Eugen Bunaru, poet al subtilităților percepționale care le preced pe cele lirice parcă spre a le favoriza anticipativ. Punctul de pornire al textului se află nu o dată la acest nivel elementar, senzațiile se atrag, se opun, se grupează în ciorchini ai sensibilității, în măsură a priza viața lăuntrică. Mișcarea în cauză dobândește un caracter … Continuă să citești Un ermetism al firescului
La scurtă vreme după publicarea celor două eseuri critice dedicate lui Fernando Pessoa (Lăuntrul ca scenă, Editura Tracus Arte, 2021) și Dragă Fernando Pessoa (Editura Vremea, tot din în același an), Angela Martin reapare cu o carte nouă, în centrul căreia se află marele critic genevez Jean Starobinski (1920-2019): Jean Starobinski, plenitudinea posibilă (Editura Școala … Continuă să citești ÎN APROPIEREA LUI JEAN STAROBINSKI
Pe supracoperta romanului lui Mircea Cărtărescu, Theodoros, figurează o singură recomandare, din șase cuvinte, reprodusă după publicația germană Die Zeit: „O scriitură unică la nivel mondial”. Nu este foarte clar dacă este de bine sau de rău (înclini să crezi că este mai degrabă de bine), dar cele câteva cuvinte îți aduc promisiunea unei certitudini: … Continuă să citești CRONICA VALAHO-ETIOPIANĂ
Întâmplarea face ca, în vremea în care tocmai citeam cea mai recentă carte a lui Horia-Roman Patapievici, abia redeschisul TVR Cultural să reia difuzarea unor emisiuni din seria Înapoi la argument pe care el o făcea cândva la acest post. M-a frapat abia acum un amănunt, neobservat la vremea respectivă: știința (atât de rară, tot … Continuă să citești ASCULTAREA
Preocupată de pericolul reprezentat de efectele dramatice ale schimbărilor climatice și, în egală măsură, de evaluarea, din perspective inedite, a relațiilor interumane, scriitoarea norvegiană Maja Lunde propune cititorilor, prin cel mai recent roman al său, Ultimii cai din stepă, nu doar o impresionantă istorie a încercărilor cercetătorilor de a înțelege mai bine o specie aparte … Continuă să citești DESPRE OAMENI ȘI CAI
În Jurnal 2000-2012, Cornel Nistea își asumă rolul, simțit ca necesar, de transmițător de memorie. De altfel, aproape tot ce scrie Cornel Nistea are această coordonată, mai mult sau mai puțin vizibilă: în jurnale, în proza scurtă, în romane. 1. Tradiții identitare. Autorul înregistrează cu tristețe îndepărtarea de tradițiile populare, cele care ne-au dat specificul … Continuă să citești Cornel Nistea, transmițător de memorie
…La Antibes, în ianuarie, pe Coasta de Azur. Muzeul Picasso a găzduit în acest sezon o flamboaiantă expoziție de culoare, cu pasteluri abstracte, semnate de Pierre Skira și reunite sub titlul Les façons dʼêtre du pastel. Expoziția se deschide cu o mărturisire atașantă a autorului, ca un pastel în proză, un poem exuberant, un veritabil … Continuă să citești PASTEL DE IARNĂ…
S-a stins din viață la începutul acestui an, pe 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani (n. 19 august 1935), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Generației ‘60 din literatura română: Dumitru Radu Popescu. Prozator – nuvelist și romancier – de amplă respirație, dramaturg de vocație, eseist rafinat și, în ciuda puținătății textelor, … Continuă să citești Doliu în cinematografia românească
Televiziunea Română a difuzat, miercuri, 4 ianuarie, un spectacol al Teatrului Mic, comemorând memoria lui Mitică Popescu, abia dispărut din lumea noastră. E vorba de spectacolul din 1991, adaptat pentru televiziune în 1994, cu piesa lui Niccolȯ Machiavelli, Mătrăguna, în regia lui Dan Micu. Chiar fără să știi cine a regizat spectacolul îți dai seama … Continuă să citești Teatrul ca formă a memoriei
În textul, apărut în România literară, care conține intervenția sa la Colocviile Romanului, ediția a XV-a, 2022, Angelo Mitchievici începe cu un citat din romanul lui Milan Kundera, Cartea râsului și a uitării, în care marele romancier istorisește povestea căciulii pe care o purta conducătorul comunist Klement Gottwald la primul său discurs ce marchează „momentul … Continuă să citești Căciuli care au marcat istoria
Ars expectandi. Mic manual de tehnica așteptării de Magda Ursache, Editura Eikon, București, 2022 Sub ce formă poți vorbi despre stringența unei regăsiri, dincolo de lumi și de ceruri? Eros și, inevitabil, Thanatos. Iubirea înfruntă timpul, transcende moartea, și cel rămas aici, pe pământ, își creează un „trup de hârtie”. Un trup amniotic, proteic, care … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 48-49 / 2022 Din 18 noiembrie. Ancheta „Cum a fost anul literar pentru dumneavoastră?” (realizată de Cristian Pătrășconiu), cu 42 de semnături. Citate din câteva răspunsuri – 1). Gabriel Chifu: După ce am predat la editură astă-vară textul romanului (Marea carte a uitării), m-am liniștit. Și m-am apucat să scriu versuri. Am scris … Continuă să citești revista revistelor
Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția dintre noi a poetului și traducătorului sârb Adam Puslojić (11 martie 1943 – 31 decembrie 2022), autor a numeroase opere și în limba română. Adam Puslojić, membru de onoare al Academiei Române (din 1995), a fost unul dintre fondatorii mișcării poetice klokotrizam. După absolvirea studiilor de filologie ale Universității din Belgrad, … Continuă să citești In memoriam Adam Puslojić
Noi, supușii prea plecați, dar rămași pe loc, ai partidelor unice comuniste, am cam visat la binefacerile societății de consum din Vestul exceptat de controlul Moscovei. Îmi aduc aminte cum am căscat ochii când, prima oară ieșit din Gara de Est a Vienei (nomina odiosa!), pe artera de-alături, am văzut prima oară luminile Vestului, abia … Continuă să citești DUPĂ 33 DE ANI
Între cele două războaie, câteva gazete au pus scriitorilor vremii, întrebarea în aparență naivă, dacă nu chiar stupidă, „De ce scrieți?” Azi, când scriitorii vremii sunt, fatalmente, alții și chiar și situația scriitorului este alta, când nici un ziar nu și-ar permite să mai publice o anchetă dedicată literaturii, am putea reformula întrebarea, astfel încât … Continuă să citești DE CE (MAI) SCRIEȚI?
„Fără Eminescu, România poate că nici n-ar fi putut exista, sau ar fi fost altceva, o înfiripare nestatornică în aerul timpului.” Vintilă Horia „Omul deplin al culturii române” a fost Mihai Eminescu și pentru scriitorii care au trăit departe de țară, în exilul anticomunist, dar cu Țara în gând și inimă (totdeauna scriind cu majusculă!). … Continuă să citești EMINESCU ȘI EXILUL
Pentru cel născut în mileniul trecut, arta de dragul artei sau lectura de dragul lecturii sunt concepte familiare, al căror sens e într-atât de evident, că nu mai necesită explicații suplimentare. Citesc pentru că îmi place să citesc, scriu pentru că îmi place să scriu și cred că am ceva de spus… punct. Mecanismul acesta … Continuă să citești Funeraliile ficțiunii?!
„Omul nu e nici înger, nici animal; nenorocirea e că cine vrea să devină înger devine animal.” – Pascal Piesele istorice shakespeariene demonstrează o largă cunoaştere şi înţelegere a tuturor frământărilor și transformărilor politice, iar în spectacolele cu Richard III centrarea obsedantă asupra personajului principal de obicei duce de obicei la pierderea din vedere a … Continuă să citești Tragica bufonadă shakespeariană, profeție a unui viitor nesigur
Munca la negru va fi o surpriză pentru cititorul de limbă română: un volum de versuri de mare forță semnat de un „minoritar” aproape necunoscut „majoritarilor”: Lövétei Lázár László. Originalul, Feketemunka, s-a publicat în Ungaria în 2021 (Kalligram kiado, Budapest). Apare acum, rapid, și în România, în traducerea meritorie a lui Kocsis Francisko. Încă tânăr, … Continuă să citești De reținut numele lui Lövétei Lázár László!
DE CÂND… De când ginerele meu, tânăr cercetător, a început să-şi caute arborele genealogic printre mocanii lui de pe Valea Arieşului, am descoperit, nu fără tulburare, înrudirea dintre etnologie şi geologie. M-a surprins la început scotocirea asta prin registre de naşteri, de cununii şi decese, prin arhive de primării, poduri de biserici, beciuri şi cruci. … Continuă să citești poeme
RADU COSAȘU (…) ca să fii cinic – trebuie să ai vocație, ca să fii brutal – trebuie să ai vocație, ca să fii generos – trebuie să ai vocație, ca să fii duios – trebuie să ai vocație, altfel totul e impostură și chiar pentru a fi impostor, trebuie să ai vocația imposturii (…) … Continuă să citești fărâme
În casa bunicilor se afla un dulap negru, din lemn masiv, aflat undeva între cuptorul de cărămidă și un bufet verde, plin cu tot felul de vase, sticlărie și alte obiecte de cult familial. De câte ori mă duceam pe acolo, bunicul îmi spunea că dulapul are, pe puțin, o sută de ani. Lemnul său … Continuă să citești CUPTORUL DE VISE
În timp ce mă aflam într-o vizită în Reykjavík, am intrat într-un anticariat de pe o stradă lăturalnică. Petrecând cu ochii pe deasupra unor halbe metalice, înalte, cu mânere răsucite, în formă de coarne de berbec, mi-a atras atenția în mod irezistibil o carte groasă, legată în piele, care zăcea, mai mult ca decor, chiar … Continuă să citești NUFĂRUL
Insula noastră galactică face parte dintr-un arhipelag zis Grupul Local, numai bun pentru a ilustra clasificarea morfologică a galaxiilor, desigur alegând numai exemplele cele mai semnificative din lista celor vreo sută de membri, că doar nu facem campanie de vaccinare. Escortată de propriile insuliţe-satelit, Calea Lactee este a doua din ierarhie, după marea spirală M … Continuă să citești Insule şi arhipelaguri