Când Leopold l-a cunoscut, viața lui Dinu Miclușan. se oprise în 1948. Era anul în care fusese arestat și condamnat la șase ani de închisoare. Treizeci și cinci de ani mai târziu, trăia cu aceeași intensitate dureroasă stupoarea de a fi căzut victimă pasiunii Anei Pauker pentru fotbal. Leopold nu auzise niciodată de această slăbiciune … Continuă să citești NUMELE
Gheorghe Brătescu (1922-2017) s-a născut la Vălenii de Munte, localitate al cărei spirit iorghist și-a pus amprenta asupra lui.1 Strămoșul său, Marin Lisăndreanu, era țăran din satul vlăscean Comoara, dar unul dintre fiii acestuia (adică bunicul) a fost adoptat de sora sa, devenind astfel Brătescu. Tatăl său, purtând același prenume, era medic, iar mama, Maria … Continuă să citești Mircea Eliade și corespondenții săi
Gheorghe Brătescu
Autoscopie Prin fanta albastră a sufletului se vede marea. Jurnal De-a bușilea cale de șapte vieți, cântând smerit în colțul catedralei ori tăcând cât te ține gura. Zguduit de suflul exploziilor, un altul purtând pentru tine războiul de o mie de ani până se prăbușesc turnurile gemene și biserica Notre-Dame. Mărșăluind cu viața, umăr la … Continuă să citești poeme
1. Numerii. Deuteronomul – acestea dau conținutul volumului cu numărul trei al unui cu totul remarcabil eveniment pentru cultura română: imensul șantier de a aduce (în premieră) Biblia după textul ebraic în limba română. Cartea – excepțională din toate punctele de vedere, și ca obiect de sărbătoare editorială – a apărut în primăvara acestui an, … Continuă să citești BILBIA EBRAICĂ ÎN ROMÂNEȘTE. ÎNCĂ UN PAS
Arrêt au fost închiși în propriile capete privarea de libertate s-a produs în lipsa oricărei sentințe irecursibil mai întâi ideile le-au fost înlocuite cu oameni zeci de oameni, sute, mii de oameni un cap devenise stație de metrou la oră de vârf apoi oamenii s-au transformat în ID-uri fiecare în zeci de ID-uri transpirația groasă, … Continuă să citești poeme
N-a avut prea mult noroc marele Mihail Bulgakov cu cea de a șaptea artă. S-au făcut câteva filme, ba și o super-producție occidentală cu distribuție faimoasă (între alții era și Omar Shariff), după Maestrul și Margareta dar toate au fost plate, mediocre, incapabile să prindă nu numai vâna metafizică, dar nici umorul extraordinar al părții … Continuă să citești FUGA
Prin opoziţie cu Venus, gigantica planetă Jupiter îşi merită cu prisosinţă numele. Nu doar că este cea mai băbăneaţă din întreg sistemul solar (aproape unsprezece diametre terestre), dar chiar îşi are propriul imperiu de sateliţi (79), inele, asteroizi şi chiar comete, aşa cum îi stă bine unui cârmuitor al pantheonului. Impresia pe care ţi-o produce … Continuă să citești Dor de Troia
Cu studii liceale româneşti (a absolvit Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara) şi şcoala de ofiţeri (întreruptă de obligaţia de a se „repatria”, împreună cu familia, în Basarabia sovietică), Aureliu Busuioc (1928 – 2012) a fost nu doar un bun stilist, ci şi cel mai stilat scriitor din Chişinăul anilor postbelici. Iar cum stilul … Continuă să citești Proza scurtă şi proza „scurtă de tot”
Sub un titlu mucalit, La spartul tîrgului, Niculae Gheran își trece în revistă întreaga existență de nonagenar. Începînd cu copilăria petrecută, vorba romanței, „la margine de București”, în pestrițul Obor, nașterea fiindu-i marcată însă de-o împrejurare care ar putea fi socotită de rău augur, „fiindcă, peste două săptămîni, avea să vină «vinerea neagră» de pe … Continuă să citești Bilanțul unui nonagenar
„Desantiștii” lui Ovid S. Crohmălniceanu ar putea fi numiți la noi „Generația prozei scurte”, cu la fel de mult temei ca generația „optzecistă”, denumire sub care au intrat în istoria literaturii române. Cu monotonia fiecărei zile, prăfuitele drumuri de țară din naveta cotidiană în mediul rural a unor profesori îmbibați de carte și (auto)ironie, cu … Continuă să citești ORFEVRĂRIE EPICĂ
Fără a fi nici până atunci uitat sau marginalizat, Ștefan Petică depășea cu adevărat statutul de scriitor minor odată cu Istoria lui G. Călinescu (1941), urmată la trei ani de aceea triumviră (Cioculescu – Streinu – Vianu). Cea dintâi recunoștea în el pe primul nostru simbolist „declarat” și surprinzător de modern, iar în analiza poeziei … Continuă să citești ADEVĂRATA ANVERGURĂ A PRIMULUI SIMBOLIST
„Nu e vorba atât că aș vrea să mor, ci mai degrabă că am obosit să trăiesc.” (Ryūnosuke Akutagawa) S-a spus despre el că este un Edgar Allan Poe al Japoniei, a fost comparat cu maeștrii prozei europene, de la Dostoievski sau Strindberg până la Flaubert sau Henry James, iar el însuși a vorbit despre … Continuă să citești Ryūnosuke Akutagawa. Mai presus de viață, arta
De Ioan Iacob, și ca prieten, și ca artist, nouă ne place tare. Oricum – îngândurat, cu privirea pierdută, zâmbind misterios și șfichiuind în același timp fumul țigării printre buze, râzând la o glumă serioasă (nu râde la orice banc!), cu o destindere totală a faciesului sau, cine știe, combătându-i „lohengrinește” (dar cu respect!) și … Continuă să citești IACOB SAU VADEMECUM VĂ PLACE
Pentru filmul românesc, perioada interbelică este una de tatonări, de incertitudini și instabilitate, evoluția sa fiind lentă și sincopată. După succesul comercial avut cu Independența României (1912), primul lungmetraj de ficțiune românesc, Leon Popescu se implică tot mai serios în producția cinematografică și înființează în acest scop, în 1913, „Filmul de Artă Leon M. Popescu”, … Continuă să citești FILMUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ
Presată permanent, mereu în întrecere cu cronometrul, adesea mi se întâmplă să citesc și la volan. Nu în timp ce conduc, firește. Traficul bucureștean îmi oferă însă cu generozitate momente de ieșire din cotidian pentru a plonja în ficțiune. Chiar în plină iarnă (luni 1 februarie a.c.), în apropiere de Piața Romană, am avut parte … Continuă să citești Cercetare și etică
A pătrunde în intimitatea relaţiei Mihai Eminescu – Veronica Micle, fie prin intermediul corespondenţei păstrate, fie răsfoind amintirile contemporanilor, pare un gest de impietate. Şi totuşi, nevoia de a cunoaşte, de a reaborda o tensionată poveste de dragoste, poate deveni, oricând, imperioasă, dacă nu salutară. Atins de aripa iubirilor împărtăşite sau nu (Casandra Alupului, Eliza, … Continuă să citești Legenda unei mari iubiri
Nichita Stănescu este ploieștean. Unul dintre cei trei mari înnoitori ai codului poetic (Eminescu-Arghezi-Nichita), pe care se sprijină lirica românească. Dar nu despre toată opera magică a Marele Blond al Poeziei vrem a scrie azi, noi, cronicart-ul și umbra lui, în exprimări rotunde și exuberante, aflate la îndelimba oricărui ploieștean astuțios în vorbe. Așa, deci, … Continuă să citești Nuduri și semne
La cartea de memorii a Olimpiei Zamfirescu (Gustul amar al ciocolatei: jurnalul unei supravieţuitoare, în românește de Lidia Grădinaru, Corint Books, 2019) am ajuns după ce am citit că G. M. Cantacuzino, în încercarea eşuată de a fugi din ţară, a fost însoţit de Pia Zamfirescu, cu care avea în acel moment o legătură. În … Continuă să citești Memoriile unei supraviețuitoare
Volumul din 2012, Basarab Nicolescu, sub semnul septenarului, de Petrișor Militaru și Luiza Mitu, Editura Aius, Craiova, iese din tiparul clasic al lucrărilor de tip laudatio, semn al cumpătării autorilor, al nealinierii și al diversității compoziționale, în sensul investigării universului operei reputatului universitar din capitala Franței, cu focusarea pe anumite lucrări, cu descinderi abile în … Continuă să citești Basarab Nicolescu și transdisciplinaritatea
Madonizând/Angelizzando de Geo Vasile, Cartea Românească Educațional, Iași, 2020, 155 p. A fi ardent și în același a respecta niște canoane estetice, eventual localizându-le tocmai pentru a le bruia/blura, nu e deloc simplu. Părea că, la noi, numai Nora Iuga poate face cu brio așa ceva. După decenii de traduceri, de alcătuit antologii și ediții … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 17-18 / 2021 Din 30 aprilie 2021. Irina Petraș, „Despre carența de viitor”: De-a lungul anilor, de câte ori m-a nemulțumit vreo împotmolire, vreo derută, vreo stângăcie a societății românești, le-am dat repetat dreptate unor Drăghicescu ori Cioran, cel din Schimbarea la față…, să zicem, dar mai ales lui Rădulescu-Motru care, în capitolul … Continuă să citești revista revistelor
Se observă de mulți ani în lumea (fostă) civilizată o mișcare tot mai vehementă de ștergere a trecutului din memoria oamenilor. De golire a memoriei colective, dar și individuale, pentru introducerea în loc a ce, oare? Propaganda pentru trăirile momentului e în creștere. O vreme a fost luată doar drept reclamă pentru produse de uz … Continuă să citești Ștergerea memoriei
interviu cu Ioan Stanomir Comunismul este o ordine totalitară întemeiată pe cuvinte. Ceaușismul, o variantă de stalinism. Mineriada din iunie 1990 este un triumf postum al ceauşismului. „Comunismul a fost un regim întemeiat pe puterea cuvintelor. Marxism-leninismul şi ceauşismul au mizat pe capacitatea ideilor de a mobiliza şi legitima tirania. Lumea pe care o descrie … Continuă să citești „Cuvintele nu pot fi inocente în comunism”
Al doilea ministeriat: chestiunea socialistă Al doilea ministeriat al lui Maiorescu1 survenea în condiții speciale, într-un guvern constituit imediat după marea guvernare liberală (1876-1888); se poate spune și că marea guvernare liberală întrerupe primele mandate ale lui Maiorescu (1874-1876; 1888-1889) în calitate de ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Se produsese o distanțare de principiile … Continuă să citești Titu Maiorescu, ministru al învățământului