Nu mai e nimeni în Piața Universității de Traian Radu Ungureanu, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2024, 300 p. Jurnalist la radio BBC în vremea Pieței Universității, Traian Radu Ungureanu poate nu ar fi avut un asemenea impact în societatea spectacolului (Guy Debord) dacă publica un audiobook cu înregistrările de atunci. TRU a ales însă … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 1-2 / 2025 Din 10 ianuarie. Gabriel Chifu, „Ce a fost, ce va fi”: Lumea academică și cea literară tocmai marchează centenarul unei lucrări fundamentale, Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu. Extraordinarul critic și teoretician vorbește despre legile după care s-a făcut transplantarea civilizației apusene la noi în țară. Totdeauna, „de sus … Continuă să citești Revista revistelor
Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a scriitorului Constantin Abăluță, remarcabil poet, prozator, dramaturg și traducător. Constantin „Dinu” Abăluță s-a născut la 8 octombrie 1938 la București. A absolvit studii superioare de arhitectură la București și a practicat profesiunea scurt timp, dedicându-se apoi literaturii. A fost și … Continuă să citești In Memoriam Constantin Abăluță (1938-2025)
Din punctul de vedere al unui redactor de revistă, în anii socialismului (care credea că e) biruitor, luna ianuarie era o teribilă amenințare, mai ales în ultimii ani, când cultul știți dvs. cui devenise agresiv. Și asta din cauză că în această lună cădeau cele două zile de naștere: a „lui” și a „ei”. Adică … Continuă să citești ANIVERSĂRILE LUNII IANUARIE
În Contradicția lui Maiorescu (1970), la patru ani de la Lecturile infidele și la doi de la Metamorfozele poeziei, Nicolae Manolescu face un pas mare în direcția „lepădării” de „călinescianism”. Treptată în articleria sa de până atunci, în cronicile literare și-n „teme”, și poate că, de aceea, mai puțin evidentă în ochii cititorilor din epocă, … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (III)
Loc al improvizației geniale, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a înfăptui tot ce nu are semnificație ca act uman, căci doar semnificația reciprocă (M. Eliade) face … Continuă să citești CATHARSIS CARAGIALIAN – ADULTERUL EXISTENȚIAL ȘI SUFE-RINȚA BURLESCĂ
Inaugurăm în acest prim număr al unui nou an al Vieții Românești, această rubrică în care vom re-publica texte apărute în seriile acestei reviste seculare (în ambele sensuri), care să păstreze cât de cât vie o istorie în general uitată. Păstrăm în transcrierea texelor, pe cât posibil, ortografia vremii, inclusiv „Viața Romînească”. În timpul din … Continuă să citești Ce-a făcut „Viața Romînească” pentru literatură?
„…– Vă place poezia? – Mult, foarte mult. – De ce? – Pentru că nu-i un simplu gen literar, cum ni s-a spus la școală ori și la Universitate ori cum repetă manualele și cărțile de critică și astăzi. Poezia nu depinde nici de rimă și nici chiar de ritm și întru nimic de aspectul … Continuă să citești N. STEINHARDT ȘI STAREA POEZIEI
Când și-a lipit mâna mea de obraz am închis ochii și atunci am simțit cum frigul din ea se scurge în mine și-atunci am început să văd momentul când ea l-a întâlnit pentru întâia oară la ieșirea din azilul de noapte și când el i-a cerut o țigară A tras lent și adânc un fum … Continuă să citești ȘAPTE ANI DE PARADIS
Și a fost sunetul ș și a fost litera ș/ Ș. Și interjecția șșs – scrisă pe tabla școlară de o mână rafinată, de verișoară Și fu o iarnă prodigioasă, când am fost botezați prin troiene cât o casă de țară, cu fulgi poststaliniști de nea, de omăt, de zăpadă bunăoară Pe acoperișul bisericii – … Continuă să citești SUNETUL ȘI LITERA Ș
Varujan Vosganian ne convoacă, prin intermediul Editurii Polirom, care a publicat, anul trecut, cea mai recentă producție literară a prozatorului, Dublu autoportret. Memoria unei zile, la un experiment literar, care, fără a fi unicat, nici nu este prea frecvent în creația literară, în general, și anume, la radiografia reflectivă a unei singure zi din experiența … Continuă să citești VARUJAN VOSGANIAN ȘI REFLECȚIA AFECTIVĂ
3 sept. 011. Pocola-Beiuş, 1968 Poate pornind de la sugestia satului din proximitate, schiţând o aglomerare de aşezări umane (dar şi a satelor de dincolo de Criş, ca nişte burguri în miniatură), să-mi fi venit ideea asemănării dealului Piatra Pietranilor cu un Acropolis? – desigur fără … polisul respectiv. Iar în fapt, calcarele dolomitice din care … Continuă să citești PASĂREA DIN ZID – O REMEMORARE DIN ANII ʼ60
Matthieu Ricard, în cartea Pledoarie pentru altruism. Puterea bunăvoinței[1], scrie un adevărat tratat de peste 800 de pagini despre cele două concepte pe care le consideră virtuți majore într-o cultură a păcii și a bunăvoinței: altruismul și compasiunea. Într-o lume ce pare că a luat-o pe calea războiului între națiuni și a conflictelor interne, fie … Continuă să citești CEL MAI FERICIT OM DIN LUME
Fenomenologii ne spun că realitatea este o iluzie, câtă vreme ea se oferă prin ascundere, iar noi nu știm să o scoatem din codul ei, prin urmare, nu știm nici să o înțelegem. Dar cum putem accede la realitate? Cum o putem cunoaște? Simțurile nu ne sunt suficiente, mai e nevoie de o minte care … Continuă să citești DESPRE APARATUL DE GÂNDIT GÂNDURI – CUM IA NAȘTERE MINTEA
(Arta de a lua hotărâri după Anul Nou) Fragmentarium, cu aer cinematografic, la început de an: De revăzut filmul Perfect days, regia Win Wenders. Eroul, un bărbat japonez cu o meserie pe care nimeni nu și-ar dori-o neapărat – curăță toalete publice – și o viață care în mod normal (un fel de normal al … Continuă să citești REZOLUȚIILE, PĂCATELE ȘI LEACUL
Blajul constituie un capitol important de biografie eminesciană – pentru că popasul eminescian din orașul pe care l-a numit inspirat Mica Romă – va avea o influență importantă asupra devenirii sale intelectuale. Elie Dăianu este „un dascăl al Blajului”, adică un cărturar care, prin slujirea catedrei, altarului, prin scrieri și cuvântări, s-a osârduit pentru ridicarea … Continuă să citești ELIE (ILIE) DĂIANU ȘI MEMORIALISTICA LITERARĂ EMINESCIANĂ
De ce cărțile Simonei Popescu sunt percepute atât de prietenos de tinerii (și capricioșii) cititori? Mai întâi, pentru că ea nu cochetează. Nu face didactică populistă. Dar și pentru că îi tratează cu seriozitate pe adolescenți, le recunoaște dreptul de a riposta, de a se simți maturi și (mai ales) independenți, etalând (i)responsabilitatea foarte specială … Continuă să citești … JUVENES DUM SUMUS
Ipostază în prezent mai rară: Liviu Capșa, un poet al socializării. Profesia de avocat îl îndrumă către o multitudine de priviri aruncate asupra lumii din diverse unghiuri, cu o străduință de-a le intui particularitatea, de-a le derula convenabil. Reacția individualizării lirice rămâne în cadrul expresiei textuale. În rest, o imagerie a realului public, comunicată nu … Continuă să citești O PLEDOARIE A NORMALITĂȚII
Sub îndrumarea lui Alex Goldiş, Christian Moraru şi Andrei Terian, nume deja afirmate consistent în critica literară românească şi nu numai, a apărut la editura clujeană Tact o masivă culegere de eseuri puse sub titlul programatic Pentru o nouă cultură critică românească. Aceste texte apar, printr-o coincidenţă poate semnificativă, în anul în care se aniversează … Continuă să citești CRITICĂ LITERARĂ SAU STUDII CULTURALE?
Istoriografia românească din perioada comunistă a fost o combinație de legende cu iz patriotard și ideologie comunistă. Viziunea era una în alb și negru, personajele istorice se încadrau în general în două categorii, eroi sau ticăloși, nuanțele nu își aveau locul, totul era pe deplin predictibil și, odată anunțat titlul unui capitol, puteai să-ți imaginezi … Continuă să citești ROMÂNIA INTERBELICĂ DIN SURSE BRITANICE
„Asta e o religie. Voodoo şi farmece. Aş vrea să cred în ea, în creme, loţiuni regeneratoare, unguente transparente în flacoane lucitoare ca de gumă arabică. Aş folosi orice […] ca să stăvilesc pic-pic-ul timpului, să rămân, mai mult sau mai puţin, aşa cum sunt”, îşi spune, la un moment dat, Elaine Risley, protagonista romanului … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA AMINTIRILOR
Atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a lucrat temeinic la circuitul luminii în natură. „Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului (…)” (Facerea, 2) „Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Și a fost lumină.” (idem, 3). „Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.” … Continuă să citești COLOANE DE LUMINĂ
În cinematografia românească de după 1989, numeroși actori de teatru și film (Valeriu Andriuţă, Dorian Boguță, Mihai Brătilă, Anghel Damian, Alina Grigore, Andrei Huțuleac, Florin Kevorkian, Horațiu Mălăele, Sînziana Nicola, Florin Piersic Jr., Maria Popistașu, Paul Radu, Andrei Redinciuc, Alina Șerban, Vlad Zamfirescu etc.) au simțit nevoia să treacă în spatele camerei de filmat ca … Continuă să citești PARTEA NU PREA FERICITĂ A RELAȚIILOR DINTRE PĂRINȚI ȘI COPII
După o secetă accentuată, când te gândeai ce bine era să mai vezi vreo piesă de teatru pusă-n scenă, cum a venit toamna, ba chiar și iarna, festivalurile, premierele și posibilitățile de a nu mai sta seara acasă au devenit nelimitate. „Oportunitățile” ar zice unii. Prefer posibilitățile. Sau poate chiar ocaziile. Amintiri de la … Continuă să citești DE LA FNT, LA PREMIERELE LUNILOR DE IARNĂ