Prea puțin cunoscut în afara granițelor Ungariei, Hamvas Béla (1897-1968) a fost un însemnat gânditor metafizic al secolului 20. N-a creat niciun sistem filozofic, nicio școală de gândire; era de părere că nu de sisteme de gândire este nevoie, ci de permanența elementelor care să trezească vigilența. A studiat filologia germană și maghiară și, interesat … Continuă să citești POETUL SACRU
Nu doar basarabenii din postbelic (din R.S.S. Moldovenească) au descoperit literatura română, fiecare pe cont propriu, puțin câte puțin. Unele texte ale scriitorilor români din interbelic (cele în care era pomenită Basarabia) nici cititorii din Țară nu aveau să le cunoască decât abia în secolul următor. Printr-un efort al cercetătorilor ieșeni Olga Iordache și Liviu … Continuă să citești Periplu social-cultural prin Basarabia românească
Punctul cardinal sub care George Vulturescu înțelege a-și situa creația poetică e Nordul. Un topos al retragerii, al solitudinii, dar și al unei defensive dure, colțuroase, convenabil unei naturi inadaptabile, tensionate, nu o dată incriminatoare în care putem afla cheia morală a ființei auctoriale. Un Olimp hiperboreal în criză, Walhala cum un spațiu al unei … Continuă să citești Sub egida Nordului
De vreo douăzeci de ani încoace, prestigiosul regizor de teatru Mihai Măniuţiu a depăşit cu mult graniţele domeniului său profesional, în care punerea în scenă a textelor dramaturgilor de toate epocile şi vârstele, de la antici la cei din preajma noastră, a fost acompaniată în timp şi de substanţiale şi originale eseuri despre arta teatrală: … Continuă să citești POEZII NOI DE MIHAI MĂNIUŢIU
Critic şi istoric literar, eseist apreciat, cu intensă activitate publicistică, autor al unui număr impresionant, optsprezece, de manuale școlare de limba și literatura română, ca şi al unor lucrări diverse de metodică și auxiliare didactice, Marin Iancu publică recent volumul Lumea personajelor lui Marin Preda (Editgraph, Buzău, 2021), un „dicţionar de personaje” de 550 de … Continuă să citești LUMEA PERSONAJELOR LUI MARIN PREDA
Am mai scris despre superba inițiativă a editurii Spandugino de a republica într-o serie de volume de lux întreaga operă a lui Romulus Rusan risipită pe la diverse edituri mai mult sau mai puțin importante din București și din țară. Strânse acum laolaltă în această colecție de tip Pléiade, scrierile lui Romulus Rusan dobândesc greutatea, … Continuă să citești FILMELE CARE CONTEAZĂ
Nu! Nu e vorba, în rândurile care urmează, de faimoasa și nu mai puțin spumoasa comedie din 1966 (cu traducerea italiană Caccia alla Volpe), regizată de Vittorio de Sica și avându-l în rolul principal pe inegalabilul Peter Sellers. Aici, în romanul lui Ioan Mihai Cochinescu, Vulpea lui Akira, avem de-a face cu o alta, pe … Continuă să citești AFTER THE FOX
„Cât de ciudată era țara în care trăiam! Fiecare familie avea câte o taină, o poveste a ei!” Aceasta e concluzia amară la care ajunge Maya Duran, protagonista romanului lui Zülfü Livaneli, Serenadă pentru Nadia. Sau, mai exact spus, una dintre concluziile pe care le desprinde ea, la capătul unei neașteptate călătorii pe care o … Continuă să citești Zülfü Livaneli. Istorii (și) secrete
Mama și fiul trăiesc în Franța de nord, într-un sat dintr-o zonă de pescari. În Franța, numită de ea „cea mai frumoasă țară de pe glob”, urma să moară senină și împăcată. Aleksy, povestitorul, în prezent, iubește mult satul francez. Atunci, în vară, ei, polonezi din Haringey, la nord de Londra, se confundaseră cu turiștii … Continuă să citești Viața ca o „ciornă” și moartea ca operă
Universul gEneidei lui Adrian Lesenciuc aparține, prin desfășurarea sa fantasmatică, unui imaginar erotic aflat la confluența sensibilității cu cea a jovialității, a unei intimități spectaculare cu cea a confesivității, uneori, vizionare. Expunerea unui anumit cromatism senzorial, proiectat pe un fundal de realism magic aproape, amintește, într-o oarecare măsură, de universul pictural creat de către Ștefan … Continuă să citești O GENETICĂ A INEFABILULUI
Un artist este o „rană” intratabilă a lumii, un defect rarisim al naturii, un viraj ontic extrem de periculos (și, în același timp, pe care nu și-l poate permite oricine). Artistul nu e om. El e un Dumnezeu. Un Dumnezeu singur, fără vârstă. E unic. N-are neamuri, n-are rubedenii. Are doar niște intermediari (niște interpuși, … Continuă să citești SINGURĂTATEA ARTISTULUI DE CURSĂ LUNGĂ
Când, în 2007, Cristian Mungiu era răsplătit la Cannes cu Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, cineastul român se afla la cel de al doilea lungmetraj. Marele Premiu cannez, căruia i s-a adăugat și Premiul FIPRESCI, este cea mai importantă distincție care a răsplătit un film românesc, depășind Premiul pentru regie obținut, … Continuă să citești „R.M.N.”
Teatrul Dramaturgilor Români, o creație nu foarte veche, să tot aibă cinci ani și ceva, a fost sărbătorit la frageda-i vârstă nu demult, ocazie cu care am putut vedea un spectacol puternic, cu Paracliserul de Marin Sorescu, interpretat de încă noul atunci director al acestei instituții de spectacol, Claudiu Bleonț, care și-a desfășurat toată gama … Continuă să citești „Drumul Damascului”
Pe 22 mai 2022 la Teatrul Nord din Satu-Mare a avut premiera pe țară a piesei Bolero de José Rivera, în regia Andreei Vulpe. Bolero pentru cei deziluzionați a avut premieră mondială în anul 2008 la Northwesten University, School of Drama din Yale, în regia lui Henry Godinez. Inspirat de povestea propriei familii, emigrată în … Continuă să citești Lungul drum al dragostei către iubire – „Bolero” la Teatrul Nord din Satu-Mare
Acesta este titlul celei mai recente publicații Arhivele Bistriței, Anul VII, Fascicula 1 (19), apărută și coordonată prin grija medicului scriitor Mircea Gelu Buta, el însuși colaborator la fiecare număr, cu unul sau mai multe articole. Sunt prezentați de astă dată, cu informații inedite sau cvasiinedite doi profesori-scriitori, care au fost și profesori la Bistrița … Continuă să citești Profesori aromâni în Bistrița și Năsăud
Cine stă lângă el, fie și pentru puțin timp, observă destul de repede cât de mult îi place lui Emilian Iachimovski să râdă. Să râdă, să glumească – uneori hâtru, să se joace – mai ales cu cuvintele, cu sensurile lor. Cine îl cunoaște ceva mai bine sau poate chiar foarte bine știe că Iachimovski … Continuă să citești Melancoludic
Poetul Adrian Bodnaru mi-a fost prezentat cu căldură, într-o seară, la Timișoara, când mi-a oferit două recente cărți ale sale. Poezile și nopți (Editura Junimea) și o alta, într-o prezentare spectaculoasă, așa cum ne-a obișnuit Editura Vinea, având un titlu și mai zbanghiu: Prea bătrân pentru-Apollinaire, prea tânăr pentru Napoli (!). Dintru început, trebuie spus … Continuă să citești Poezile și nopți în Napollinaire
Gabriela Adameşteanu publică la editura Gallimard cel de-al patru roman al său tradus în franceză, Fontana di Trevi. „Ultimul dintr-o trilogie, romanul încheie cronica a cincizeci de ani de istorie a României prin introspecţia tulburătoare a unei eroine lucide, Letiția Arcan”. Cartea a apărut în librăriile franceze în la 2 iunie și este tradusă în franceză de … Continuă să citești Gabriela Adameșteanu la editura Gallimard
Un roman epistolar. Ediție integrală de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2021, 575 p. Sibiul efervescent, multicultural și elitist, cu emblematica Fleishergasse, a fost urbea în care s-a inițiat, ca nucleu principal al Cercului literar de la Sibiu, prietenia și implicit corespondența a doi intelectuali de marcă, Ion Negoițescu și Radu … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 21-22 / 2022 Din 27 mai. La ancheta „Scriitori uitați” (Scriitorii sunt uitați când nu mai sunt citiți. Când, cu alte cuvinte, sunt șterși din memoria istoriei literare, cea care ar trebui să garanteze posteritatea valorilor, tot așa cum băncile garantează depunerile. Ne-am întrebat, într-un Editorial recent, care sunt cauzele acestei sărăciri treptate, … Continuă să citești revista revistelor
Marți 7 iunie 2022, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc dezvelirea Plăcii comemorative în memoria scriitorilor combatanți în Războiul de Reîntregire. A fost oficiată o slujbă de pomenire și sfințirea monumentului, care este plasat pe peretele Casei Vernescu, spre strada Sfinții Voievozi. Coordonatorul proiectului a fost prozatorul Ion Lazu, strădania sa fiind … Continuă să citești Dezvelirea Plăcii comemorative în memoria scriitorilor participanți la Primul Război Mondial
Opt ani de școală am tot învățat limba rusă, chipurile cântând, cuvânt în locul căruia mai potrivit ar fi fost alt gerunziu, și anume plângând. Sigur, copii fiind, nu prea plângeam noi, ci mai degrabă trăgeam chiulul la limba ocupanților, că doar știam de-acasă ce e în realitate pe-afară. Învățam, firește, cu ocazia asta și … Continuă să citești Geografie tragică
Povestariul și „intertextualitatea”. Emoţia, sentimentul, care primează în opera considerată ca un întreg a humuleşteanului, sunt conţinute, de o solemnitate a exprimării ţinând de rit şi de o deşteptăciune conservatoare. Emoţia nu este, aşadar, lirică, subiectivă şi nici secondată de o luciditate neliniştită, scormonitoare. Lumea copilăriei şi a poveştilor, illo tempore, este o lume mitică … Continuă să citești ION CREANGĂ, FIȘE DE RE-CITIRE
Anul acesta, la calendele lui martie sau, mai degrabă, odată cu intrarea în decarul lui iunie, că ne vom dovedi bine pregătiți să celebrăm sau nu, după cel puțin patru sezoane de epidemie abderită curentă, cei 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă – cel mai năzdrăvan prozator din câți avem – pentru … Continuă să citești Ion Creangă – 185