în care opera nu e implicată? Cu ce gând se împacă aceștia pentru a-și valida demersul sau condiția, de multe ori precare? Cum se mișcă aceștia printre fantomele inventate de … Continuă să citești Literatura fără consolare
Fake News în Epoca de Aur – o istorie personală a comunismului românesc, cu precădere a comunismului de la noi din ultimele sale două decenii – este cel mai recent volum publicat de Ioan T. Morar. Cartea a fost publicată la editura Polirom și de la materia acesteia pleacă dialogul de față. De ce se … Continuă să citești IOAN T. MORAR – Fake news în „epoca de aur”
Un puști aflat în terapie, care tocmai a încheiat clasa a IX-a, povestindu-mi despre așa-zisele ore online, îmi spune că, la una dintre materii, o profesoară le dădea de făcut exerciții de imaginație de genul: pune-te în locul lui Hitler și argumentează, din perspectiva lui, deciziile pe care le-a luat în privința evreilor. Pe astfel … Continuă să citești CAD STATUILE. CE PUNEM ÎN LOC?
Scriere pe apă Viața e o scriere pe apă, totul trece, totul dispare. Făpturi, întâmplări, locuri, bătăile inimii, durere, reverii, lupte, strălucirea lunii pe obrazul tău, toate se pierd, se șterg, ajung într-o colosală mașină de tocat abstractă care le mistuie, care le preschimbă în praf stelar, în nimic. Trebuie, trebuie să poată fi salvate … Continuă să citești poeme
Viața lui Vladimir Streinu a stat sub semnul precocității și al alertei. Privită – de la un capăt la celălalt – de sus și unificator, schema ei este aceea a unei teribile întreceri cu timpul; a unei confruntări în care avansul luat față de acesta trebuie să sfârșească prin a-l anula. În vârstă de numai … Continuă să citești CRITIC LA 20 DE ANI SAU PRECOCITĂȚILE LUI VLADIMIR STREINU