Câteva izbitoare contraste caracterizează biografia lui Ion D. Sîrbu. În prima tinerețe comunist, acesta a devenit un critic acerb, dar în consecință și o victimă a regimului în cauză, intelectual de formație filosofică și cu un început de carieră universitară, a ajuns, în anii condamnării la temniță, „lucrător cu brațele”, cum mărturisește el însuși, „la … Continuă să citești Ultimul I. D. Sîrbu
În momentul în care zărești numele lui Ioan Bianu în titlul unei cărți, primul lucru care îți vine în minte este Biblioteca Academiei Române. Așa cum, atunci când auzi de Eiffel te gândești la faimosul turn parizian sau cum numele lui Anghel Saligny te trimite cu gândul la vestitul pod de la Cernavodă. Deși a … Continuă să citești ISTORIA TIPĂRIRII DE CĂRȚI ROMÂNEȘTI
Există cărți a căror relectură poate începe oricând şi de la orice pagină și care îți transmit brusc, încă de când le iei în mână, senzația de sărbătoare. Din această categorie face parte şi recent apăruta carte-jucărie-serioasă semnată de Mircea A. Diaconu, Cernăuţi. Obiecte pierdute, publicată în 2021 la Chişinău de Editura Cartier şi minunat ilustrată … Continuă să citești Mircea A. Diaconu la Cernăuţi. Permanența poeziei ca mit civilizator
Într-o vineri după-amiază, pe când soarele se rostogolea spre marginea de apus a văii, Sevoianț Anatolia se întinde să moară. La cei cincizeci și opt de ani ai săi, Anatolia e cea mai tânără din Maran, micul sat de munte din Armenia unde se petrec evenimentele (mari și mici) descrise în cartea lui Narine Abgarian, … Continuă să citești Mai presus de toate, speranța
Sunt vremuri de glossă. Sunt vremuri de reflectat la fragilitate. La subțirimea firului cu două capete al vieții fiecăruia… Pornim însă cu o paranteză. Despre George Santayana (1863-1952), filozof, eseist, poet și romancier de origine spaniolă, care a studiat la Boston Latin School și Harvard College (considerat, prin urmare, scriitor american), dar care, la 48 … Continuă să citești ÎN GERUL RĂNIT…
La sfârșitul lunii februarie a închis ochii pentru totdeauna un om despre care ai fi crezut că e destinat să nu moară niciodată. Critic de teatru și apoi un fel de paznic la farul memoriei teatrului românesc, Florica Ichim (n. 1938) și-a legat viața de un proiect măreț. Anume, acela de a păstra cât mai … Continuă să citești FLORICA ICHIM SAU MEMORIA TEATRULUI ROMÂNESC
În arta ceramicii, în mod tradițional și în clipurile publicitare de turism, mișcarea n-o întâlnim decât la roata olarului. În afara ei, nimic nu mișcă, nimic nu se mișcă (aici, se poate trage targa unei amintiri și pe uscatul memoriei, spre a introduce acea amenințare ilogică din universul concentraționar, destul de terifiantă, după care, zâmbim … Continuă să citești De două ori mișcare
Semnătura indiană de Radu Sergiu Ruba, Editura Trei, București, 2021, 478 p. Tezele din 7 iulie 1971 ale lui Ceaușescu au intrat în coliziune frontală cu sensibilitatea, curajul, impetuozitatea și ingeniozitatea unui adolescent de 17 ani, elev eminent al Liceului de nevăzători din Cluj-Napoca. Pentru el, radioul însemna enorm – între altele, și muzica Occidentului … Continuă să citești BREVIAR EDITORIAL
ROMÂNIA LITERARĂ 9 / 2022 Din 4 martie. În vremuri de război la graniță: „După 67 de ani de pace, probabil cea mai lungă perioadă din istoria modernă, Europa e încercată de temerea izbucnirii unui Al Treilea Război Mondial” (Cronicar). Scrie Nicolae Manolescu, la Editorial: E vorba de folosirea unor arme de toate calibrele, a … Continuă să citești revista revistelor
Președinții unor țări occidentale în numele cărora au fost comise crime au obiceiul să-și ceară scuze popoarelor care au fost victime ale acelor crime, chiar dacă între momentul crimelor și prezentul scuzelor s-au interpus zeci, uneori sute de ani. S-a întâmplat mai ales cu țările care au avut colonii, s-a întâmplat și cu altele. În … Continuă să citești FĂRĂ SCUZE
Spuneam cândva că, poate mai mult decât oriunde, în spaţiul literar românesc liricii feminine îi este străină situarea într-o zonă a feminităţii marginalizate, secundare, cu teme specifice impuse de prejudecăţi sociale. Un portret-robot al Poetei ar accentua trăsături asexuate – inteligenţă, luciditate, voinţă şi forţă expresivă etc. – şi abia în urmă fragilitatea „tradiţională” ar … Continuă să citești Poetele, între stare și situare
CONSTANTIN ARDELEANU (n. 1976) este profesor de istorie modernă la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați și long-term fellow la New Europe College, București. Temele sale de cercetare privesc istoria socio-economică a sud-estului Europei, cu interes special pentru regiunea Dunării și a Mării Negre. Preocupat de reprezentarea spațiului românesc în descrieri de călătorie, a tradus … Continuă să citești ISTORIA CĂLĂTORIILOR ESTE, ÎN MULTE PRIVINȚE, ISTORIA ÎNSĂȘI
Despre Cornel Regman s-au scris două teze de doctorat, publicate apoi ca studii monografice. S-au adăugat și restituirile și glossele fiului, Ștefăniță Regman. Anglist și lusitanist emigrat în Portugalia și stabilit finalmente la Paris, el a preluat arhiva „cerchistului” de la Zorina Regman, mama sa (a lui Ștefăniță, soția lui Cornel), și a clasat-o, a … Continuă să citești Exegeze „regmaniene”
În complicatul dialog al autorului cu cenzura, Gabriela Adameșteanu are un rol aparte, perspectiva autoarei fiind dublată de experiența din industria comunistă a cărții, în calitate de redactor la două edituri: la Editura Enciclopedică, din anii 1960 până în decembrie 1984, apoi la Cartea Românească, până în primăvara lui 1990, când va veni la revista … Continuă să citești Gabriela Adameșteanu. Scene dintr-un secol românesc – A doua ediție –
Catalogul traumelor Cred că prima mea traumă a fost chiar nașterea, dar asta e prea greu de reconstituit, e mai degrabă treabă de filosofi. A doua mea traumă a fost despărțirea de mamă, după ce tata a murit, iar bunicii m-au luat să mă crească, aveam aproape doi ani, m-au pus adormită în mașină, ca … Continuă să citești poeme
O femeie a avut în grijă și dragoste un poet, în ultimele luni de viață ale acestuia. Poetul se numea Rodian Drăgoi – și era prietenul meu. A murit, și a rămas femeia. Iar femeia, din Galați, profesoară, scrie și publică. Are trei volume scoase, fără ecou critic marcant. La al patrulea, chit că nu ne-am … Continuă să citești Poeme
În cabinetul spațios de la mezaninul instituției, oficialul sfârși introducerea, privi critic perechea ponosită așezată dincolo de biroul directorial și hotărî să încheie cu o voltă meșteșugită. – Pe cale de consecință, ridică el un deget, ca legatari universali ce sunteți, vi se încredințează copia legalizată a testamentului și urna aferentă. Semnați aici! – Cam … Continuă să citești UN LOC LINIȘTIT ȘI ABSTRACT
Ca la fiecare început de an, cererile de consiliere pentru studii universitare încep să se înmulțească. Adolescenți totalmente dezorientați, însoțiți, de regulă, de mame foarte hotărâte în a-și lăsa puii să se descurce pe cont propriu apar, în pragul cabinetului, cu fizionomii îngrijorate. Pe de o parte, aria alegerilor viitoarei facultăți este atât de largă, … Continuă să citești NIMENI NU PLEACĂ DE DRAGUL PLECĂRII
Întocmai cum prețurile stau încifrate în liniile unui cod de bare, așa recunoști și chimia unei stele în liniile spectrale din lumina ei trecută printr-o prismă. Grație analizei spectroscopice a unei surse luminoase oricât de îndepărtate, îi poți prezice destinul însuși. Pe vremuri, când limba maternă nu se învăța de la politicieni sau internet, se … Continuă să citești Micuța roșcovană de la Cluj
CLELIA IFRIM Grâu verde Pământul răscumpărat de tatăl meu ca să pună grâu, a devenit un lagăr de oameni. Animalele vorbesc în limba lor despre asta. Pământul răscumpărat de mine ca să pun grâu, a devenit un lagăr de oameni. În fiecare noapte dispare cineva. Zece oameni. O sută de oameni. O mie… În locul … Continuă să citești poeme
în românește de Nora Iuga conversație despre lună te-am întrebat odată învăluită cum erai în acea depărtare care ne separa cum e chibritul în cutia de chibrituri de ce percepem luna din ce în ce mai des ca pe un etern simbol al morții Månen berättar mig i silverne runor om landet som icke är. … Continuă să citești Poeme
„După cum spuneau vechii greci, încă de acum două mii de ani, nu gladiatorii, histrionii şi curtezanele vor rămâne în amintirea oamenilor peste veacuri, ci poeţii, gânditorii şi filozofii. Şi totuşi, dacă privim în jurul nostru vedem că tentaţia clipei este atât de mare, încât nimeni nu pare să dorească a-i rămâne numele în amintirea … Continuă să citești MITURILE ESENȚIALE
Valentina Tăzlăuanu (1950-2020), fondatoarea revistei Sud-est cultural (editată la Chișinău, începând cu anul 1990), nota cu tristețe, într-un eseu care azi îmi pare programatic, că mult invocatul adagiu „cultura este ceea ce rămâne după ce sunt uitate toate celelalte” nu e valabil pentru toate timpurile și că, azi, cultura „se întâmplă să cadă prima sub … Continuă să citești DESPRE SPIRITUL CRITIC SAU NEVOIA DE CULTURĂ
O cuprinzătoare antologie a creației d-sale poetice, întinsă pe aproape șase decenii, ne-a înfățișat-o recent Ion Pop. Din capul locului, se pune fireasca întrebare dacă ea justifică o coeziune a elementelor compoziției desfășurate în timp, care să reflecte dezirabila calitate a expresiei personale. Răspunsul n-ar putea fi decât afirmativ. Autorul își întemeiază discursul pe cogitație, … Continuă să citești UN BILANȚ LIRIC