Ai moartea pe față de Viorica Răduță, Casa de pariuri literare, București, 2021, 125 p. Vremea formelor fixe în poezie s-a dus, ca și a majusculelor. O durere soră cu moartea turtește, asfixiază și cuprinde mai totul, fiecare om este pecetluit, numai moartea e verde, înflorește și prinde glas: „ai moartea pe față strigă din … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 14 / 2021 Din 2 aprilie. Nicolae Manolescu (în dialog cu Daniel Cristea-Enache), pe ultima pagină a revistei: În preajma Revoluției, eram la fel de disperat ca majoritatea intelectualilor… Fapt e că am remarcat toată viața partea plină a paharului. Asta m-a făcut să nu cad niciodată în depresie. Cu atât mai puțin … Continuă să citești Revista revistelor
Breasla scriitorilor români este, din când în când, scena unor evenimente neplăcute, impregnate de obsesii de-a dreptul ritualice și la intervale ce țin de gândirea intermitentă, dar și de ura continuă a protagoniștilor. E vorba de un pâlc de autori care își caută, zadarnic, rezolvarea crizelor de inspirație, jubilând terapeutic la gândul că Uniunea Scriitorilor … Continuă să citești Mic îndrumar privind ființarea USR
Unul dintre imperativele titulesciene: prietenia poporului român cu Germania În prodigioasa activitate diplomatică, Nicolae Titulescu a conștientizat că România postbelică putea fi apărată „numai prin acțiune”, iar „prietenia cu Germania constituia un imperativ pentru români”.1 La acestea diplomatul nepereche mai adăuga faptul că, după semnarea Tratatelor de Pace de la Paris din 1920, p e … Continuă să citești NICOLAE TITULESCU – 80 DE ANI DE LA MOARTE
– Dragă Vlad, te știam traducător al unor cărți de beletristică, excelent echivalate, de altfel, în limba noastră cea română, dar apariția acestui prin volum din Eseurile lui Montaigne mi se pare că semnalează un eveniment, care pentru tine este, înțeleg, o victorie, vorba unui prieten de-al nostru comun, împotriva necunoscutului. Cum s-a întâmplat să … Continuă să citești „E drăguț Montaigne, are părțile lui”
O bogată structură de câmp literar şi numele sale reprezentative O literatură europeană nici mare, nici mică, nu poate aspira la statutul celor câtorva care beneficiază de limbile occidentale de largă circulaţie, franceza, engleza, germana, italiana, spaniola, şi, de la marginea cealaltă a Continentului, rusa. Totuşi, româna e vorbită în ţara cu a şaptea populaţie … Continuă să citești Postcomunismul literar românesc. Poezia și proza. Schiță după trei decenii (IV)
În prima mea vacanță de studentă la Cluj, în 1965, mă întorceam acasă, la Agnita, cu un braţ de cărţi tocmai apărute: Estetica basmului, Poeme-le lui Sorescu (aveam deja Singur printre poeți), Iarna bărbaţilor, Hronicul lui Blaga, Francisca, Literatura română de azi (Manolescu şi Micu), Studii de literatură română (Vianu). Mă pregăteam să văd Pădurea … Continuă să citești Marin Sorescu, bacovianul
Strălucit practician al versificației, Nichita Stănescu s-a manifestat și în alte domenii ale literaturii fără ca acțiunilor și opiniilor sale să li se acorde o atenție comparabilă cu cea acordată realizărilor practice în creația poetică. Domeniile cele mai nedreptățite, după opinia noastră, sunt traducerile, teoria și critica literară. Înfăptuirile cele mai însemnate ale lui Nichita … Continuă să citești NICHITA STĂNESCU, TEORETICIAN ȘI CRITIC LITERAR
(Gheorghe Grigurcu la 85 de ani) În anii 1990, după schimbarea de sistem politic, numele lui Gheorghe Grigurcu era pe toate buzele celor preocupați de literatură, în legătură cu termenul „revizuiri”, pe care el îl impusese în spațiul public. În condițiile în care, cel puțin declarativ, politica lui Nicolae Ceaușescu fusese repudiată la unison, era … Continuă să citești JUSTA MĂSURĂ ÎN CRITICĂ
Suntem în anul 1423, în Rusia, iar ciuma a făcut ravagii într-un sat unde locuia un maestru în făcut clopote cu familia lui. Când emisarii Marelui Prinț al Moscovei sosesc să comande un clopot nou, ei află că numai fiul maestrului, un băietan nu mult trecut de zece ani, pe nume Boriska, supraviețuise. Cum emisarii … Continuă să citești CLOPOTUL ȘI ICONARUL: MARELE TARKOVSKY
Mai întâi, a fost un zvon, ca o unduire de apă sub o pală trecătoare de vânt. Apoi, pentru că vântul nu se oprea, a apărut panica. Dar, cum într-o panică permanentă nu se poate trăi, atunci când s-a mai diminuat, a lăsat la iveală frica. Iar cu frica se poate conviețui pe termen lung, … Continuă să citești CA O STRĂFULGERARE-NTR-O OGLINDĂ
Îi privesc fluturaşul de pensie. Un sfert din venituri îi intră la „reţineri”. N-am ce să fac, îmi răspunde, am girat pentru el. Şi cât de etic e oare să îți bagi picioarele efectiv, că nu mai poți suporta, mă-ntreb atunci, și să îl lași să se autodistrugă. Exact aşa cum pare că încearcă de … Continuă să citești Scrisori către Bazil (I)
La două sute de paşi de la intrarea pe strada Cucului stau deschise larg, ruginite şi uneori chiar ieşite din vreo balama, parcă ironic-primitor, sau primitor-ironic (pentru că nu este acelaşi lucru, există o diferenţă de nuanţă), porţile cimitirului orăşenesc. Oraşul, unul mic, de provincie, fusese mereu caracterizat îndeosebi prin neschimbare și, totodată, prin legătura … Continuă să citești STRADA CUCULUI
1. O scurtă istorie a Rusiei & Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul sunt cele două foarte recente cărți dintr-o suită editorială pe care se cuvine să o salutăm și căreia i se pot găsi numeroase virtuți. Autor: Mark Galeotti. Suita editorială pe care o menționez adună – de mai mulți ani … Continuă să citești SUB LUPĂ: RUSIA
O bacoviană I cel pribeag cel singur cel pustiu iubita mea de noiembrie cântă prin burnița roșie parcurile sunt uriașe patinoare de ceață ea balerina cuprinde cu un dans clipele secundele totul se descompune flautul și harpa tamburina de brumă și începutul de sunet II la margini de orașe abatoare de fluturi ninge molcom eu … Continuă să citești Poeme
Trecere „Destuuul”, îmi strigă vechiul orologiu din hol zornăindu-și lanțurile peste artrita mea. „Aștepți o ploaie acidă care să-ți justifice neliniștea dintre riduri.” Secundarul lui mă prinde la dans cu fiecare pulsare învăț o cădere cu fiecare cădere mor sâmburii unei alte epoci. Cu fiecare epocă moartă învăț rănile prezentului. Prin fereastră măslinul îmi întinde … Continuă să citești Poeme
CALUL TATUAT Grăbit alunecă din mine nisipul fără număr cad cristalele în pâlnie iar eu alergat de furtună în galop strâng de dârlogi calul timpului care se descompune castelele mele se duc ușor ca o maree ce udă tălpile mele urmele care cad în umbră într-o noapte când am chef de alergat pe un cal … Continuă să citești Poeme
hărți și granițe hărțile nu arată nici exactitate, nici certitudine însă rămân importante prin selecția detaliilor devenind holograma amprentei clienților așezați în limuzina câștigătorilor ultimei lupte. granițele rămân cioburile inimilor, bărci strecurând arhivele depresiei prin bariere peste amintiri-cimitir-somn-violență pentru ce s-a vrut să se înțeleagă sau să dispară cu matrioșe levitând inițiatic în priveliști ascunse … Continuă să citești Poeme
Nu ştiu sigur dacă mult răsfăţatul Alexei Nikolaevici Tolstoi, tătucul lui Buratino (o variantă de Pinocchio fără lungirea nasului), a fost sau nu, totodată, şi părintele genului socialist-fiction în literatura sovietică, dar cu siguranţă l-a exersat cu o originalitate greu de egalat. Eroul romanului dumisale Aelita (1923), un piţifelnic a cărui primă grijă după debarcarea … Continuă să citești Planeta roşie
Cu Izgoniţii, o istorie a prigonirii evreilor în Imperiul Rus, având ca punct de pornire Pogromul de la Chişinău din 1903, Vasile Ernu îşi încheie „mica trilogie a marginalilor” (primele două cărţi se numeau Sectanţii, respectiv, Bandiţii). O proză „documentară”, care chiar începe cu reproducerea unor hărţi, desene, caricaturi, diagrame dintr-o ediţie-document: Rusia în cifre. … Continuă să citești TRILOGIA MARGINALILOR. ULTIMUL EPISOD
Cine este personajul principal din primul volum de amintiri al lui Niculae Gheran? Bucureștiul interbelic? Mahalaua? O anume epocă istorică? O structură umană specifică locului și timpului? Mai degrabă, volumul impresionează prin personajul discret: povestitorul observator, eul narativ cum i s-ar spune pretențios. Cum perfect observă Dan C. Mihăilescu în prefață, în gura mai tuturor … Continuă să citești UN PERSONAJ FABULOS
Un dramatism la vedere, ațîțat, tenace, tăios în desfășurarea sa provocatoare, iată prima impresie ce ne-o produce creația poetică a lui Ion Tudor Iovian, pe care mărturisim a nu fi avut prilejul de a-l fi citit cu atenție pînă la volumul de față. Imaginarul insurgent, nu o dată cuprins de flama unei acute inadaptări naturale, … Continuă să citești Energia inocenței
Probabil fotografia cu cel mai mare impact în viața publică românească după apariția pe Facebook este cea realizată pe terasa Hotelului Loib din Karlsbad în care, în jurul unei mese mai degrabă goale, sunt așezați, de la stânga spre dreapta, George Coșbuc, Elena (Lencica) Vaida-Voevod, avocatul Dumitru Ciuta, Alexandru Vaida-Voevod și I.L. Caragiale. Fotografia, intens … Continuă să citești DRUMURI ȘI DESTINE TRANSILVANE
Londra, iarna anului 1947. Întregul oraș e acoperit cu zăpadă și pare de-a dreptul paralizat de ger, iar locuitorii se simt, chiar și la doi ani de la încheierea războiului, ca și cum încă ar lupta pe frontul de acasă, fiind siliți să suporte în continuare lipsuri, frigul din case și raționalizarea hranei. Albertine e … Continuă să citești Războaie, iubiri și cărți