Una din pierderile literaturii române actuale a fost retragerea lui Mircea Mihăieș din postura de comentator activ al producției literare în desfășurare, din linia întâi a bătăliei literare, plină de riscuri, dar pasionantă și necesară. Un text programatic publicat, mai demult, în „Cuvântul” – La ce bun critica literară? – a exprimat o opțiune și … Continuă să citești ROMANUL UNEI FEMEI
Cine îl știe pe Radu Paraschivescu din emisiunile pe teme fotbalistice de pe DIGI Sport, din culegerile sale de perle ale politicienilor actuali sau chiar din lectura romanului său de debut, Balul fantomelor (RAO, 2000), va avea o mare și agreabilă surpriză la lectura celui mai recent roman al său, Acul de aur și ochii … Continuă să citești VOIAJ DE PLĂCERE ÎN EVUL MEDIU
Moto: iar mâzga morții dansa pe podeaua sufletului ei, dându-i bice Ștefana Dicu este la al doilea roman (primul, Febra orientală, apărut la aceeași editură în 2017) și se dovedește o prozatoare cu o remarcabilă conștiință a construcției narative. În romanul de acum impresionează mai ales miza. Din cel puțin trei perspective: a. este un … Continuă să citești ÎN MINTEA EI…
Fiecare îndrăgostit are în sacoșica lui, în care ține merindele sufletului și cu care se preumblă peste tot, un exemplar din „biblia” de la 1852, a lui Anton Pann, faimosul Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului! Pe care, dacă o deschidem, dăm peste primul Cântec de dor (Nu mai pociu de ostenit). Se începe cu binecunoscutul … Continuă să citești FRAGILITATEA IUBIRII
Parfumul este cea mai intensă formă a amintirii. (Jean-Paul Guerlain) Oare cine nu a dorit, măcar o dată, să afle mai multe despre fascinanta lume a parfumurilor? Și cine nu a visat să știe formulele secrete ale marilor parfumieri ai trecutului sau ai prezentului ori să înțeleagă modul în care diferitele arome ne atrag pentru … Continuă să citești Parfumuri, iubiri, amintiri
Câteodată, artistul-titan, ajuns la senectutea apreciabilă a vârstei și a spiritului, prezintă o fractură de viață halucinantă și face un gest neașteptat, absolut surprinzător, ce ne lasă pe toți cu gura căscată. E ca și cum, la un spectacol de circ, regele-leu are o tulburare inexplicabilă. Adică, țâșnește brusc, ieșind de sub biciul dresorului și … Continuă să citești …SAU CUM SE MISTUIE TITANII ÎN VECIE
Cinematografia românească a dobândit personalitate „de grup” odată cu impunerea, în primii ani de după 2000, a Noului val, al cărui vârf de lance este Cristi Puiu și al său Marfa și banii, lansat în cinematografele din România în cvasi-anonimat în 2001. I-au urmat Cristian Mungiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu ș.a.m.d. Chiar dacă … Continuă să citești PORTRET DE CINEAST LA MATURITATE
Se ia o mașinărie necunoscută, se botează Rebarbor și se pune în mișcare. Și să vezi ce bine vor fi făcute una mințile și sufletele oamenilor care se introduc acolo, precum boabele de grâu sau de porumb într-o moară. Nu știu dacă asta a fost ideea autorului cărții cu acest titlu, Alexandru Monciu-Sudinski (sau Sudinschi, … Continuă să citești „Rebarbor”, mașinăria de strivit minți și suflete
În mod normal, gândirea asociativă convinge pe orice om, atunci când aude vorbindu-se despre sau vede un titlu ca „trompa lui Eustachio”, că e vorba musai de ORL. Oto-rino-laringologie, adică știința aia nesuferită, care nu știe decât să te râcâie în nas, în urechi și în gât. Sau, mai popular… – Unde mergeți dumneavoastră? – … Continuă să citești Epic ORL
noxe și doxe de Amalia Brăescu, Editura Brumar, Timișoara, 2020 Amalia Brăescu (n. 1969) face parte din cohorta decrețeilor – cărora anii de până în decembrie 1989 le-au spintecat în două vocația și orizontul de așteptare, de unde, și o obstinată observare și împăcare a extremelor lăuntrice. Absolventă de inginerie chimică și apoi licențiată în … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 5 / 2022 Din 5 februarie. Nicolae Manolescu (în dialog cu Daniel Cristea-Enache): În fond, liberalismul intră în ADN-ul criticului literar. Ce altceva decât un liberal ar putea fi un critic? El poate fi, eventual, conservator, ca Maiorescu, în sensul din secolul XIX, când liberalismul era „roșu”, dar mai greu poate fi socialist, … Continuă să citești revista revistelor
Nu știm cum s-a scufundat Atlantida, dacă fenomenul s-a produs brusc, în câteva minute, sau a durat o semiveșnicie și unii dintre cei care trăiau acolo și-au dat seama cu mult timp înainte și au încercat să-i prevină pe concetățenii lor, dar nu i-a ascultat nimeni, pentru că erau mai puternici și mai mulți ceilalți. … Continuă să citești Atlantida după Atlantida
Născut în 1871 la Târgu-Frumos într-o familie de origine armeană, G. Ibrăileanu se impune în spațiul literar românesc ca autor al teoriei specificului național. Provenind dintr-o familie de condiție modestă, vitregit de o soartă cel puțin nefavorabilă, tânărul Garabet rămâne orfan prea devreme, fiind nevoit să răzbată într-o lume într-o continuă transformare, o lume fluidă, … Continuă să citești GARABET IBRĂILEANU
Vorbind despre formele „ceptive” ale prozei (încercam o clasificare a prozatorilor funcţie de maniera „ceptivă”, adică de modurile de construcţie, stil, atitudine în actul „prinderii” lumii), numeam conceptivi prozatorii care îşi lucrează ficţiunea în colaborare şi alături de lumea reală. Lumea concepută face concurenţă stării civile printr-o gesticulaţie aţintit catoptrică. E Creaţie. Reproducere. Atoateştiutor şi … Continuă să citești Marin Preda și ipocrizia limbajului
Numeroasele volume postume de scrieri ale membrilor Cercului Literar de la Sibiu, reeditate ori inedite, recuperate din arhive și din colecțiile de periodice, au fost însoțite de multe ori de utile studii introductive semnate de exegeți din două-trei generații, de la S. Damian, Ion Vianu, Gheorghe Grigurcu sau Cornel Ungureanu la Ion Vartic, Irina Petraș, … Continuă să citești Doctorate și alte exegeze „cerchiste”
Despre Andrei Codrescu, ieri – adică acum peste cincizeci de ani – un foarte tânăr poet român debutant, astăzi nume de vază al literaturii nord-americane, nu pot scrie decât cu o specială emoţie. Am avut bucuria şi şansa de a-l cunoaşte devreme, când abia începuse să publice, sub pseudonimul Andrei Steiu, în revista clujeană Steaua, … Continuă să citești „DIACRITICELE” LUI ANDREI CODRESCU
dante 700 Acum, la 700 de ani de la trecerea Poetului la cele veșnice, mai are oare Dante relevanță pentru prezentul mileniului trei? Adică poate el să mai intereseze eul complex al omului postmodern? Poate el să se potrivească felului nostru de a concepe realitatea, de a ne trăi viața? Putem noi să ne potrivim … Continuă să citești DIVINA COMMEDIA SAU TRIPTICUL ISPĂȘIRII ÎNTRU MÂNTUIRE
* * * Poezia mea, Un țipăt de hârtie. Buruienile, cele mai frumoase graffiti Mai departe, lanul de porumb inundat, mişcările tale dezordonate, zarurile nu se mai opresc din cădere, zidurile de sticlă blindată ale tăcerii. Senzaţia că această dimensiune a vieţii a devenit neîncăpătoare, privim în jur de parcă am purta ochelari de eclipsă. … Continuă să citești poeme
Primești, uneori, lecții de luciditate de la cine nu te-aștepți. Sunt acele momente în care trăinicia propriei întemeieri, construită prin experiența anilor, educației, instrucției primite și prin lectură îți arată că încă mai suportă fisuri. O, și cât de minunate sunt aceste mici cataclisme! Te țin viu și încrezător. Fata intră pe ușa cabinetului cu … Continuă să citești CUM DEVINE UN COPIL ÎNȚELEPT
(fragment) Se spune că atunci când mori, ți se relaxează sfincterele și ți se scoală mai tare ca niciodată în viață. Sufletul se transformă într-o ultimă expirație, ca și cum te-ai grăbi să părăsești, cu acea ultimă răsuflare zgomotoasă, lumea asta, care nu ți se mai pare în niciun fel. Asta se spunea într-un documentar … Continuă să citești Și la început a fost întunericul
„Spre soare zburăm”, cânta prin anii şaizeci regretata Doina Badea. Nu ca în ziua de azi, când cădem spre o gaură neagră, traşi în jos de noua cacofonie radio „la modă” a miorlăielilor unor loaze ce au în comun cu muzica la fel de mult ca o bormaşină sau un aspirator. Soarele însuşi ar deveni … Continuă să citești Eclipsele de creier ale pământenilor
documentar în alb-negru prolog era vara anului 1939, de Duminica Mare. străbunelul Gheorghe a început să bea de cum intrase popa în slujbă. scena I pe la amiază, a înhămat calul, a luat cu el o jumate de țuică și s-a pornit în pădure, după buruian. scena II pe drum s-a întâlnit cu Ileana lui … Continuă să citești poeme
„Pentru a putea scrie adevărata istorie a literaturii române integrală și corectă – spune Alexandru Ruja în prefața acestei ediții (Ștefan Baciu, O sută și una de poezii. Antologie, prefață, notă asupra antologiei, fișă biobibliografică și selecția reperelor critice de Alexandru Ruja, Editura Academiei Române, București, 2021) – este necesar, în primul rând, să fie … Continuă să citești Un poet al „dorului de țară”
Traducătorul care se pregătește să transfere un text literar dintr-o anumită „limbă sursă” (sau „de pornire”) într-o anumită „limbă țintă” (sau „de destinație”), dar și traductologul chemat să evalueze lucrarea primului, trebuie neapărat să țină seama de parametrul „ospitalității de limbaj”, care operează (sau nu operează) între momentul inițial și cel final al demersului lor. … Continuă să citești Despre ospitalItatea de limbaj în traducere