Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară
Un titlu îndeajuns de insolit, evident oximoronic, Edenul tăcerii rele – e pus pe coperta celui mai recent volum de versuri al lui Sebastian Reichmann, poet o vreme bilingv, româno-francez, călător între Paris şi Bucureşti, reîntors la expresia de baştină odată cu Umbletul şopârlei (1992), unde erau recuperate poezii scrise cu vreo două decenii mai … Continuă să citești SEBASTIAN REICHMANN ÎN FAŢĂ CU „EDENUL TĂCERII RELE”
Am mai scris și cu alt prilej că Dan Perșa este un prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Nicio carte a lui nu seamănă cu precedenta, ca și cum, plictisit de propriul său efort narativ, autorul simte nevoia să evacueze masa de lucru și să se apuce de ceva cu … Continuă să citești DANTE, PETRACHE LUPU, CIORAN & CO.
Diplomată a Facultății de Filozofie, secția de psihologie a Universității din București, Gabriela Creţan este o scriitoare, poetă și eseistă, ce a debutat în 1994 cu volumul Mic tratat despre arta trădării. Acestei culegeri de versuri îi vor urma volumele Comedii nupţiale (1998), Soare din Macbeth, 1999, acesta din urmă fiind premiat de Asociația Scriitorilor … Continuă să citești GABRIELA CREŢAN, O POETĂ IGNORATĂ?
S-a născut în 1914, la Vilnius, într-o familie evreiască, și a crescut la Varșovia, primind aici și botezul catolic. Stabilit ulterior în Franța, a studiat Dreptul și și-a exersat uimitoarele calități lingvistice, vorbind fluent șase limbi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost pilot în Forțele Aeriene Franceze Libere, membru marcant al Rezistenței, … Continuă să citești Marile lecții ale trecutului
Carte de bilanț, recenta scriere memorialistică a Ioanei Nicolaie, Miezul inimii, leagă mai multe romane și volume de versuri ale acestei autoare, oferind o rețea pentru corespondențele dintre versurile de tip Lomografii – așa cum este titlul unei antologii ce ierarhizează prima perioadă a Ioanei Nicolaie, cea de poezie, și romanele Tot înainte, Pelinul negru … Continuă să citești O, MAMĂ
Nu vă temeți de perfecțiune, n-o veți atinge niciodată. Salvador Dalí Trecem peste istoricul Sienei, un oraș a cărui inimă pulsează fix în inima Toscanei, pentru că i-ar trebui cronicart-ului mii de ani, ca să purceadă cu gândul și cu explicațiile până hăt, departe în timp, spre a ajunge poate chiar la legenda ce spune … Continuă să citești FANTASMELE LUI DALÍ LA SIENA
Grație celei mai recente adaptări cinematografice după un roman de Georges Simenon avându-l ca personaj pe celebrul comisar Jules Maigret, intitulată simplu, dar nu lipsit de orgoliu, Maigret1, neobositul Gérard Depardieu2 se alătură unui lung șir de actori care au interpretat acest rol de-a lungul a nouă decenii, dar îl și plasează – de la … Continuă să citești Un Maigret taciturn
Azi, când Valeria Seciu nu mai e printre noi, caut în memorie seara aceea când, la televiziunea română de-atunci, am văzut, într-un spectacol cu piesa Rața sălbatică de Ibsen, o apariție neobișnuită, în care se presimțea viitoarea mare actriță. Era încă studentă la IATC, cum se numea pe atunci UNATC-ul de azi, dar rolul acesta … Continuă să citești VALERIA SECIU – O ARTISTĂ PENTRU TOATE ANOTIMPURILE
Prezență constantă, remarcabilă, în viața culturală actuală, Eugen Dorcescu continuă Îngerul adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998), apărut la Editura Mirton, Timişoara, 2020, publicând la aceeași editură și în același an ADAM. Pagini de jurnal (2000-2010), într-un context european favorabil literaturii memorialistice. Și mai ales, într-un context în care se pune în discuție abordarea jurnalului ca … Continuă să citești Eugen Dorcescu, Adam. O conștiință lucidă
Apariția volumului Poezie și cunoaștere (Editura Aius, 2021) de Alexandru Busuioceanu a fost posibilă datorită unui dublu efort, cel al fraților George (1918-1993) și Alexandru Ciorănescu (1911-1999), adevărați prieteni, care în epistolele lor au amintit de confratele din străinătate, și mai ales, apoi, prin răbdarea, strădania, tenacitatea Crisulei Ștefănescu, redactor nenumărați ani la Europa Liberă, … Continuă să citești Alexandru Busuioceanu și prestigiul exilului
Unui consumator cu nivel oarecum decent de literatură, numele Oliver Twist, chiar dacă nu-i va gâdila neapărat în mod plăcut amintirile lecturilor parcurse, îi va suna, cu certitudine, cunoscut. Mai mult, ar fi chiar posibil ca acesta să se lanseze într-o reflecție pe marginea activității autorului romanului, recunoscut pentru dorința și încăpățânarea de-a se apleca … Continuă să citești Un alt fel de Oliver
În eseul Plăcerea textului (1973), Roland Barthes distingea între textul de plăcere și textul de desfătare. Teoreticianul literar francez nota că textul de plăcere este „(…) acela care mulțumește, umple, dă euforie” (Barthes: 1994, 23), în timp ce textul de desfătare este „(…) acela care te pune în stare de pierdere, acela care descurajează (poate … Continuă să citești Scriitor și cititor – un act de complicitate
Nici nu se putea ca Bologna, capitala regiunii Emilia-Romagna, supranumită „orașul roșu” (atât pentru culoarea acoperișurilor și a fațadelor sale, cât și, mai ales, pentru orientarea tradițională de stânga a administrației și establishmentului politic), să nu-l omagieze pe cel mai celebru fiu al ei, Pier Paolo Pasolini (alintat PPP), care, anul acesta, în martie, ar … Continuă să citești PPP – 100
Cărțile lui Mircea Gelu Buta îmi amintesc de spusele cronicarului Ion Neculce din Predoslovia sa la O samă de cuvinte: „…mulți istorici streini, de alte țări, nu le știu câte se fac într-alt pământ. Tot mai bine știu cei de loc, decât cei streini…” Este editorul unei publicații, Arhivele Bistriței, din paginile căreia au trecut … Continuă să citești Bistrița în pagini istorice neștiute sau uitate
Infernul de Dante Aligheri, traducere de Geo Vasile, Editura Eikon, București, 2022, 296 p. Versiune în limba română, note și prefață de Geo Vasile. Ilustrații de Maurizio Caruso. Traducerea lui Dante, a capodoperei lui, este o piatră de hotar – și mai mult decât atât – pentru orice italienist. Un deziderat secret pentru orice apropiat … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 34-35 / 2022 Din 26 august. Din cele 35 de răspunsuri la ancheta realizată de Cristian Pătrășconiu, „O privire spre viitor”: 1) Nicolae Manolescu – Și totuși, niciodată în istorie, ființa umană n-a fost obligată de o lume nouă, precum cea din ultimele decenii, să-și modifice radical mentalitatea și comportamentul… Conflicte între generații … Continuă să citești Revista revistelor
În Amintiri din copilărie, o carte pe care o doamnă profesoară, mediatizată cândva, refuză să o predea elevilor, un catihet (o las pe dna respectivă să găsească termenul într-un dicționar, eventual al lui Lazăr Șăineanu), cred că Oșlobanu, „dondănea” cam așa: „mi, ți, i, ni, vi, li, me, te îl, o”, iar autorul, unul Ion … Continuă să citești EVOLUȚIE/INVOLUȚIE
Se întâmplă uneori ca o reușită majoră în viața și/sau în cariera unui individ să devină în ultimă instanță incomodă. Dovadă dificultatea de a administra asemenea succese în domeniul Literelor și Artelor. Când o anumită operă este unsă drept capodoperă (orice ar însemna așa ceva), restul creațiilor aceluiași autor alunecă automat într-o zonă de umbră, … Continuă să citești Pentru o «sistemă» a operei lui Blecher (privită dinspre „Inimi cicatrizate”)
DENUNȚ COPACUL FĂRĂ CRENGI Celor mai mulți dintre noi li se pare ușor să trăiască. Mie nu. Fac tot ce pot ca să nu. Pictura pe sticlă e o treaptă spre mântuire. Chiar furnicile roșii o îndrăgesc. Lăsați-mă să mor alături de ele. Să mă eliberez de conținutul omului de pe stradă. Conținutul slujbașului ce-și … Continuă să citești poeme
Consens Cineva are o bombă în casă și o declanșează fără să vrea (păsările sunt negre sau roșii) Cineva cotrobăie prin cămară își privește degetele fără să le vadă Cineva este pe marginea prăpastiei cu nota de stres coborâtă la zero Poem pentru Daniel Spoerri Vacanță continuă într-o roată de cașcaval lucram din greu pentru … Continuă să citești poeme
Despre autorul Manifestului Cercului Literar a publicat o carte, dar nu o monografie propriu-zisă, Marian Victor Buciu: Ion Negoițescu: Singularitate și (l)abilitate (Editura Tracus Arte, 2017 – cu prenumele întreg, deși semnătura consacrată e doar cu inițiala „I.”). Nu sunt avute în vedere scrierile lui Negoițescu din genurile „de creație”, însă nici opera criticului și … Continuă să citești Negoițescu fișat, comentat și… cântat!
Lucian Blaga sau Mihai Eminescu? N-am să răspund așa cum, probabil, ar fi de așteptat: între Blaga și Eminescu, îl aleg pe Arghezi. Nu. Ci spun: și Blaga, și Eminescu, dar și Arghezi, Bacovia, Barbu, Pillat, precum și Nichita Stănescu, Marin Sorescu, ca să ne mărginim la literatura română și doar la câțiva dintre poeții … Continuă să citești GABRIEL CHIFU: „POEZIA – CA O VÂSLĂ SAU CA O PLUTĂ CARE MĂ AJUTĂ DECISIV SĂ RĂMÂN LA SUPRAFAȚĂ PE O APĂ FOARTE ÎNVOLBURATĂ”
„De când tot vorbim, ninsoarea a slăbit și stratul de zăpadă e încă subțire, n-a avut timp să se așeze ca lumea. Vecinii au înghesuit-o lângă garduri și au curățat trotuarele, asta a făcut Costică și la mine. La vilele bucureștenilor, unde proprietarii ajung doar în câte un weekend și în vacanțe, e găurită doar … Continuă să citești Castelul