1 …coșul computerului nu e partea secundară a ciberneticii ce nu trezește, să zicem, respectul, dar barem ațâță interesul pentru că – vă dați seama – ce diferență de aproape grad nobiliar/plebeu – există între fostul coș de gunoi, pe care îl țineați sub birou, pe când mai țăcăneați până la țicnire la mașina de … Continuă să citești Coșul computerului sau haos-poezia
Mult timp am fost obsedat de casa copilăriei mele. Ea îmi revenea deschizându-și larg ușile până și în vis. Dacă se întâmpla însă să-i trec pragul, mă simțea străin. Nici un lucru pe care-l cunoșteam nu se mai afla la locul său, căci spațiul intim din interiorul casei se transforma într-un adevărat labirint, prin care … Continuă să citești Foarfeca
Nordul Transilvaniei. Negura de pe munți, coborîtă pînă aproape de apă, e spartă de sulițe aprinse, s-a pornit carul de foc tras de patru armăsari, pe coaste începe să se prelingă ceața albă, nu, nu se prelinge, ci urcă pe munți, lăsînd în urmă roua proaspătă. Pădurea și viețuitoarele ei sunt deja în picioare. Peste … Continuă să citești EŞARFA ROŞIE
„Te adaptezi sau pieri” este legea după care funcționează natura. Adaptarea la mai bine nu reprezintă o problemă pentru nimeni, om sau animal sau plantă. Adaptarea la rău, însă, presupune anumite caracteristici, abilități, capacități. Lumea în care m-am născut și mi-am petrecut copilăria și adolescența nu mai are nimic de-a face cu lumea de azi. … Continuă să citești SĂ NE FACEM CĂ…
Cine ar fi crezut în urmă cu trei-patru decenii, când încă se căuta prin carul cu fân al galaxiei după stele suspecte de sistem planetar (ε Eridani, τ Ceti etc.), că astăzi n-o să mai ţinem pasul cu înmulţirea lor galopantă? În prezent, iată, graţie telescoapelor orbitale Kepler, Hubble şi Spitzer, sateliţilor Cheops şi TESS, … Continuă să citești O gaiţă la Naţiunile Unite
Prozator, eseist și teoretician al literaturii, Alonso Cueto (n. 1954, Lima) este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori peruani ai prezentului și una dintre vocile de seamă ale literaturii latino-americane contemporane. După debutul literar, cu volumul de povestiri La batalla del pasado (Bătălia trecutului, 1983), extrem de bine primit de critică și de … Continuă să citești UN ESEU DE ALONSO CUETO
Volumul Cu grație, printre (pre)texte al lui Arcadie Suceveanu condensează aburii literaturii pe trei lentile distincte: punctul de vedere al unui manager cultural, cel al scriitorului (și al cititorului), în fine, o ochire – forțată de alții – asupra fenomenului literaturii și asupra propriului parcurs literar: răspunsul la anchete și interviuri. Complementar primului, Amurguri clasice, … Continuă să citești ARCADIE SUCEVEANU, ESEISTUL
Rezultat al unei minuțioase cercetări datorate Margaretei Feraru, avem o ediție exemplară, în două volume, a scrierilor Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Nume în prezent căzut în uitare. Critic cu o activitate posedând „o longevitate istorică”, diferită de cea calendaristică, spre a ne folosi de o sintagmă a lui Paul Valéry, Izabela Sadoveanu a atins performanța de … Continuă să citești O EDIȚIE IZABELA SADOVEANU
Cu o viziune textualistă asupra lumii ficționale, în care personajele își contemplă statura unidimensională, atingând de câteva ori suprafața paginii, debutul lui Andrei Manolescu are trăsăturile unui metaroman polițist, în care este dat dispărut chiar autorul de romane polițiste. Pentru identificarea lui pornesc la drum mai mulți eroi: traducătorul în engleză al lui Alexandru Țestosu, … Continuă să citești Un secol și ceva de modernitate
L-am privit dintotdeauna pe Nicolae Prelipceanu ca pe un bun diagnostician, cu ochii pe lume și pe sine deopotrivă, înregistrând simptome și deducând înțelesuri mai puțin vizibile pentru ceilalți. Calitate rară și nu chiar confortabilă pentru cei din jur. Poate nici pentru sine. În medicină, simțul clinic descrie știința aparte a medicului de a utiliza … Continuă să citești SIMȚUL CLINIC AL POETULUI
Pornind de la particulele infinit divizibile, prezente în fiecare lucru ori fiinţă, definite astfel de anticul grec Anaxagoras, Ana Pop Sîrbu încearcă în cartea sa cea mai recentă, Homeomerii (Ed. Tracus Arte, 2021) să echivaleze în poezie nişte simili-homeomeríi, aproximate, pe pragul dintre reflecţia abstractizantă şi sugestia metaforică, precum în poemul Linii şi spaime, care … Continuă să citești POEZII DE ANA POP SÎRBU
Elegant, distins și cumva nostalgic arată volumul de amintiri al lui Alex. Ștefănescu, Timp retrăit. Coperta sobră, în alb-negru, pe fundalul căreia se vede clădirea masivă, impunătoare, a Casei de Economii și Consemnațiuni, văzută cam din dreptul restaurantului Carul cu bere, cele două mașini din anii 1960, pe strada astăzi pietonală, ilustrează perfect titlul cărții: … Continuă să citești VIAȚA CA UN PUZZLE
Atunci când un om cu o formație și pregătire în științe se apucă și scrie proză de ficțiune, lucrurile se complică, iar interferențele devin vizibile (n-am spus jenante, ci vizibile!). Explicația este că, dacă scriitorul, care nu are în cap decât cărți, autori, fantezii, bazaconii și himere, își împlinește doar partea estetică (cu cărăușie grea … Continuă să citești LABORATOR DE ANALIZĂ FICȚIONALĂ
„La mélancolie est un mode de résistance…” (Akira Mizubayashi) În domeniul muzical, inima denumește bețișorul de lemn fixat între pod și tabla de rezonanță la instrumentele de arcuș. Este, altfel spus, sufletul unui instrument cu coarde, asigurând calitatea, propagarea și uniformitatea vibrațiilor. Pornind de la acest amănunt, scriitorul Akira Mizubayashi construiește, în romanul său semnificativ … Continuă să citești Akira Mizubayashi. Muzica unei vieți
Dacă-i privești cu luare-aminte statura, sculptorul Eugen Petri pare că vrea să-mi întărească o opinie făcută publică, părere ce pornea de la niște realități concomitente și care n-a fost încununată cu statutul de axiomă. În schimb, a primit destule admonestări, fiind trecută la rubrica „fantezii și extravaganțe”. Personajul nostru de azi este un zdrahon blond-roșcovan, … Continuă să citești …& FRIENDS
Paul Călinescu este unul dintre pionierii filmului românesc, cineast căruia – prin documentarul Țara moților, distins la Festivalul internațional de artă cinematografică de la Veneția, din 1939, cu Premiul filmului documentar – i se datorează prima recunoaștere internațională a cinematografiei românești. Născut la 21 august 1902, la Galați, Paul Călinescu absolvă în 1930 Academia Comercială … Continuă să citești CENTENAR PAUL CĂLINESCU
Romanul lui Cătălin Mihuleac, Deborah, Humanitas, 2019, întins în timp, aglomerează mai multe nume decât personaje, deși titlul caută și găsește în centru femeia. Istoriile sunt încastrate istoric prin sens și sex în cinci perioade dintre 1918-2018. Narațiunea sare uneori parantetic ori proleptic, în postcomunism, din anii 1942-1944. Deborah Mătăsaru, moartă la 92 de ani, … Continuă să citești ISTORIA ÎNTRE SENS ȘI… SEX
Marian Drăghici Se cheamă ILLIMITATO/DE NECUPRINS, edizione bilingue italiano-rumeno; traduzione e prefazione di Giuliano Ladolfi/ Giuliano Ladolfi editor. Stampato in Italia. Cu prețioasa însemnare de pe pagina de gardă, unde s-a adăugat însemnarea Collana perle poesia n.60 (Colier de perle poezie nr. 60), notă reluată ferm și pe coperta a IV-a sus, deasupra imaginii poetului … Continuă să citești O antologie de poezie bilingvă
Mitul renașterii, al continuității, a fost și cel care a legendat și a consolidat faima formației de rock Phoenix, cea mai longevivă din „galantarul” sonor al muzicii românești, indiferent de regim, de oameni și de timpuri. Cunoscută în Occident ca Transsylvania Phoenix, a fost înființată în anul 1962, la Timișoara. Istoricii muzicii românești au fost … Continuă să citești Cartea de Phoenixologie
Dialoguri. Pagini de jurnal de Cornel Ungureanu, Editura Brumar, Timișoara, 2021 În siajul volumului Geografia literară a României, Cornel Ungureanu schițează portrete din frânturi și reflexii, din file de jurnal, din interviuri și corespondențe, avându-i ca protagoniști pe: Mihai Şora, Axente Sever Popovici, Vintilă Horia, Anişoara Odeanu, Arşavir Acterian, Ovidiu Cotruş, Petru Vintilă, Sorin Titel, … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 30 / 2022 Din 29 iulie. Cristian Vasile, comentariu critic la volumul O idee care ne sucește mințile, semnat de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici (Editura Humanitas, 2022): Prima ediție a volumului pe care îl discutăm aici a apărut în toamna anului 2014 și pleca de la premisa că pe continentul european … Continuă să citești revista revistelor
S-a stins, în ziua de 9 iulie, criticul și istoricul literar, eseistul, editorul, jurnalistul cultural Geo Șerban. S-a născut la 20 mai 1930, la Iași. A urmat Școala „I. G. Duca”, din București, apoi Liceul Militar de la Curtea de Argeș, pe care l-a absolvit în 1948. Nu a urmat o carieră militară, deși fusese, … Continuă să citești In memoriam Geo Șerban (1930-2022)
Îmi închipuiam că toată lumea știe încă această formulă, altădată folosită din greu („la greu” s-ar spune în româna fără profesor de azi). E drept, n-am ieșit în stradă să întreb lumea ce e ăla „cuiul lui Pepelea”, nu de alta, dar fără un operator de televiziune nu-ți răspunde nimeni. Dacă e să apari „pe … Continuă să citești Cuiele lui Pepelea
Între anii 1920 și 1945, prințul Vladimir Ghika și filosoful francez Jacques Maritain au purtat o corespondență asiduă. În ciuda războiului și a prigoanei comuniste, peste 380 dintre scrisori ni s-au păstrat. Inițiat la începutul „nebunilor ani ’20” (les années folles, cum li se spunea), schimbul epistolar se întrerupe brusc în 1939, odată cu începerea … Continuă să citești Ultima scrisoare.
Despre corespondența dintre Vladimir Ghika și Jacques Maritain