ROMÂNIA LITERARĂ 14 / 2023 Din 31 martie. Nicolae Manolescu, „Dialogul interzis”: Argumentele sunt raționale și logice, ideologiile sunt, din capul locului, iraționale și, la apusul lor, delirante. Rațiunea ține lumea ideilor la un loc, ideologiile o polarizează și o destramă. Universul rațiunii este cosmotic, al ideologiei este haotic. Nu e nici un paradox la … Continuă să citești revista revistelor
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a istoricului literar Niculae Gheran. Regretatul autor s-a născut la 14 octombrie 1929 în București. A absolvit Liceul Dimitrie Cantemir și Facultatea de Litere a Universității București. A lucrat ca editor. Niculae Gheran şi-a dedicat cariera literară editării și comentării vieții și operei lui … Continuă să citești In Memoriam Niculae Gheran
Am fost întrebat nu demult, la rând cu alți colegi, ce loc ocupă literatura în lumea de azi, mai precis în societatea de azi. Am răspuns că nici unul în societate, adică în lume, dar literatura are un loc în viața anumitor indivizi. Cu alte cuvinte nu face parte dintre cele ce nasc coeziune într-o … Continuă să citești ÎNCĂ UN EV MEDIU?
Intrată încă din secolul al XVIII-lea în cultura europeană, Istoria Imperiului otoman reclamă o nouă lectură, mai ales de când eruditul istoric Virgil Cândea a descoperit manuscrisul ei original pe care cercetătorii îl căutau de multă vreme. După publicarea anastatică a originalului latin cu titlul Historia incrementorum atque decrementorum Aulae othomanicae, realizată de descoperitorul ei … Continuă să citești Istoria ca „O mie și una de nopți” – „Istoria Imperiului otoman” de Cantemir
Simple note memorialistice Când generația noastră de juni poeți, prozatori, critici și eseiști își începea „afirmarea”, spre sfârșitul deceniului al optulea și-n primii ani ai celui de-al nouălea din secolul care între timp a devenit – vai! – „trecut”, mai-toți foștii membri ai Cercului Literar de la Sibiu/ Cluj, risipiți prin țară, avansau spre sexagenariat … Continuă să citești Impunătoare prezențe ale „cerchiștilor” și premizele unei reevaluări a „moștenirii” lor literare
FOC Am să vorbesc aici de focul din mintea mea De flăcările pe care le aruncă în odaie și azi poemul Circul de Kenneth Koch găsit într-o antologie De poezie americană de prin anii 80 ai Secolului trecut. Au mai fost și alte poeme care m-au impresionat Pe atunci sau ceva mai recent, Dar lava … Continuă să citești poeme
A fost creat de propria lui artă… „Când iubești mergi prin cuvântul iubire. Când cunoști, mergi chiar fără s-o știi prin cuvântul cunoaștere. Când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire, ca fiul risipitor. Numai când mergi prin viață și când pătrunzi mai adânc în ea, mergi prin cuvântul moarte.” – i-a plăcut gânditorului Heidegger să afirme. … Continuă să citești George Banu – vocația prieteniei
Radu Stanca n-a apucat să-și vadă cărțile de poezie tipărite și nici piesele originale jucate. S-a stins la doar 42 de ani, în decembrie 1962, într-un spital din București, sub privirile arse de durere ale tovarășei vieții sale, actrița Doti Stanca-Ghibu. Căreia îi dedicase unul dintre volumele sale de versuri inedite, numind-o ,,îngerul deznădăjduit al … Continuă să citești RADU STANCA, SPECTACOLUL DE ADIO
Un bărbat mai curând mic de stat, nu atât de legat ca Arghezi, dar asemănător, palid și surâzător, călcând greu cu trupul ușor aplecat (din cauza rucsacului din spate?). Un mare scriitor și, în orice caz, „un deținut politic pe care e mai bine să nu-l cunoști”. Colegul meu, învățător în satul vecin, nu-i om … Continuă să citești ION CARAION – 100. CASETA CU INIMI
Toate minunile au o limită. „Nemuritorul” Mihai Șora a plecat dintre noi senin, liniștit, împăcat cu sine, metaforic vorbind, cu zâmbetul pe buze, în ziua de 25 februarie 2023, în cel de-al 107-lea an al vieții (n. 7 noiembrie 1916). O viață exemplară, fapt subliniat de toți marii săi contemporani (Virgil Ierunca scria în jurnalul … Continuă să citești LA DESPĂRȚIREA DE MIHAI ȘORA
La prima sa apariție, în 1981, cartea Inteligența materiei de Dumitru Constantin Dulcan, chiar cenzurată, a făcut valuri care nu s-au stins nici până azi. Revizuită și republicată în 1992, apoi în 2009, cu adăugirile care n-au fost permise înainte, cartea a reapărut în 2021, într-o ediție aniversară la Editura „Școala Ardeleană”. Autor a numeroase … Continuă să citești UN UNIVERS HOLOGRAFIC
Așa cum beletristica se prezintă în librării printr-un procent jenant de cărți fără nicio valoare, așa și literatura de sorginte așa-zis psihologică îndoaie rafturile acelorași librării. Necazul nu ar fi că valoarea majorității acestor cărți este nulă – până la urmă, este dreptul fiecăruia să dea banii pe ce dorește și să se amăgească cu … Continuă să citești IUBIREA DE SINE – O INDUSTRIE A MINCIUNII
Nu ești pregătit niciodată să mori, chiar dacă sentimentul persistă uneori cu anii și simți că-ți pierzi răbdarea căutând să înțelegi de unde pot veni pericolele. Este suficient uneori să deschizi ochii și să vezi în profunzime, trecând peste amănuntele ce încarcă inutil realitatea. Să te afli într-o veghe continuă este greu. Îți amorțește corpul … Continuă să citești ACCIDENTUL
Dintre toate cele 338 cazuri de anomalii morfologice catalogate de Halton Arp în Atlasul Galaxiilor Neobișnuite, am ales pentru o „vitrină cu monștri” doar câteva vedete, plus ceva achiziții mai recente, încercând imposibilul cu microscopice descrieri în lipsa imaginilor fotografice: Roata de Car. Unicul caz de galaxie cu inel spițat, cu un frapant aspect de … Continuă să citești Vitrina cu monștri
să nu în perimetrul unui romb nu-ul se învârte liber prea multe reguli într-o trădare prea puține fisuri spre adevăr să nu normalitatea are minusuri restul depinde mereu de ceilalți să nu sunt insistentă ridic detalii la cub fac umbră soarelui iubesc să nu rămân aici tu ești acolo ne desparte doar livada asta de … Continuă să citești poeme
Poeții din promoția șaptezecistă sunt caligrafii poeziei. Ei își cântă poemele, mai ales în primul deceniu de la debut, cu penița muiată în tușul caligrafilor japonezi, într-o scriitură cursivă, grațioasă, calofilă. Un fel de Babel fericit, într-o beatitudine/ incertitudine (babelică, da) fericită: „Ca și cum ai deschide geamul cu respirarea./ Ca și cum rugul ar … Continuă să citești CALIGRAFII POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA
Din Basarabia până la Budapesta, identitatea românească este supusă istoriei, fatalitatea și determinările ei fiind o moștenire care grevează destinele oamenilor în diferite feluri; pentru basarabeanca Mihaela Perciun (n. 1957), romanul Cenușă rece este o imagine despre lumea contemporană a Basarabiei, prinsă, pe de o parte, între tradiții și nevoia comunităților de a respecta sau … Continuă să citești Istorii românești
Există în familia a cărei descendentă e scriitoarea Monica Pillat un legământ sufletesc aparte: acela de a face să dureze valorile în spiritul cărora s-a construit pe sine, de la o generație la alta, de a păstra nealterată memoria celor care le-au așezat mai presus de viața lor. Este un angajament moral mai vechi de … Continuă să citești „IAR PAȘII LOR […] SĂ CALCE FĂRĂ TEAMĂ PE PĂMÂNT”
Cu Theodoros (Editura Humanitas, 2022), Mircea Cărtărescu reintră în scenă cu încă o carte insolită. Un roman de mari dimensiuni, dar și de o amploare și o diversitate ieșită din comun a desfășurărilor imaginației. Și una de impresionantă varietate a registrelor stilistice. Trilogia Orbitor și, în parte Solenoid, impuneau deja prin neobișnuita capacitate de fabulație, … Continuă să citești O NOUĂ EPOPEE POSTMODERNĂ
Harold Bloom își argumenta plasarea lui Shakespeare în centrul canonului occidental afirmând că personajele lui Shakespeare sunt „artiști liberi, de sine stătători”1, ce își continuă viața și după ce părăsesc scena. Ele se află printre noi, populează lumea în care trăim, iubim și muncim, cum ar spune un primar de sector bucureștean; își ascultă glasul … Continuă să citești BARDOLATRIE, INTERTEXTUALITATE ȘI INGENIOZITATE ÎN „ULTIMA IUBIRE A LUI CEZAR” DE HORIA GÂRBEA
„Nimeni nu poate șterge poveștile!” (Yōko Ogawa, Poliția Memoriei) „Prima dintre îndatoririle Poliției Memoriei era să se asigure că disparițiile decurg ca la carte.” Iar pe o insulă al cărei nume nu este dezvăluit, diverse lucruri încep să dispară: panglicile, clopoțeii, pălăriile, hărțile, timbrele, parfumurile, păsările, fotografiile sau trandafirii. Desigur, Poliția Memoriei veghează ca toate … Continuă să citești În lumea uitării
Visul oricărui pasionat sau doar curios privind avangarda culturală românească este să aibă oportunitatea rarisimă de a-i fi, cândva, adunate sub priviri, într-o expoziție necesarmente fabuloasă, operele unor nume binecunoscute de artiști care au înfrumusețat istoria artelor primelor decenii ale secolului trecut până la mijlocul acestuia. Nu se poate să nu vibrezi, atunci când ai … Continuă să citești NEVĂZUTUL BRAUNER
Cel mai ecranizat scriitor român este Ion Luca Caragiale, cu paisprezece titluri de lungmetraje în „palmares”1, urmat de Mihail Sadoveanu, cu zece filme realizate după cărțile lui2, cel de al treilea fiind, poate părea surprinzător, Ion Creangă, cu „doar” opt filme inspirate, mai mult sau mai puțin fidel, din scrierile sale3. Cea mai recentă adaptare … Continuă să citești Un horror surprinzător: „Capra cu trei iezi”
Piesa scriitoarei israeliene Nava Semel (1954-2017), cu premiera la începutul lui martie anul curent, a mai fost reprezentată și la București, anul trecut, într-o montare admirabilă a Teatrului Habimah din Tel Aviv. Drama evreilor scăpați din holocaust, care speră să-și regăsească rudele pierdute, se intitula data trecută Familia unui neam sau Sezonul israelian. Dacă în … Continuă să citești TES: „Rude pierdute”