Autor: Viața Românească

Fluturi de sticlă între bine și rău locul meu aici casele nu au ferestre nici uși nici pereți și unde îmi voi chema curând prietenii cei mai buni ne vom vopsi sufletele cu urme de ruj și vom bea tot soarele și vinul promis omul singuratic și orbecăiala lui din oglindă o moarte înceată un … Continuă să citești poeme

Cu tata în jurul lumii Cu tata în jurul lumii tata ţinea cuvintele în lăzi de campanie în care mama aşeza cu migala gestului repetat gândurile stivuia lăzile lângă soarele său palid pe care părea că-l vopseşte cu inima lăzile pline purtau replici din şantierele aglomerate cu rime pentru munca obsedantă a deceniilor aurite subjugat … Continuă să citești poeme

se anunță din senin temperaturi negative în emisfera sufletului îngerii coboară pe ascuns din icoană sădind dumnezeiasca împietrire în vreme sunt clipe care ar trebui să fie eternitatea când aș vrea să-mi pun cuvintele nespuse în leagăn să le vântur în vis ca pe niște aripi oarbe ce adună-n sudoarea lor întreaga rugăciune acest gri … Continuă să citești poeme

Lasă-mi partea de cer Lasă-mi partea de cer ce se naște și crește în mine ca un alt corp dăruit odată cu apa ce m-a acoperit cu zgomotul acelui de trei ori cântat al cocoșului. Lasă-mi partea de cer ce nu se va mai multiplica, este una, întreagă, având chipul meu de rezervă când va … Continuă să citești poeme

miroase a pâine coaptă vârsta mea lacrima are circumferințele albe un cireș înflorit nesfârșite mulțimi de mâini în pânza de păianjen descălecăm în umbrele prietenilor le zgâriem umezeala cu unghiile simțim mirosul sângelui moale ca un răsărit de soare vocea ta o sală de spectacol adună iertările din lacrimile prietenilor la capătul vocii un strigăt … Continuă să citești Poemul iertărilor