Oferindu-ne o temeinică cercetare consacrată presei noastre culturale din anii exilului, Mihaela Albu ne reamintește implicit un fenomen decepționant și anume lipsa de suficientă atenție de care a avut și are încă parte creația literară a exilului românesc. Cred că trei ar fi cauzele acesteia. Mai întâi prezentul tensionat, acaparat de problematica proprie, care lasă … Continuă să citești Două lumi paralele
În iureșul de romane actual, care dezvelește forța creatoare a unei generații eliberate de mai multe decenii atât de cenzuri ideologice, cât și de altele, economice, romanul și-a diversificat formele și mizele, recuperând ce era de recuperat, compensând ce socotea că trebuie compensat și avansând pe propriile căi după cum îi vine mai bine. Noul … Continuă să citești RĂZBOI CONTRA UITĂRII
Ioana Bentoiu a fost de două ori foarte inspirată. Prima oară când l-a convins pe ilustrul său tată, compozitorul și muzicologul Pascal Bentoiu, să-și pună pe hârtie gândurile și amintirile despre destinul României și al familiei sale, pe care i le povestise în viu grai. Apoi, când, la șase ani de la dispariția părintelui său, … Continuă să citești Spovedania unui intelectual
Casa Olandeză nu se află la Amsterdam sau la Delft, ci în Elkins Park, Philadelphia. Și nu a fost construită acum vreo jumătate de veac, așa cum denumirea sa ar putea da senzația, ci în anul 1922. E drept, inițiativa ridicării sale a aparținut unei familii de olandezi, soții Van Hoebeek, îmbogățiți de pe urma … Continuă să citești Pe drumurile memoriei
Atingerea calină este o altă formă de îmbrățișare a două entități umane, atunci când două structuri vii diferite se lipesc afectiv una de alta, până când fenomenul duce la difuzie. Până la consubstanțialitate. Până la comuniune. Până la îngemănare. Iar cercetarea fenomenului ar trebui să se facă printr-un procedeu pe care am putea să-l numim … Continuă să citești DOUĂ TACTILOSCOPII
Bolta cerească La sala Atelier a Teatrului Național din București, a avut loc premiera cu piesa Bolta cerească de Lucky Kirkwood, un fel de Doisprezece oameni furioși, o poveste plasată în anul 1759, an care ar fi fost mirabilis (?) pentru Marea Britanie. Scrisă în 2016, piesa înglobează, cu delicatețe totuși, teme ale acestui secol. … Continuă să citești CĂI ȘI SOLUȚII TEATRALE
Împărțită în trei părți – Incursiune în istoria disidenței românești, Configurări literare ale disidenței românești, cu 21 de expozanți, și un dialog cu Gabriel Andreescu, volumul coordonat de Daniela Micu și Petrișor Militaru, Condiția intelectualului disident în România comunistă (Editura Aius, 2012), este inaugurat de Ion Bogdan Lefter, un binecunoscut analist politic, un garant al … Continuă să citești Condiția intelectualului disident în România socialistă
Altfel spus, o expoziție grandioasă cu întreaga operă a lui M. H. Maxy, la Muzeul Național de Artă al României, adică exact acolo unde, în 1949, a fost numit director, ca o recunoaștere a serviciilor aduse prin opera sa noii societăți și ca o recompensă pentru susținerea realismului socialist, pe care începuse să-l promoveze în … Continuă să citești Retrospectivă M. H. Maxy
Posesiune imaculată 80 de Geo Vasile, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2022, 102 p. Trecerea spre vârsta de 80 de ani a fost marcată de Geo Vasile în felul său: prin apariția a două volume de poezie și printr-o versiune în limba română a Divinei Comedii. Să ne oprim acum la Posesiune imaculată 80. Pe altarul Verbului, … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 5 / 2023 Din 3 februarie. Varujan Vosganian, „Deficitul cultural”: Vorbim adesea, în ultima vreme, de deficitul comercial care tot crește. Oare n-ar trebui să discutăm și de deficitul cultural, aflat într-o tendință cronică de agravare? (…) În ce privește piața de literatură, deficitul, ca raport între creația străină și cea autohtonă, este … Continuă să citești revista revistelor
José Ortega y Gasset, un important scriitor spaniol din veacul trecut este autorul unui eseu intitulat Dezumanizarea artei. Nu este o polemică, nu este un pamflet, ci o analiză calmă și fără mânie a artei noi, care se desprinde treptat sau brusc de cea tradițională. Concluzia sa pare tristă: „Oricare i-ar fi însă erorile, există … Continuă să citești Dezumanizarea limbii
În multe dintre țările abia ieșite din comunism, cultura trece convulsiv printr-un proces de reevaluare ideologică. Din România și până mai la nord, în țările baltice, se descoperă, fie cu jenă, fie cu indignare, că multe dintre statuile ridicate ori recuperate în grabă, în anii ‘90, au pete biografice care nu dispar ușor la mașina … Continuă să citești Alte vremuri, alte statui
Dacă poetul român Daniel Turcea nu e cunoscut e din cauza cenzurii, pe de-o parte, dar şi a morţii sale premature, la 33 de ani, în 1979. Cu toate acestea, se spune că la apariţia celui de-al doilea volum de poeme, în toamna lui 1978, marele poet Nichita Stănescu ar fi declarat: „Cel mai mare … Continuă să citești Daniel Turcea, un poet mistic contemporan
Teatrul, ca și viața, nu este un scop în sine și n-ar putea fi vreodată. Datorită lui se caută adevărul, se demască și se înfierează minciuna, se slăvește libertatea sau se mistifică prin demagogie sensurile ei… Se naște revolta! Teatrul face parte din a trăi, din a învăța să trăiești. În orice teatru nu există … Continuă să citești ȘOAPTA PE SCENĂ – REVELAȚIA INTERPRETĂRII
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu imensă durere încetarea din viață a acad. Dumitru Radu Popescu (1935-2023), prozator și dramaturg contemporan de primă importanță, fost președinte al Uniunii Scriitorilor (1982-1989). D. R. Popescu s-a născut la 19 august 1935, în județul Bihor. A urmat studii superioare medicale pe care nu le-a finalizat, absolvind ulterior Facultatea … Continuă să citești In memoriam Dumitru Radu Popescu
„Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu (2008) încheie o epocă și pune fără doar și poate punct unui mod de a scrie istorie literară. Pentru că, e limpede, o istorie globală a literaturii scrisă de un singur autor nu se va mai putea realiza. Și aceasta nu numai din cauza unei deconcertante cantități de informație, … Continuă să citești O altfel de istorie literară
Fiți gata. Totdeauna gata. Precum, cândva, pionierii sovietici ce urlau în cor: „Totdeauna gata!” „La apelul partidului!” – aceasta era provocarea instructoarei. De pionieri. De viitori neisprăviți. Unii, mai mult, alții, din fericire, mai puțin. Așadar, fiți gata: de aici încolo, o să vă strâng la perete. Simbolic vorbind. Cu niște gânduri. Cu niște idei. … Continuă să citești În marginile decanonizării
Cu greu mai găsești optimism și speranță la acest început de an. Nesfârșitele atrocități ale lui Putin în Ucraina, explodarea facturilor și a cazurilor de Covid în China – dar și la noi, chiar dacă azi le numim doar simple viroze și nimeni nu mai rostește cumplita sintagmă –, creșterea ratelor bancare lună de lună, … Continuă să citești VIEȚUIND PRIN ȘI PENTRU PLĂCERE
* Bucură-te de bucuria zilei ce ți se dăruie cu sfiala femeii dintâi! Bucură-te cât încă lumina brațelor ei te cuprinde; departe e umbra-ndoielii, dar nimic nu s-ar putea întâmpla chiar de-n preajmă ți-ar fi. Ești al lumii pe care-o sprijini cu puterile tale să-și afle chipul ascuns în arcanele timpului. Nimic nu poate schimba … Continuă să citești poeme
„Baronul Stoltz” îi spuneau desiștenii. Era singurul ungur din Desiștea. Carletta era nepoată-sa. Stoltz era notar. După moartea lui, Carletta l-a moștenit. A rămas singură în conacul de mai sus de primărie. Comuniștii l-au rechiziționat. Au făcut din el sediul cooperativei agricole de producție. Carletta nu s-a dat dusă. Au lăsat-o în pace. Au dat … Continuă să citești Carletta Stoltz din Desiștea
Paul, licean 7 aprilie 1975 Eu sunt filfizonul. Pentru proști, a te îngriji puțin pentru a arăta onorabil în societate înseamnă să fii prost. Mi se pare normal să faci duș zilnic, să te piepteni, să ai niște haine care să cadă bine pe tine. Chiar și ținuta trebuie să fie una semeață, de bărbat. … Continuă să citești Trecutul este o femeie insistentă
La fel ca în beletristică, și în materie de dezvoltare personală, în librăriile noastre se găsesc mult mai multe cărți traduse decât scrise de autori români. Astfel că apariția pe piață a lucrării Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor, de Alexandru Vlad Ciurea, umple un gol evident, descurajant deopotrivă pentru cititori și autori. Poate că tocmai … Continuă să citești CREIERUL – COMOARA DIN CUTIA CRANIANĂ
Întrucât clasificarea morfologică a galaxiilor pe care ne-a ocazionat-o vizitarea Grupului Local nu include radiogalaxiile şi rubedeniile lor, iată-mă acum transmiţând de la acest microfon, la cererea ascultătorilor, şi ceva ştiri despre familia galaxiilor cu nucleu activ, care, pe lângă lumina stelelor, mai au şi o strălucire suplimentară invizibilă. Ceea ce le este comun membrilor … Continuă să citești La cererea ascultătorilor
Dacă Ambasada Ucrainei la Chișinău ar vrea să acorde premii pentru susținerea Ucrainei, Dumitru Crudu ar trebui să fie primul laureat. A pichetat Ambasada Rusiei în repetate rânduri, singur, cu colegii scriitori, cu prietenii. A scris scenariul unui spectacol poetic, Recviem pentru Bucea, montat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. A tradus versuri … Continuă să citești Literatura angajată