David Foenkinos își începe astfel romanul Misterul lui Henri Pick (traducere Cristina Nan, Nemira, 2019): „În 1971, scriitorul american Richard Brautigan a publicat The Abortion…. Eroul este angajatul unei biblioteci care acceptă toate manuscrisele respinse de editori. Întâlnim, de pildă, un om venit să-și depună volumul după ce îndurase mai bine de patru sute de … Continuă să citești „Biblioteca refuzaților”
Marta Petreu publică un nou volum, cu un titlu care surprinde și incită pe cel care ia cartea în mână, pentru că trimite spre o stare / situație pe care poetul și filosoful Blaga n-a avut-o nicicând, între sugerând ideea pendulării, niciodată caracteristică lui Blaga. Titlul este și ușor comercial prin simbolistica persuasivă, provocându-l pe … Continuă să citești LUCIAN BLAGA ÎN VÂLTOAREA VREMURILOR
O frumusețe de carte, demnă de a sta în „rândul de farmec” pe care îl are/ ar trebui să-l aibă orice bibliotecă, este volumul Prin cafenelele din Micul Paris, publicat recent de Maria-Magdalena Ioniță. Acesta este, simultan, o istorie a literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război … Continuă să citești BUCUREȘTIUL ANILOR MONDENI
La Muzeul de Artă din Craiova, în „salonul Țuculescu”, se află pus deoparte, pe un șevalet, tocmai pentru a atrage atenția că simezele nu-s de ajuns spre a te înfrupta din miraculos, deci, există un tablou faimos: autoportretul lui Țuculescu, cu ochiul stâng acoperit de o frunză. Autoportret cu frunză. Sugestia pe care o induce … Continuă să citești O DES-TĂINUIRE
Ce e, oare, mai nociv și mai periculos? Să negi Holocaustul, sau să te folosești de ororile sale pentru a dobândi o cu totul nemeritată faimă? Cei care aleg prima variantă întinează memoria victimelor ori rănesc grav, fie și după decenii întregi, supraviețuitorii acelor vremuri întunecate sau pe urmașii lor. Pe când ceilalți, cei care … Continuă să citești Adevărul minciunilor
Uneori, din lăcomie sau din plescăitul de plăcere al aducerii-aminte, nu-ți ajunge timpul să spui toată povestea, deși ea parcă e mai frumoasă ascultată toată. Și atunci, naratorul n-are ce face și o împarte în două. O narațiune bicefală. Ceea ce și acum se va întâmpla. Spre a nu lăsa să-i scape, din grabă, printre … Continuă să citești DOUĂ POVEȘTI DESPRE IERI: MIRCIA DUMITRESCU ȘI IURI ISAR
Redeschiderea cinematografelor în toată țara, într-o sperată, dar puțin probabilă permanentizare a unei relative stări de normalitate, a adus pe ecrane – în fața unui public nici mai numeros, nici mai sărac decât înainte de impunerea restricțiilor – o serie de filme aflate „în așteptare” sau filme realizate în condițiile improprii ale pandemiei, acestea din … Continuă să citești „Berliner”-ul din Salonta
La anul se împlinesc 110 ani fără Caragiale. Ei, fără, asta e doar o vorbă! Că avem Caragiale din belșug, ce-i drept, sub forme inferioare celor pe care marele, originarul, le dădea lumii sale. Aproape că n-ar fi trebuit să corectez numele scris, greșit, din grabă, cu literă mică și să-l las așa, că… scuzați, … Continuă să citești ANUL CARAGIALE?
Am citit cu mare interes volumul de însemnări din primul an al pandemiei (2020), publicat de medicul (a fost vreme de mulți ani managerul spitalului județean din Bistrița), profesorul de bioetică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, istoricul și scriitorul Mircea Gelu Buta, sub titlul Vremuri de molimă (Editura Renașterea, 2021). Mă interesa în cel mai … Continuă să citești Știință și credință
Extrem de rar mi s-a întâmplat să-mi pice în mână un „Premiu Goncourt” foarte recent, adică chiar din anul precedent. Explicația e simplă: deși civilizația franceză mă preocupă intens și constant, nu sunt perfect conectat la lumea literară din Hexagon decât prin emisiunile culturale de o excepțională calitate, difuzate de TV5, cum ar fi, de … Continuă să citești Anomalia anomaliei
De la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristică de Monahia dr. Gabriela Platon, Editura Doxologia, Iași, 2019, 258 p. Subtitlul volumului este: Temele iconografice Sfinții Părinți și Înțelepții antici în pictura exterioară a Bisericii Sfintei Mănăstiri Voroneț. Autoarea face parte din noua generație de cercetători și cărturari din lumea monahală, iar cartea – un album … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 27-28 / 2021 Din 25 iunie. Ion Pop (dialog realizat de Cristian Pătrășconiu): Dacă nu mai are audiența de demult, critica poate avea măcar un grad de autoexigență care, atunci când e consultată, să o facă credibilă ca evaluator al operei. Or, și din pricina năvalei de veleitari, prea multe publicații, de provincie … Continuă să citești revista revistelor
Într-o seară, la o televiziune, s-a putut vedea o reluare interesantă, Croaziera lui Mircea Daneliuc, un film din 1981 despre oameni din 1981. Teribilă revedere a unei lumi care ni se părea, cum spuneau ai ei, revolută! Limba de lemn pătrunsă în straturile private ale persoanei, nu numai ale societății, în relațiile dintre oamenii tineri, … Continuă să citești Omul de lemn (sau limba îl face pe om)
În amintirea scenografului Vittorio Holtier Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, … apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de … Continuă să citești Spectacolul din gânduri
În Jurnalul din anul Nobelului (Polirom, 2021), José Saramago scrie la un moment dat: „profesorii de literatură, în general, și de teoria literaturii, în particular, au primit cu simpatică condescendență – fără să se lase tulburați, din cauza asta, în convingerile lor personale și științifice — afirmația mea îndrăzneață că figura naratorului nu există de … Continuă să citești DESPRE AUTOR ȘI PRELUNGIRILE SALE
Emil Botta (1911-1977) a fost omul şi totodată artistul mistuit de „un dor fără saţiu”; un dor desmărginit ce va să devină titlul unuia dintre volumele ce-l vor consacra în istoria poeziei noastre moderne. A străbătut cea mai mare parte din scurta sa viață ca slujitor al imaginarului, în poezie şi teatru. A fost, înainte … Continuă să citești Emil Botta, artistul călător dincolo de real
Cu ceva timp în urmă, Marcel Tolcea, cel mai bun cunoscător al biografiei, operei și gândirii lui Marcel Avramescu (1909-1984), mi-a făcut bucuria de a-mi da spre lectură manuscrisul în șantier al monografiei dedicate celui care a fost primul său maestru. Printre multele date noi care mi-au atras atenția se află și o informație – … Continuă să citești Mircea Eliade și corespondenții săi
Marcel Avramescu
O ELEGIE MINORĂ În fiecare săptămână fac în biblioteca mea curăţenie generală, golesc de fiecare dată sacul cu praf absorbit de aspirator de pe covoare, mobilă, parchet. Mai nou, aştept cu o emoţie specială, aproape solemnă, mica întâmplare de sâmbătă şi mă pregătesc să scriu o nouă elegie desigur, minor-interogativă: mă întreb câte litere, câte … Continuă să citești poeme
Psihologic vorbind, ceea ce a durat 15 luni – restricțiile datorate pandemiei – a fost un abuz de zi cu zi asupra noastră. Ba chiar i-aș adăuga o componentă sadică, prin imaginile tv cu oameni intubați, muribunzi, cu care am ajuns să ne obișnuim și pe care CNA-ul nu a găsit de cuviință să le … Continuă să citești MOARA CARE MACINĂ ÎN GOL
A fost odată ca niciodată, pe vremea când se potcoveau poeții proletcultiști cu 99 ocà de fier și săreau, hăt!, în slava ceriului, de unde, veșnic tineri și străvezi, recitau pe de rost poemul de 3.000 de versuri, intitulat Lenin, scris de Maiakovski între un manifest futurist și două sticle de rakiu: „…cu tine în … Continuă să citești ADIO, LENIN!
În cartea lui Erasmus de Roterdam, Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei, pe care a scris-o în jurul anului 1508, Erasmus face o personificare a prostiei, care povestește la persoana întâi singular, într-o descriere poetică deosebită de-a lungul a 68 de capitole, lauda prostiei și a nebuniei. Este un poem ce laudă și preamărește … Continuă să citești Chimie și alchimie în romanul „Femeia de marțipan” al lui Radu Țuculescu
Pe genele tale de pasăre Pe genele tale de pasăre dorm somn aromat că de mai multe dimineți fără remușcări lipsesc de la ora de povestit vise nu aud ciocănitoarea trezită cu noaptea în cap cum ciocănește în copacul uscat din fața ferestrei ca în propriul său craniu pentru a-și ține visele în cadență de … Continuă să citești poeme
Cu Anton Pann, istoria literaturii române este darnică. Mărturii despre el și opera sa, în măsura în care acesta s-a bucurat de viață, știind să prețuiască atât tumultul acesteia, dar și împlinirea spirituală. Primul articol important îl publică V. Alecsandri în „Convorbiri Literare” la data de 01.02.1872 cu titlul „Cântece de stea și Povestea vorbei”, … Continuă să citești „Finul Pepelei”
Ce e ăla tărâm Nu știu dacă patria asta e locul muribunzilor și ar fi fost a fost brusc o plajă de cuvinte risipite la puterea foarte Ghiauri noaptea Au mai crescut niște zile în mărul lui Adam aș atârna niște cuvinte mușcate ar trăi altfel dar peste vreo mie de ani nu mai citește … Continuă să citești poeme