Acest tip de aventură presupune întâi de toate o ordine interioară, „cârma minţii”. Se ştie cum creativitatea pune ordine în haosul naturii. Dar numai în aventură omul ajunge să se cunoască pe sine şi să-şi împlinească chemarea. O aventură în libertate, posibilitate de a merge mai departe şi de a-ţi verifica resursele faţă de o … Continuă să citești Ion Pillat. Aventura creaţiei
Irina Eliade (1920-1998) poartă același nume ca savantul de la Chicago în urma unei înrudiri matrimoniale.1 Dar, așa cum spunea ea însăși, aceasta era cea de-a doua intrare în casa Eliade. S-a născut la Ploiești, fiică a Mariei (n. Ștefănescu) și a lui Petru Hanciu, dar familia s-a mutat peste câțiva ani la București, într-o … Continuă să citești Mircea Eliade și corespondenții săi
Irina Eliade
…timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulțește singurătatea firească… Derek Walcott … spelling, please! English spelling I (ai) = impostură, incultură, impertinență M (em) = mediocritate, mistificare, maculare „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr-o comunitate, dintr-o … Continuă să citești Tandemul I&M
Înainte de a încerca să abordez subiectul propus, care evident trimite din capul locului la numele unui critic important și tot pe atât de constant cădelnițat decenii la rând în presa literară românească de o armată de ciraci, l-am numit pe G. Călinescu, aș vrea să arăt că nicăieri în lume, până astăzi, nu s-a … Continuă să citești Călinescianism sau anticălinescianism
Alfa și CU omega Așa e cu omul devenit vechi din nou: ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou. E timp târziu când mai în fiece vers bucuria trece din viață în moarte alteori – invers, pentru a încerca să înfrunte căderea în spleen a mitologiei propriului destin. Altfel spus dar în … Continuă să citești poeme
Duminicile din ultimul sfert de veac, de când m-am mutat în casa în care locuiesc, mi-au fost marcate de sunetul clopotelor bisericii din spatele casei. Cel mai frumos, ele se aud în duminicile însorite de primăvară-vară când, în liniștea cartierului, sufletul rezonează altfel cu lumina și căldura care țin vegetația verde și pescărușii guralivi, încă … Continuă să citești CU O ÎNMORMÂNTARE TOȚI SUNTEM DATORI
(totul) Un moment zero de la care să înceapă abia acum chiar acum totul fie și acum spre finalul filmului ăsta vetust de cinematecă în care tocmai retrăiești dimineața evanescentă a unei traversări singuratice peste podul unduit în apa verzuie a begheiului aici vizavi de străvechea turbină, ghidat doar de luciul fericit în sine al … Continuă să citești poeme
1. În ultimii ani, piața editorială autohtonă consemnează – nu e o interpretare, ci un fapt – un reviriment evident al cărților care pun accent pe o abordare de tip biografic. Și aceasta, nu numai la nivel traducerilor (în această privință – și, poate, subiect privilegiat pentru un viitor „11” – cărțile de la editura … Continuă să citești (Mai ales) biografiile romanțate
Cu doar 10 sau 20 de lei cumpăr amintirile unor oameni fotografii vechi de exemplu cuplu la Băile Govora în perioada interbelică sau familie cu copii sau colonel în uniformă de vară cu soţia foto tip carte poştală colorizată Popescu et Vasilescu femeie tânără pe terasa hotel Palace cu ofiţer regal român amintiri din govora … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
În 1772, progresia geometrică în distanţarea de Soare a planetelor ştiute atunci a fost generalizată de o formulă empirică pretenţios numită „legea” Titius-Bode, conform căreia, din distribuţia orbitelor sistemului solar, lipsea una ce ar fi trebuit să-şi aibă locul în golul dintre Marte şi Jupiter, undeva pe la 2,8 unităţi astronomice depărtare de Soare. Iar … Continuă să citești Atenţie, cad pietre!
– Ce au, domnule, cu noi? Ei sunt burghez-capitalişti, noi, socialist-comunişti! Din principiu, nimeni din coadă nu lămuri aspectul şi parcă nu putea garanta că pe tipul ăsta nu îl mai văzuse; parcă o dată în faţa Tribunalului, era anul trecut, un august tot canicular, ca şi acum, pe acolo trebuia să treacă coloana cu … Continuă să citești STRATEGII
Asemenea multor critici și istorici literari de dincolo de munți, universitarul timișorean Alexandru Ruja se cuvine înscris în tipologia – cu rădăcinile în secolul XVIII ardelean – a cărturarului în necontenită căutare a documentului identitar. Fără a fi nicidecum cantonată regionalist, activitatea i se definește totuși, în diferența ei specifică, prin lucrări de (re)descoperire, administrare … Continuă să citești O CARTE DESPRE „CERCUL LITERAR”
Cu toată mulţimea de consumatori ai fenomenului Dabija, exegetica lui e subţire. O constat acum, la foarte scurt timp de la trecerea scriitorului în nefiinţă. La cele peste şaizeci de volume editate de poet, publicist şi prozator, abia de se adună câteva articole analitice ale lui Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Theodor Codreanu şi poate o … Continuă să citești NICOLAE DABIJA, POETUL BIBLIOTECII, BALADELOR ȘI ROMANȚELOR
O strînsă disciplină, un calm tensionat al elaborării, o atentă filigranare a suprafețelor domină producția Simonei-Grazia Dima, dând impresia unei paciente execuții tehnice. Totul e în ordine. Pare că nimic n-ar mai putea conturba un astfel de laborios proces desfășurat cu consecvență. Dar o privire mai atentă e în măsură a sesiza apelurile nu o … Continuă să citești O experiență a complexității
Sunt tentată să scriu nu o cronică despre Postumele lui Ion Horea, ci, în seama lor, să încerc un portret. Asta fiindcă cele trei volume (atât de apropriat și sobru îngrijite de Irina Horea) scapă cumva de sub descrierea postumității. Sunt, mai degrabă, prelungiri și repuneri de accente rămase oarecum în umbra plachetelor publicate în … Continuă să citești Ion Horea, poetul locuirii definitive
Tulburător cel mai recent roman al Norei Iuga, Hipodrom. Publicat la împlinirea de către autoare a vârstei de 90 de ani, romanul (despre care autoarea spune în câteva rânduri că este ultimul care va vedea lumina tiparului) este structurat în trei capitole inspirate din derularea unei curse hipice: Start, Cursa, Potou. Toate au ca fundal … Continuă să citești CURSA VIEȚII
„… populația Gnadentalului a fost trimisă în bloc în RSS Kazahă. În 1941, din Povolgia au fost deportați în total 438.000 de germani sovietici.” (Guzel Iahina, Copiii de pe Volga – Epilog) „Atât romanul meu de debut, Zuleiha deschide ochii, cât și următorul, Copiii de pe Volga, sunt plasate în atmosfera tumultuoasă a Rusiei anilor … Continuă să citești Jakob deschide cartea
– o provocare – Orice deranj al ordinii pornește de la un fapt șui. De la o strâmbătate, de la o estropiere sau de la o cvasi-asemănare. Amintindu-și de vorba lui Paul Valéry – Ce qui est simple est faux; ce qui ne l’est pas est inutilisable – cronicart-ul a avut ideea să repete de … Continuă să citești LUDICUL POFTICIOS: „PERSONAJE / PERSONNES ÂGÉES?”
Radu Jude a atras atenția cu scurtmetrajele Lampa cu căciulă (2006), multipremiat internațional și Alexandra (2008). Debutul în lungmetraj, Cea mai fericită fată din lume (2009), se încadrează asumat în po(i)etica Noului Val. Urmează un mediumetraj, să-l numim straniu, Film pentru prieteni (2011), cronica unei sinucideri ratate, o poveste ce „amorsează” relațiile interumane, apoi cel … Continuă să citești „Babardeală” poleită
Din cele 15 capitole ale cărții lui Cassian Maria Spiridon, Eminescu, ziarist politic, șapte sunt consacrate exclusiv ariei enunțate, iar celelalte, prin ricoșeu, aduc lămuriri, extinderi, suplimente informaționale, nuanțe într-o carte citibilă pe nerăsuflate, într-un stil flexibil, ce îngemănează rigoarea științifică, axată pe document, cu exprimarea dezinhibată a unui scriitor, atent la vremurile postdecembriste, parțial, … Continuă să citești EMINESCU, ZIARIST POLITIC
Dumitru Chioaru a ajuns într-un moment al revelațiilor alchimice, revendicându-și, cum ar spune Mircea Eliade, o experiență magico-religioasă cu substanța cărții și a visării. Selecția poemelor care alcătuiesc această antologie intitulată Respirația subacvatică, re-compune un periplu continuu, uneori discontinuu, de la actul scrisului, căruia îi este atribuită dimensiunea unei epifanii tensionate, străbătute de irizări thanatice, … Continuă să citești Privirea ca stilistică a memoriei
În numărul trecut al Vieții Românești am atras atenția asupra apariției unei cărți de lux, având copertă cartonată și supracopertă, publicată pe hârtie semi-velină, doldora de documente inedite, fotografii nemaivăzute din viața unor personalități majore ale istoriei și culturii noastre, dar înțesată de greșeli gramaticale oripilante, despărțiri în silabe aberante (de câteva ori în mijlocul … Continuă să citești Un demers necesar
Supranumele de orașul aurului negru i-a adus așezării ctitorite de Mihai Viteazu o faimă sinonimizată irațional și sălbatic de autoritățile comuniste cu un fel de grotă muncitorească, unde oamenii, mânjiți pe față ca africanii, munceau cu râvnă până la epuizare la sondele imobile precum lanul de porumb și al căror singur element de mișcare până … Continuă să citești Noi atitudini culturale la Ploiești
Multă culoare și ceva geometrie – așa se intitulează o interesantă expoziție de ceramică și porțelan la Galeria Galateea Contemporană, condusă de unul dintre cei mai aplicați galeriști și competenți referenți de specialitate, Monika Pădureț. Galateea este recunoscută nu numai pentru specializarea ei în expoziții de ceramică și porțelan, ci și în obiceiul de a … Continuă să citești Ceramica serenadă