Baia de aburi Atunci când a simțit că i se apropie sfârșitul, bunica mea Tatiana a rugat pe nora ei ce trebăluia prin curte să-i încălzească baia de aburi, ca să poată pleca dincolo cu trupul curat și sufletul spălat de o parte din păcate. Privind spre cer, ne-a spus că ar fi dorit să … Continuă să citești un poem
„Râsul nu-i decât pregătirea pentru tragedie.” Miguel de Unamuno Nu ştiu, nu am aflat încă, câtă dimensiune emoţională cuprinde o convorbire telefonică… Bineînţeles, nu una uitată de mult, cu telefonul clasic, cu fir, ci una strălucind de noutate (3G, 4G, 4Gs etc.), captivantă prin tentaţii (12 MPx, 14 MPx, dual SIM), prin performanţă obsesivă hilară, … Continuă să citești Magia interpretării
Scenariu de film dedicat personajului caragialesc Nenea Anghelache De ce? Pentru că dumnealui n-a vrut să răspunză,… miticilor hegemoni, isteți în șmecherie, talentați în bășcălie, pătimași în politică! Personaje: Nenea Iancu Globul pământesc Mache Lache Costică Sache Leonida Efimița Mitu – băiatul rătăcit Tânărul R. Vent. Piticul Pitica Cei trei copii Acest scenariu e o … Continuă să citești Hohote
Sebastian s-a ridicat de la computer și și-a început martiriul spre biroul domnului Raveica, cu umerii căzuți, cu genunchii moi și palmele umede, privirile plecate și urechile pleoștite ca ale unui baset. Ar fi vrut ca drumul să fie lung și anevoios, precum treptele piramidelor aztece care purtau abia în vârf piatra sacrificiului. Nu erau … Continuă să citești Camera faraonului
Dorian Galbinski – pentru cartea Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC (Editura Humanitas, 2021) – este câștigătorul primei ediții a Premiului „Romulus Rusan”. „Este poate un clișeu să spun că sunt persoana cea mai surprinsă de onoarea care mi se face astăzi prin acordarea acestui premiu dar e purul adevăr. La fel … Continuă să citești Premiul Romulus Rusan 2021
Retro Atunci când în întunericul camerei priveam filmul în care plutea (în ciuda unor scene ce sărbătoreau un mic eveniment al personajelor) un fundal straniu de tristețe o premoniție a sfârșitului de film drama – pe măsura profunzimii personajelor Timpul întâmplării lor într-un cadru în care astăzi nu se mai petrece nimic Costume impecabile și … Continuă să citești un poem
Încep cu un ocol, pentru a mă întoarce apoi la literatura română și la două romane policier de factură aparte tocmai apărute: Mihai Măniuțiu, A șaptea viață a lui Alexandru Royce, și Andrei Manolescu, Cazul scriitorului dispărut, ambele la Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani. Sub acest titlu, Aventura și cotidianul, scriam, în … Continuă să citești Aventura şi cotidianul
„Polițismul” e un conținut, nu o formă. Literatura sau cinematografia de gen se definesc prin tematică, nu prin manierele de altfel foarte diferite în care sunt rezolvate misterele respective. Tonalitățile dominante sunt de multe ori sumbre, dramatice, de fapt îmbibate de tragism, căci multe vieți omenești se pierd de-a lungul poveștilor care se vor încheia … Continuă să citești „Teatru polițist”
Victor se ridică înspăimântat. O văzuse deasupra prăpastiei, la o masă cu două pahare de vin şi o lumânare aprinsă. În fața ei stătea un bărbat necunoscut, care povestea ceva cu gesturi puțin exagerate, încercând parcă să impresioneze în ritm accelerat. La început nu auzi nimic, vru să citească pe buze şi reuşi să prindă … Continuă să citești Paharul acesta
E un fenomen pe care-l observi fără să te forțezi privind apusul de soare. Definiție și succes: asfințitul este acea parte a zilei în care lumina se diminuează rapid, creând un gol în sorbul căruia pătrunde echipa schimbului de noapte. Sunt două faze absolut contrastante a căror percepție se datorează slavei vizuale. Celelalte senzații nu-și … Continuă să citești LUMEA DINTRE COLINE
Într-o dimineață, Grigore S. se trezi vorbind o limbă necunoscută. Mai precis emițând niște sunete nemaiauzite până atunci. Cei din jur, că trăia cu familia, părinții și cei câțiva frați, nu înțelegeau nimic. Dar culmea e că nici el însuși, li se părea celorlalți, nu prea înțelegea ce spune, deși ridica glasul în direcția celor … Continuă să citești PARAMORFOZA
1. Dimineața de luni a celei de-a doua săptămâni din luna mai are semne bune. Un aer neobișnuit de curat năvălește peste întreaga zonă, ca și cum baiere benefice, nevăzute și necunoscute până atunci, s-ar fi desfăcut larg, generoase, odată cu ultima lună a primăverii. Cu adevărat, zilele și săptămânile trecute fuseseră străjuite de un … Continuă să citești OM ȘI CERBER
În urmă cu câteva decenii, Erich Fromm scria că un cunoscut basm al Fraților Grimm, Scufița Roșie, ilustrează „foarte bine punctul de vedere freudian și proiectează în același timp o lumină limpede asupra conflictului masculin feminin, pe care-l întâlnim în trilogia oedipiană și în mitul creației”. Punctul de vedere al filosofului american, stimulator fără îndoială, … Continuă să citești ZĂPADA, OGLINDA ȘI SICRIUL DE STICLĂ
Trecutul unui om devine insuportabil pe măsură ce greutatea i se amplifică în memorie, radios sau plin de greşeli, de orori, de neînţelesuri. Memoria e torţionară şi selectivă, un seif cu obiectivitatea ochiului alb, de orb, o închisoare subtilă a vieţilor noastre, portretul nostru în continuă adăugare, din ce în ce mai diform, exasperant. Trecutul … Continuă să citești Dispariţia infinită
Zboruri lucrate cu mâna și întâmplate în cerc tu mă întrebi cum și când să începi și dau din umeri a nefiresc sau îți vorbesc despre anotimpul sfârșiturilor ca despre o bucurie nestăpânită iarna e și ea un timp uneori nesfârșit alteori viața începe cu moartea și ne bucurăm trupurile noastre ascund răni neostoite fiul … Continuă să citești poeme
Cu Ivan pe urmele noastre Mergem prin stepă. mergem fără oprire, cu Ivan pe urmele noastre, mergem fără să ne oprim din cântat, mărșăluim prin stepa fără sfârșit mergem, tot mergem și mergem. M-au așezat în genunchi și mi-au strigat să număr arginții din buzunarele morților. Chipul piticului înscrustat pe monede are semnul păianjenului pe … Continuă să citești poeme
Incendiu Am semănat pătrunjel Crescuse frumos A venit sobolul pământului Apoi s-a ivit pasărea I-a ciugulit frunzele Am alungat-o cu vorbe Și cu bulgări de pământ Era hotărâtă să nu plece Să-i dau să mănânce I-am aruncat grăunțe de grâu Și de porumb Dar nu le-a luat în seamă Am auzit valea Frecându-se de maluri … Continuă să citești poeme
ceață miriște ce întinde spre cer brațe osoase. strigăt galben de inutilitate. din căușul ceții o pisică pândește ferestrele ce-au învățat cum se moare bărbătește. lampa lui Diogene în dimineața aceea, o veselie spontană trâmbița dinspre piață spre zgârie-nori. ciocârliile cântau din palme de prunci. oamenii uitaseră de febra vânătă a ambițiilor ori de bucla … Continuă să citești poeme
AERODROMUL UNUI BLOC CU CIORI ȘI PESCĂRUȘI Nu credeam că deasupra blocurilor din marele oraş cu faruri de lună pe pământ şi în cer, pe terase-aerodromuri de fantome şi hornari, voi vedea piscine după ploaia urbană, cu pescăruşi, porumbei şi ciori. Un cor nebun de sunete, care m-a târât fără să înţeleg mişcarea spre pădurile … Continuă să citești poeme
Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman, scris pe câteva sute de coli de hârtie și publicat postum, Petrol (Editura Pontica, 1999, 594 p., traducere de Ştefania Mincu), Pier Paolo Pasolini (Bologna, 1922 – Roma, 1975) s-ar fi impus definitiv în istoria contemporană a naraţiunii, prin extraordinara sinteză a sugestiilor postmoderne şi temeritatea … Continuă să citești PIER PAOLO PASOLINI. CU TOATE CĂRȚILE LUMII PE MASĂ
Multe dintre adolescentele – era să scriu puștoaicele – de 12-18 ani fac un motiv de mare mândrie din faptul că se declară… feministe. Un soi de „dacă nu ești feministă, atunci nu ești nimic”. Interesant este faptul că nu școala contribuie la ideologizarea tineretului, cel puțin nu până acum, ci internetul. Desigur, copilele nu … Continuă să citești ȘI, DIN NOU, DESPRE CHIPURILE RĂULUI
Cum Rusia este azi în atenția întregii lumi, care încearcă să și-o explice cu mai mult sau mai puțin succes, am ales mai întâi pentru cititorii revistei noastre câteva fragmente dintr-o carte publicată în Franța, în urma unei călătorii efectuate în 1839, cam când se ducea și Alexis de Tocqueville în direcția opusă. Ediția românească … Continuă să citești IMAGINI ALE RUSIEI ÎN SEC. XIX ȘI XXI
De ce tocmai în aceste zile am simțit nevoia să recitesc romanul lui Andrei Makine, Patria locotenentului Schreiber, acum, când nu departe de noi, armata rusă, fără nicio justificare rațională, însângerează și distruge o țară? Desigur, pentru că în romanul său scriitorul de origine rusă, trăitor la Paris, vorbește atât despre absurditatea războiului, cât, mai … Continuă să citești RĂZBOIUL, MEMORIA, UITAREA
După ce am vizitat fabricile de stele ale nebuloaselor galactice, să aruncăm acum o privire şi la groapa de deşeuri unde ajung (era să zic „după privatizare”) aceste centrale nucleare. „Căci toţi se nasc spre a muri”, dar nu la fel. Neavând destul combustibil, cele mai uşoare stele (sub 0,4 mase solare) nu pot transforma … Continuă să citești Monumente funerare