Seminția asta omenească este prevăzută – de când hăăăt!, tocmai dintru tempore-le zămislirii sale de către Divinitate – cu putința celor mai neașteptate îngemănări de însușiri. Peste încă o eternitate, această împreunare a creat, în terminologia petrecută în laboratoarele inteligente ale Logosului, un adjectiv cel puțin la fel de interesant ca și, bunăoară, „estetic”. Sincretic. … Continuă să citești UN APOLINIAC: VLAD CIOBANU
Autor: Viața Românească
ÎNTRE BRANAGH ȘI ALMODÓVAR
Așa cum am mai spus, când am scris în cadrul acestei rubrici despre cele două filme ale lui Ridley Scott lansate aproape simultan (Ultimul duel / The Last Duel și Casa Gucci / House of Gucci), interdicțiile din timpul pandemiei au afectat producția de film, pe de o parte, iar pe de altă parte au … Continuă să citești ÎNTRE BRANAGH ȘI ALMODÓVAR
„Melancolia” lui Dürer pre versuri rostită
Un critic răutăcios, acru și ciufut s-ar întreba de ce unii pictori n-au altceva de făcut decât să cotrobăie prin sertarele Poeziei, în loc să-și vadă de ale lor, că sunt destule. De ce – în loc să-și ocrotească instrumentele sale „de luptă”, precum războinicul sabia – se apucă și aștern pe hârtie versuri remarcabile. … Continuă să citești „Melancolia” lui Dürer pre versuri rostită
breviar editorial
Edenul tăcerii rele de Sebastian Reichmann, col. Plantații, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2021, 92 p. Avem de-a face cu noeme ale unui noet, adică ale unui „nomadic poet”, concepte inventate de Pierre Joris, poet americano-luxemburghez. Poetul bilingv, poetul pribeag – aparținând, de altfel, unui popor ales –, artistul trăitor în diferite spații lingvistice … Continuă să citești breviar editorial
revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 13 / 2021 Din 1 aprilie. Gabriel Chifu, „Angrenaje și rotițe”: Noi, la Uniunea Scriitorilor, am simțit pe pielea noastră, nu o dată, ce înseamnă să ai de-a face cu cineva care-ți pune bețe-n roate în activitatea pe care o derulezi corect, cu bună-credință și care, în mod normal, ar trebui să meargă … Continuă să citești revista revistelor
in memoriam
BARBU CIOCULESCU Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția unuia dintre decanii săi de vârstă, poetul și criticul literar Barbu Cioculescu, personalitate însemnată a literaturii noastre, fiul criticului Șerban Cioculescu. Barbu Cioculescu s-a născut la 10 august 1927 la Paris. La 20 de ani a primit premiul „Ion Minulescu” pentru … Continuă să citești in memoriam
Tragedia de lângă noi
Cine ar fi crezut că, în luminatul secol XXI, se mai poate întâmpla ceea ce se întâmplă azi în Ucraina?! Aceasta-i întrebarea, alături de un nou „a fi sau a nu fi”, dar de data asta al ucrainenilor. Valabil, oricât de sigură ar fi umbrela NATO, și pentru noi. Nu am vrut să credem că … Continuă să citești Tragedia de lângă noi
ARHITECTURA ESTE ȘI TREBUIE SĂ FIE UN GEST CULTURAL, PENTRU CĂ ÎNCORPOREAZĂ POVEȘTI ȘI BUCURII DE VIAȚĂ
Născut la 27 iulie 1950, la Zărnești, județul Brașov. Este poate cel mai cunoscut reprezentant al arhitecturii românești, apreciat pentru caracterul original și nonconvențional al proiectelor sale. Zodia lui – LEU – spune că acela născut pe 27 iulie va fi un individ extrem de inteligent, puternic, neînfricat și respectat, ca urmare a personalității sale … Continuă să citești ARHITECTURA ESTE ȘI TREBUIE SĂ FIE UN GEST CULTURAL, PENTRU CĂ ÎNCORPOREAZĂ POVEȘTI ȘI BUCURII DE VIAȚĂ
Zborul înalt al amintirii
Când sufletul plânge, numai Dumnezeu aude. Când inima plânge, timpul se oprește. Shema Israel Semnul unei creații, profilul unui creator este slujit întotdeauna și de muzica tăcerii, care îmbracă clipele într-o eternitate de vis. Arta regiei a fost și este un tratat mesianic ce cuprinde într-o identitate specifică întreaga ambiguitate a existenței. Radu Penciulescu, cel … Continuă să citești Zborul înalt al amintirii
INTERBELICII ȘI MORILE DE VÂNT
Scrie José Saramago în Jurnalul din anul Nobelului: „Deşi nu vor s-o recunoască, toți cititorii, în adâncul inimilor lor, ar vrea să fie Don Quijote. Poate din cauză că el nu are conştiinţa faptului de a fi ridicol, iar noi trăim supuşi ridicolului în toate momentele lucide, dar mai ales, cred, pentru că în aventura … Continuă să citești INTERBELICII ȘI MORILE DE VÂNT
Exegeze „doinașiene”
Cel mai comentat membru al Cercului Literar pare să fie Ștefan Aug. Doinaș. A avut și cea mai proeminentă carieră scriitoricească dintre foștii colegi de la Sibiu/ Cluj/ București și de pe unde s-au mai risipit prin țară. A fost activ până la cei 80 de ani pe care i-a trăit. Poet cu o operă … Continuă să citești Exegeze „doinașiene”
CAROL AL II-LEA ȘI NICOLAE TITULESCU*
La 29 august 1936, în urma unei remanieri guvernamentale a cabinetului condus de Gheorghe Tătărescu, Nicolae Titulescu a fost eliberat din funcția de ministru al Afacerilor Străine1 sau cum spunea scriitoarea-diplomat, Elena Văcărescu, alungat din post. El a fost înlocuit cu colegul său de guvern, Victor Antonescu, și el cu state vechi în diplomație. După … Continuă să citești CAROL AL II-LEA ȘI NICOLAE TITULESCU*
ION POP ŞI „ŞCOALA CRITICĂ DE LA GENEVA”
Moto: „Oamenii de seamă sunt totdeauna propriii lor critici” (Balzac) Ion Pop este, în egală măsură valorică, poet şi critic literar (istoric literar, teoretician şi eseist). Contribuţia lui românească în această a doua privinţă e mănoasă, cu accent pus pe avangardă. O atenţie specială acordă criticii literare europene, franceze şi, în special, „Şcolii critice de … Continuă să citești ION POP ŞI „ŞCOALA CRITICĂ DE LA GENEVA”
Ieșirea din poezie nu a fost așa
lui Al. Cistelecan Ieșirea din poezie – ce izgonire! – nu a fost așa. Cel puțin în anul acela, nu a venit Unul cu biciușca în flăcări strigând și răsturnând mesele să ne dea afară din birtul în care noi, poețimea, beam și vorbeam până la ziuă beam și vorbeam până dincolo de nesaț și … Continuă să citești Ieșirea din poezie nu a fost așa
CÂND SUFERINȚA E TRANSFORMATĂ ÎN OBSCENITATE
La vremea apariției acestor rânduri, oroarea din Ucraina a căpătat deja vechime. Spectacolul halucinant al evenimentelor a transformat imaginarul românesc într-o realitate greu de integrat mental. Șocul a trecut, mobilizarea exemplară a oamenilor de rând s-a produs odată cu mareea refugiaților. Ca de obicei, autoritățile s-au mișcat anevoios, nedezmințind eterna lentoare (nu doar birocratică) românească. … Continuă să citești CÂND SUFERINȚA E TRANSFORMATĂ ÎN OBSCENITATE
JURNAL DE CARTIER
Duminica Clopotele albastrei biserici ucrainene de pe strada Lidia, peste drum de Profi, domină cartierul somnoros, învelit în duminica primei zăpezi. Din curtea vecinului meu sârb, cika-Radivoi, cântă cocoșul purpuriu, parcă se întrece cu clopotele. În bloc, cineva bate carnea pentru șnițele. La TVR 1 rulează Viața Satului, e unșpe fără zece. În parcare, oamenii … Continuă să citești JURNAL DE CARTIER
Semnificative sosiri la un han
Nicăieri în Hanu Ancuței nu se întâlnesc secvențe care surprind plecarea călătorului, ceea ce întărește convingerea că hanul Ancuței din prezent, dar și al Ancuței de altădată este el însuși ținta și punctul final al călătoriei și spațiul consacrat unei experiențe cu totul aparte. În schimb, scriitorul fixează, în trei istorisiri, momentele semnificative în care … Continuă să citești Semnificative sosiri la un han
poeme
Zaruri în ceață Când în plină dimineață cohortele ajunseseră la Rubicon apa râului și împrejurimile erau învăluite în ceață încât de întindeai mâinile nu ți-ai fi văzut unghiile, însă Cezar aruncă totuși zarurile după care ordonă: – Căutați-le! Remiză Asta e cu fostul campion de șah care a clacat, nu mai e – are insomnii. … Continuă să citești poeme
Se-ntâmpla în secolul XX
S-a dovedit încă o dată că atunci când sunt scoase la lumină documente de arhivă, chiar şi cele mai puţin spectaculoase, cum sunt cele notariale, îţi pot prilejui aflarea unor lucruri interesante. Scotocind zilele trecute prin actele ce priveau o dezbatere succesorală, am descoperit, alături de parfumul epocii, şi o „poveste” inedită de la începutul … Continuă să citești Se-ntâmpla în secolul XX
poeme
Febra câinii adulmecă liniștea dinaintea furtunii, ceasornicarii dorm în prăvălii cu storurile trase. orele de catifea, trase în bandă ca radiourile pe lămpi, trec alene bușteni duși de ape spre gatere cu dinți de cascade înghețate. minutele devin lipicioase ca panglica de muște din bucătăria de vară, se prind de trupul unui bolnav, îl trag … Continuă să citești poeme
Invitaţie la dans
Observarea stelelor duble /multiple a devenit o adevărată specialitate (Astroclubul Braşov, ca dovadă) sau chiar un hobby de domeniul colecţionarilor, cu atât mai mult cu cât ele sunt accesibile obiectivelor modeste (sub 12 ţoli), inclusiv binoclurilor de amator. Cândva, recunosc, catalogarea câtorva asemenea drăguţe obiecte i-a dat şi subsemnatului ocazia de a încerca gustul acestei … Continuă să citești Invitaţie la dans
Corespondență cu Titus Popovici și Ion Alexandru
Dosar de Petruța STAN (stabilirea textului) și Dan GULEA (prezentare și note) Aproape 90 de corespondenți ai poetului Miron Radu Paraschivescu sunt selectați în viitorul volum ce va apărea în cursul acestui an în ediția Casei de Cultură „I.L. Caragiale” din Ploiești, sub îngrijirea dnei profesoare Petruța Stan, deținătoare a unei importante arhive MRP; sunt … Continuă să citești Corespondență cu Titus Popovici și Ion Alexandru
„Aș putea vorbi de metisajul unei neliniști filozofice privind poezia cu poeticul însuși”
Ne-a părăsit la 16 februarie anul acesta marele poet francez Michel Deguy (născut în 1930), parizian de multe generații, unul dintre poeții cei mai prolifici, mai premiați și mai implicați în politica culturală franceză. Agrégé de filozofie la 23 de ani, a fost profesor de liceu iar din 1968 de universitate (Paris VIII-Vincennes), în această … Continuă să citești „Aș putea vorbi de metisajul unei neliniști filozofice privind poezia cu poeticul însuși”
Poezia română în Basarabia tuturor vremurilor
Istoria… lui Nicolae Manolescu se deschide cu un poem decupat din prima ediție românească a unui volum de poezie cultă: Poesii noo, aparținând unui „transnistrean” (în terminologie actuală), Ioan Cantacuzino, și fiind tipărită în 1790 la Dubăsari sau la Movilău. Pribeagul prinț își trăise ultimii ani, ocupându-se, inclusiv, de șlefuirea versurilor, la moșia sa, Cantacuzovca, … Continuă să citești Poezia română în Basarabia tuturor vremurilor