În România erau înregistrate, la începutul anului 2009, aproximativ 10 milioane de conturi de Facebook. Dacă fiecare dintre ele i-ar aparține câte unui utilizator, ar însemna că mai bine de jumătate dintre cetățenii țării sunt racordați la rețea. Firește, în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Din statistică trebuie excluși copiii foarte mici, neajunși la … Continuă să citești Planeta Facebook
Antimetafore, de Elsa Dorval Tofan, Editura Creator. Libris, Brașov, 2020, 101 p. Dorval este un oraș în Canada, o țară ce părea suficient de mare și de încăpătoare pentru visurile multora, nu chiar ale tuturor. Între aceștia, Elsa Tofan (Cerasela Crețu), născută în Brașov și emigrată în 2003, după ce a lucrat în România în … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 1 / 2021 Din 8 ianuarie. Nicolae Manolescu, la Editorial: „Carența spiritului critic a devenit o caracteristică aproape generală a criticii din publicații. Mă refer la critica de întâmpinare, îndeosebi, la cronici, recenzii, comentarii la zi și altele, al cărei fondator a fost Maiorescu… Maiorescu a creat la noi spiritul critic. Tot mai … Continuă să citești revista revistelor
A trecut și al treizeci și unulea an de la căderea comunismului în România, dar semnele că asta într-adevăr s-a întâmplat sunt foarte slabe. Câteva indicii s-au ivit, sigur, de-atunci încoace, așa cum și în acest an 30 al libertății, rezultatele alegerilor locale, dar la cele legislative, boborul a restabilit dezechilibrul. Nici nu era de … Continuă să citești PANDEMIA HÂRTIE DE TURNESOL
Lexicografia “ateismului științific” Câteva dicționare din perioada comunistă au rămas în afara corpusului folosit ca referință de lexicografia lingvistică, cea care a format un fel de suprastructură academică integrativă pentru toate celelalte tipuri de lexicografie. Ele au prin urmare un statut mai special, nefăcând parte – decât cel mult unilateral – din jocul de relații … Continuă să citești De la fachiri la tantrism. Yoga și receptarea ei lexicografică (III)
Cu ani în urmă, George Steiner constata, destul de tăios, că științele umaniste nu mai umanizează individul („the humanities don’t humanize”). Cititorul care lăcrimează la cutare pasaj din Shakespeare, spunea el, nu are niciun fel de tresărire când constată suferințele reale ale lumii în care trăiește. Aceasta este una dintre cele mai dure lecții pe … Continuă să citești Recuperarea subiectivismului
Schiță după trei decenii (I) Ideologia/ ideologiile postmodernităţii, identităţi şi diversităţi, corectitudinea politică ş.a.m.d. Cu o oarecare aproximaţie, anul 1980 e considerat în literatura şi-n cultura română „borna” dintre neomodernism şi postmodernism1. S-a lansat atunci şi de-a lungul deceniului care-a urmat o nouă generaţie de tineri scriitori care s-au delimitat net de atitudinile şi de … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza
Revizitând povestea Edenului originar, cea dintâi manifestare a cuvântului este morală, patologică, şi nicidecum iluminatorie. Cuvântul este piatra de temelie a „imperiului binelui”, ca să îl parafrazez pe Philippe Murray, iar Adam este prima victimă a cuvântului, a moralei. Întâlnirea dintre morală şi cuvânt aduce pe lume judecata, negarea şi uciderea. Judecata este cuvântul împotriva … Continuă să citești Quoi fugit, damnat. Antrenament pentru judecata zisă „din urmă”
Ion Vinea rămâne în istoria literaturii române nu doar ca un clasic al modernităţii, unic prin proteismul său stilistic, ci şi ca un animator al primei noastre avangarde, revista Contimporanul (1922–1932) devenind principala rampă de lansare şi sincronizare europeană a scriitorilor şi artiştilor români în opoziţie cu modelele expirate sau poluate de obsesii naţionaliste, ruraliste, … Continuă să citești ION VINEA. PARADIS DESTRĂMAT, HIPNOZĂ ȘI DESCÂNTEC
Încă de la Cincisprezece poeți (1968), bibliografie de bază la seminariile de literatură din anul trei de facultate, Mircea Tomuș era pentru noi criticul și istoricul literar în cărțile căruia – despre Gheorghe Şincai, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, dar și, mai târziu, în Romanul romanului românesc –, puteai găsi bune sugestii de interpretare. Romanul … Continuă să citești Mircea Tomuş şi Pentalogia transilvană
Gheorghe Pleş, remarcabil profesor de matematică din Năsăud, este din categoria acelor matematicieni care nu ignoră şi nu dispreţuiesc umanioarele, ci dimpotrivă. L-am cunoscut la unele reuniuni ale Astrei, la aniversări sau comemorări literare şi m-am convins că are pe lângă bogate informaţii istorice şi istorico-literare şi o lăudabilă încercare de apreciere corectă, exactă asupra … Continuă să citești Veronica Micle între mit și adevăr
Carnaval de pandemie în alb și negru Statistica vorbește: este penurie de fețe negre pentru măști albe și stocuri nevândute de măști negre pe de altă parte foarte rar se pot observa măști negre pe fețe negre în timp ce fețele albe își împart cu de la sine putere măștile albe și negre în general … Continuă să citești poeme
Anul şcolar una mie nouă sute nouăzeci şi unu, am predat ca profesor suplinitor limba şi literatura română la o şcoală generală din oraş. Se schimbase orînduirea. În locul comuniştilor, au venit alţi comunişti mai mărunţi. Am pornit ziarul din Mittelstadt, reluând o tradiţie din perioada imperiului austro-ungar. Cum se muncea din entuziasm, cum renunţasem … Continuă să citești PRAZNICUL BABEI IOANĂ A NECULUI, VRĂJITOAREA DIN DESIȘTEA
* * * încet încet cineva te șterge din lume. azi în timp ce traversai strada urma pașilor trecerea de pietoni trotuarul de vizavi ceasul din turla primăriei s-au șters. ajuns acasă cineva ți-a șters ușa de la intrare ferestrele peretele dinspre nord lumina zilei. e noapte. îți e frică să adormi. cineva ar putea … Continuă să citești FORME DE RELIEF
În această rubrică selectăm poeme sau fragmente care ni s-au părut semnificative din cărțile primite la redacție. N. Pr. HANNA BOTTA: Miatyánk ki vagy a menyekben – așa începea rugăciunea seară de seară înainte de culcare… apoi curând s-a transformat în Tatăl nostru care ești în ceruri… Dumnezeu știa la fel de bine românește, am … Continuă să citești excelsior
Reza Aslan (n. 1972 în Iran) publică în anul 2017, în America, volumul God: A human history, tradus în limba română în anul 2020 sub titlul Dumnezeu: o istorie umană. În calitate de profesor specialist în istoria religiilor și doctor în sociologia religiilor la Universitatea California din Santa Barbara, dar și datorită pasiunii sale speciale … Continuă să citești TREI DIVINITĂȚI ALE BIBLIEI
Scris, după declaraţia făcută undeva de autorul său, pentru a readuce în discuţie un gen de literatură intrat sensibil în conul de umbră al interesului şi, în primul rând, al existenţei, Jurnal parizian. Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) al lui Eugen Simion atrage preponderent atenţia prin aceea că dezvăluie o latură a criticului care, având … Continuă să citești O latură nebănuită a criticului
Pe durata unui an și jumătate (nov. 2005 – apr. 2007), un intelectual (Octavian Paler) – conștiință vie a prezentului – a răspuns suitei de întrebări („tranșelor tematice”) concepute de un tânăr critic cu cv consistent (Daniel Cristea-Enache), unanim apreciat, rezultând un volum substanțial (Convorbiri cu Octavian Paler), dens în idei, revelații, de o expresivitate … Continuă să citești SCRIITORUL-ZIARIST, PLIN DE ELEGANȚĂ, CURTOAZIE ȘI RAFINAMENT
În mirobolanta Lume de dincolo sau Statele şi imperiile din lună a lui Cyrano de Bergerac (1656), seleniţii patrupezi îşi plăteau consumaţia la cârciumă cu… versuri ! Era şi normal, aşadar, ca visurile şi speranţele pământenilor legate de Lună să declanşeze o febrilă competiţie pentru colonizarea ei. Preparativele au început cu primul atlas al Lunii, … Continuă să citești De ce latră câinii la Lună
Jean-Marie Corbusier, născut în Belgia în 1950, este profesor de franceză, critic literar și redactor șef al revistei Le journal des poètes. Este pasionat de muzică și de lingvistică (studiază structura limbilor vorbite). A publicat douăzeci de volume de poezie, dintre care amintim : Une neige peinte de pas (Zăpadă pictată cu urme de pași), … Continuă să citești poeme
Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii
Surprinzătoare Irina Petraş cu jocul lingvistic din Cartea cuvintelor madlenă, în care atrage scriitorii pentru a le atenua claustrarea din timpul pandemic. Joc cu întoarceri provocate în trecut prin răscoliri în memoria afectivă pentru a regăsi cuvinte madlenă declanşatoare de rememorări din copilărie. Revenite la suprafaţa conştiinţei, acestea aduc cu ele întâmplări din alte timpuri, … Continuă să citești Nostalgia copilăriei
„stele-s plânse ca apele în amurg” La o altă vârstă a poeziei decât a romanticilor și cu o conștiință artistică diferită de a lor, Ioan Moldovan nu mai invocă golul și abisul, concentrându-și atenția asupra realității cotidiene lipsite de substanță și de profunde semnificații. Poetul percepe realul ca pe un mainimic,fapt ce impune atitudini și … Continuă să citești Mainimicul discutabil
Stranietatea zilelor pe care le trăim de aproape un an nu putea să nu lase urme și asupra activității creatorilor de artă. La nivelul modului lor de lucru, dar și în privința tematicii abordate și a mijloacelor utilizate. Izolarea îndelungată, nevoia de a sta tot timpul cu garda ridicată (cu masca pe figură și celelalte … Continuă să citești CARTEA GÂNDURILOR NEGRE