În anul acela, Odessa era un oraş cenuşiu. Străzile, clădirile, mijloacele de transport, plaja Arkadia, chipurile şi veşmintele oamenilor răsfrângeau o tristeţe atotstăpânitoare. Nimic din veselia superficială, din exuberanţa vulcanică, din coloritul unei staţiuni marine nu se simţea în zilele acelui august din celălalt veac. Şi totuşi, sub stratul gros al resemnării, Odessa era un … Continuă să citești Odessa 1989
În copilăria mea, despre toți „supereroii” pe care îi vedeam la cinematograf se spunea că sunt la origine români. Primul era Tarzan (Johnny Weissmüller), despre care tot orașul Timișoara, în care mă născusem și locuiam, știa că e din Freidorf (un cartier în care ajungeai cu tramvaiul 2) și fiecare om cu care vorbeai avea … Continuă să citești Avea Gérard Philipe sânge românesc?
Scrisori către un critic, de Dana Heuberger, col. Cartea Cartea românească de publicistică, Editura Cartea Românească, 2020, 244 pagini. Când alții practică, în alte medii, un traseism blamabil, Dana Heuberger, profesoară de matematică și autoare de manuale, își construiește și își, poate, desăvârșește, un traseu mai aparte, pe lângă vocația transformată în profesie, alegând să … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 42 / 2020 Din 9 octombrie 2020. Dan Cristea, interviu: Viața noastră literară cred că suferă și de o ofertă mai redusă de scriitori… Interesul pentru scris, pentru a deveni scriitor e serios diminuat… Și statutul public al criticului literar s-a diminuat… Chiar așa cum e acum literatura, marginalizată, mai puțin prețuită decât … Continuă să citești revista revistelor
1. „La acest moment…”. 2. „În Viena, 32 de grade, în Oslo, 23 de grade…” etc. 3. „Previzionăm că vor fi…”; 4. „Prevéderile…”; 5. „Fie alb sau albastru…”; 6. „Au murit datorită bolii…” Aș fi preferat să las doar citate din limba care se vorbește azi în patria noastră, unde nici vechea formulare de la … Continuă să citești Novlimba română
Dintotdeauna mi-am dorit nu numai să am, ci de-a dreptul să locuiesc, să trăiesc, într-o bibliotecă. Astfel încât nu prea înțeleg, sau mă fascinează pervers planurile actuale de case, de interioare așa-zis minimale, de fapt goale, golașe, pleșuve, interioare fără interioritate – de netrăit și de nelocuit. Cum să viețuiești direct între niște pereți, care … Continuă să citești Misterele Bibliotecii
Pe rafturile bibliotecii mele un Goethe negru şi un Dante alb (din marmură şi ipsos) două piese par – ale unui joc pierdut de şah în două mici intrânduri printre cele mai scumpe tomuri (lăcuite-n alb fiind acelea dintre care iese în evidenţă regele de şah cel negru pe când e din sumbră piele damaschinată … Continuă să citești Linhang
Am avut marea șansă să trăiesc, de la început, printre cărți. Tatăl meu avea o bibliotecă în care stăteau alături autori greci și latini, cărți de istorie și cărți de drept. Mama mea iubea literatura și firește, prin natura profesiei, pe scriitorii francezi. Iar eu, ca să-i fac plăcere lui Freud, am înclinat tot către … Continuă să citești Biblioteci
Din copilărie până în prezent am găsit o mulțime de metode de organizare a bibliotecii: alfabetic, gen literar, prieteni, cronologic, cărți esențiale, referințe. Am trăit în Sibiu, New York, Detroit, San Francisco, Monte Rio, Baltimore, Baton Rouge, New Orleans, Munții Ozark, și acum, din nou, în New York. Camioane pline de cărți m-au urmărit din … Continuă să citești Am construit aproximativ 5 km de rafturi
În casa părinţilor mei, ţărani de pe Someş, din zona Codrului şi a Chioarului, n-am găsit, când am putut deschide ochii de cititor, decât o Biblie, nişte calendare, cum se tipăreau pe vremuri în formă de carte, şi un volumaş cu Isprăvile lui Păcală, semnat de cândva foarte popularul autor, folcloristul şi pedagogul Petre Dulfu, … Continuă să citești Nu m-am născut într-o bibliotecă
Prima mea cartea a fost Buratino, minunat ilustrată, Pinocchio, de fapt, repovestit de A. N. Tolstoi, nu versiunea originală a lui C. Collodi, dar, oricum, prin Buratino mi-am înfiripat o modestă bibliotecă personală, de timpuriu, 1957? Au fost numeroase volume împrumutate de la biblioteca Direcției Clinicilor Universitare clujene, titluri de autori contemporani, prozatori români, ca … Continuă să citești O bibliotecă este o biografie intelectuală
„Siempre imaginé que el Paraíso sería algún tipo de biblioteca.” Jorge Luis Borges De câte ori mă gândesc la biblioteca de acasă, nu pot să nu fac o conexiune, de nerefuzat, cu cei șapte ani de acasă. Și nu e un simplu joc de cuvinte. E vorba de două importante instanțe formative paralele, care s-au … Continuă să citești Bibliotecile de acasă
Biblioteca-arhetip, care mă însoțește pretutindeni, e dedublată dintotdeauna între două țări, Franța și România, și triplată, mai nou, între București, Paris și Nisa. Acum și aici și Atunci și acolo, pentru că bibliotecile mele manifeste (a căror virtualitate s-a realizat) au mai multe vieți în pieptul lor de lemn și hârtie, trăiesc într-o sincronicitate armonioasă, … Continuă să citești Bibliotecile mele manifeste
„Transmitem nu ceea ce vrem, transmitem nu ceea ce știm, transmitem ceea ce suntem.” Jean Jaurès „Loc al improvizației geniale”, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a … Continuă să citești Catharsis – în structura comediei
În ziua de 19 martie 2006 am fost, împreună cu Mihai Șora, invitații lui Virgil Ierunca și ai Monicăi Lovinescu în legendara lor casă pariziană, din rue François Pinton. Erau bolnavi și, așa cum ne-a spus Monica Lovinescu, nu mai primeau de multă vreme pe nimeni, dar au făcut o excepție pentru noi. Pentru mine, … Continuă să citești ULTIMUL IERUNCA
S-a scris mult despre memorie. Și se va mai scrie, pentru că subiectul e generos, deopotrivă pentru omul de știință și pentru umanist. Unul dintre motivele recurente e că omul, în principiu, își amintește ceea ce vrea să-și amintească. Memoria noastră nu numai că funcționează selectiv, dar mai și intervine asupra evenimentelor, distorsionându-le în mod … Continuă să citești MARTORUL ȘI ISTORIA
Neuralink, așa se numește interfața creier – computer, „primul pas către cyborg”, conform Mediafax, lansat la sfârșitul lunii august de către Elon Musk, un dispozitiv de mărimea unei monede care, implantat în creier, promite să facă minuni, în primul rând la nivelul sănătății umane. Anunțul despre dispozitivul revoluționar ar fi fost de natură să declanșeze … Continuă să citești DOAR RĂSĂRITUL SOARELUI VA RĂMÂNE LA FEL
Meteorologie Începe ploaia măruntă măruntă să roadă peisajul cum dinții de șoarece vremea bună păstrîndu-se-n congelatorul recent cumpărat și alături cumuluși mișcîndu-se prin trupuri greoi cum sîngele crainicul citește liturgic cotele apelor Dunării scheletul de fulger al tăriei și viața de Apoi în cea de-aici și viața de aici în cea de-Apoi cu ceai și … Continuă să citești poeme
Ultima carte a lui Sorin Titel, Melancolie (Editura Cartea românească, 1988) – ultima carte dintre toate, așa cum se știa – este un roman rămas neterminat din același motiv care l-a făcut să fie cel care încheie prematur opera acestui prozator contemporan dintre cei mai remarcabili. Un scriitor, cum se știe apreciat nu numai în … Continuă să citești SORIN TITEL. PAGINILE DE PE URMĂ
Suntem multe, foarte multe, nenumărate n-aș zice, din cel puțin două motive, unul, nu cred că suntem într-un număr atât de mare, încât să nu putem fi numărate, al doilea, odată, cu mult timp în urmă, dintr-o curiozitate firească, ne-a evaluat numeric, i-a luat ceva timp, n-aș ști cât, știu doar că, după ce ne-a … Continuă să citești Locul desfătărilor
„E adevărat, oare, că pe vremuri, mai demult, pompierii stingeau focul, în loc să-l aprindă, ca acum?” (p. 30) „Bătrânul i-a mărturisit că era profesor de engleză, scos la pensie, mai bine zis aruncat pe drumuri în urmă cu patruzeci de ani, când ultima universitate de umanistică își închisese porțile, din lipsă de studenți și … Continuă să citești Ray Bradbury, „Fahrenheit 451” (câteva citate)
AFARĂ Încercarea moarte n-are așa că am luat-o încetinel pe trepte în jos. Mi-am zis gata destul cu izolarea asta între patru pereți. Mi-am băgat preventiv într-unul din buzunare declarația pe propria răspundere și-am țâșnit pe trotuar afară. Nici țipenie în stânga în dreapta. Târziu pe partea cealaltă un tip mascat pedalând pe bicicletă m-a … Continuă să citești poeme
Ivan IGNATEV (1892–1914) Numele adevărat: Kazanski. Născut la Sankt Petersburg, tatăl său fiind negustor, iar mama, prin căsătorie, salvându-se din umilința șerbiei. În 1910 termină școala reală, pe când se afla în ultima clasă publicând o revistă satirică. De la zece ani e pasionat de teatru, visând la o carieră de actor și regizând spectacole … Continuă să citești Din poezia avangardei ruse
În noul său roman, intitulat bisilabic (într-o metrică binară simplă, cum s-ar zice: în doi timpi), scurt şi nehotărât, Canon (un fel de: fa–sol), poetul şi prozatorul basarabean Ghenadie Postolache, un „cavaler cruciat al scrisului, pe care îl slujeşte cu devoţiune monahală” (cum îl defineşte Emilian Galaicu – Păun), ne propune „replica feminină la parabola … Continuă să citești Întoarcerea Euridicei