Printre multiplele „binefaceri” cu care ne fericise regimul ceaușist, uitate astăzi de sclavii himerelor comunismului, erau și acele substitute ale produselor originale, un lux prea mare pentru poporul muncitor, celebrii înlocuitori: soia în loc de carne, năut pentru iubitorii de cafea, o haină în plus în loc de temperaturi normale în case, tot un fel … Continuă să citești ÎNLOCUITORII ÎN POLITICĂ
Cred că a venit vremea să judecăm, la rece, fără ură și părtinire, opera scriitorului Paul Goma, lăsând pe seama istoricilor (cum se și întâmplă) jurnalele sale strivite de banalități, de opinii ale clipei, de reacții nervoase, doldora de orice mesaje telefonice și e-mailuri primite. În definitiv, un Mircea Eliade nu este judecat după jurnalele … Continuă să citești PAUL GOMA: „O, CE VESTE MINUNATĂ…”
Eu sunt poet din tălpi până la steaua. Diminețile mele sunt străzile care încep să prindă viață. Vezi, toți cei care trec pe lângă mine au aripi… Desigur, aripile lor nu se văd. Ei sunt niște îngeri secreți. Numai eu le văd aripile. Numai eu îi văd pe cei cu aripile albe și pe cei … Continuă să citești ÎNGERI SECREȚI
Poetul Zbigniew Jerzyna (1938-2012) s-a născut la Varșovia. A studiat la Universitatea din capitala Poloniei, la Facultatea de Filologie Polonă, cea care a dat literaturii polone sute de scriitori și poeți de seamă. A debutat cu poezii la Nowa Kultura, în 1957, iar în 1963 cu volumul Lăcașuri. A fost redactor la principalele publicații din … Continuă să citești poeme de ZBIGNIEW JERZYNA
Literatura mileniului III a început să fie masiv reprezentată în lume de scriitoare din Orientul Mijlociu, între care și iraniene, sau cu origini iraniene. Însă autoarele din Iran începuseră să publice încă din secolul al nouăsprezecelea, având preocupări în primul rând jurnalistice, teologice și educative. Astfel, Bībī Ḫatun (Khatoon)[1] a întemeiat întâia „școală pentru fete” … Continuă să citești SCRIITOARE IRANIENE DE LIMBĂ PERSANĂ ȘI ANGLOFONE
Poezia Lilianei Armașu surprinde, cu o acută sensibilitate, dimensiunile intime, casnice, particulare ale existenței. Aidoma nervilor dezgoliți sau unei răni deschise, simțurile din câmpul supliciului se îmbină în demersul liric al acestei autoare cu discursul foarte curajos, direct, implicit șocant. Stările disperate și dramatice sunt expuse dezarmant de calm, în cel mai nemijlocit limbaj, fără … Continuă să citești INSTRUCȚIUNI PENTRU OAMENII SINGURI
Dragostea pentru obiecte e una adresată lumii primordiale. O solidarizare afectivă cu regnul anorganic, mergând până la empatia pe care un Henry Miller o mărturisește prin recunoașterea de a fi nu altminteri decât „un lucru care a servit din plin, care a călătorit mult și pe care utilizarea îndelungată l-a șlefuit și l-a obosit”. Ca … Continuă să citești UMANIZAREA OBIECTELOR
În urmă cu câțiva ani, îmi intitulasem Marinar pe uscat cronica la o carte de Adrian G. Romila. Era vorba despre Pirați și corăbii. Incursiuni într-un posibil imaginar al mării, publicată în 2015, pe care autorul o califica drept „eseu”. O precedase romanul În drum spre Sud (2012), ce evoca aventuri marinărești din secolul XVIII, … Continuă să citești ADRIAN G. ROMILA, AUTOR, POVESTITOR, PERSONAJ
La 3 august, în plin sezon de vacanță, Cornel Ungureanu, patriarhul criticii literare timișorene, a împlinit neverosimila vârstă de optzeci de ani. Spun că vârsta domnului Ungureanu este neverosimilă pentru că în cei patruzeci de ani de când îl cunosc este neschimbat, mereu pregătit să se bucure de revederea unui prieten, să povestească plin de … Continuă să citești OAMENI ÎN VREMEA LOR
O întrebare/exclamație simplă, de la care începe filosofia și de la care Aurel Codoban pornește în recentul său eseu, intitulat Sentimentul straniu al vieții. Două sunt premisele meditației: a. viața nu există decât aici, pe pământ (implicit viața rațională), este ceea ce se numește în matematică o Singularitate; b. Înțelegerea aparține exclusiv vieții, nu Inteligenței … Continuă să citești „CE ȚI-E ȘI CU VIAȚA ASTA?!?”
Figură marcantă a culturii europene din prima jumătate a secolului XX, filosof, eseist, traducător (cel care a transpus remarcabil în limba germană creații ale lui Balzac, Baudelaire ori Marcel Proust), Walter Benjamin (1892-1940) încă reprezintă o provocare și o problemă deschisă pentru cei care încearcă să-l definească, depășind orice simplificare rezumativă, iar opera sa situându-se … Continuă să citești CĂLĂTOR PE DRUMURILE EXILULUI
Într-un recent volum de eseuri, Arhitectura memoriei, Răzvan Voncu spunea că pentru a scrie o istorie a literaturii române azi nu mai este posibil să se pornească de la un inventar de nume și cărți, ci de la definirea generală „a valorilor culturale”. Această observație pleacă (și) de la modul industrios în care apar cărțile … Continuă să citești CRITICĂ SELECTIVĂ ȘI DELOC CONCESIVĂ
În anul 2003, când intram în al doilea an de doctorat sub conducerea prof. Marta Petreu, am decis, alături de colegii mei, să reluăm cursurile de Filosofie românească, pe care le urmaserăm în facultate și să ne actualizăm bibliografiile cercetărilor proprii cu noutățile vremii. Nici unul dintre noi nu aveam în lucru o teză despre … Continuă să citești „MAI UȘOARĂ CA VIAȚA E CENUȘA”
Pornind de la certitudinea paralogică (ce locuiește foarte aproape de platitudine!) că Aristofan (445-385 î.H.), autorul binecunoscutei piese Lysistrata, nu avea cum să-l cunoască pe Matei Vișniec, se poate presupune, tot pe baza unei logici imbatabile, că părintele comediei antice n-ar avea nimic împotrivă dacă prestigiosul autor român, poate unul dintre cei mai străluciți dramaturgi … Continuă să citești LYSISTRATAT DE PACE
După „miracolul” numit Independenţa României (Grigore Brezianu, 1912), cinematografia românească nu a mai produs nimic remarcabil, competitiv pe plan european, deşi iniţiative au existat. Au trebuit să treacă treizeci de ani până când să fie realizat primul film artistic de lungmetraj care să ne integreze cinematografiilor deja cu tradiţie. Este vorba despre O noapte furtunoasă, … Continuă să citești „O NOAPTE FURTUNOASĂ” SAU PERENITATEA CAPODOPEREI
După cinci volume de poezie (primul, publicat în 1983), trei romane și alte volume de eseuri, proză scurtă și interviuri, Radu Sergiu Ruba publică un nou roman cu titlul Semnătură indiană. După volumul de succes O vară ce nu mai apune, pentru care a primit premiul Academiei Române în 2016 (tradus în engleză, italiană și … Continuă să citești PATA ALBĂ A FERESTREI
Ultimul înger de Menuț Maximinian este o carte de poezii religioase. După lectura ei m-am gândit să dau acestor însemnări titlul unui volum de Vasile Voiculescu, Poeme cu îngeri (1927), pentru că întregul volum stă sub semnul educației creștine din anii prunciei, ca în poezia Isus din copilărie. Și autorul Poemelor cu îngeri și Menuț … Continuă să citești POEME CU ÎNGERI
Cu toate că a pornit destul de greu întregul proces de pregătire a evenimentului (de fapt, a fost vorba nu doar de un eveniment, ci de o bogată agendă încărcată de întâmplări culturale de excepție), Timișoara a făcut față de o manieră onorantă și remarcabilă performanței de a fi fost aleasă în acest an drept … Continuă să citești PURURI ȘI SIMPLU, BRÂNCUȘI
Un show-case (sic), pe românește o microstagiune, adică o concentrare de vreo zece spectacole în vreo cinci-șase zile s-a întâmplat la Chișinău, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, între 8 și 14 septembrie. Exceptând ultima zi, cea cu Steaua fără nume, la celelalte am fost de față și pot, vorba ceea, „da samă”, ca să păstrez … Continuă să citești ZILE DE TEATRU LA CHIȘINĂU
Pornind poate, cine știe, de la exemplul MoMA (Museum of Modern Art) din New York, unele dintre muzeele celebre ale lumii au împrumutat obiceiul de a-și transforma titulatura într-un acronim. Probabil pentru ca memoria rapidă a veșnicului grăbit turist cultural s-o stocheze numaidecât printr-un „flash” de litere! Iar exemplele abundă. De pildă, V&AM (Victoria and … Continuă să citești Yves Klein, astăzi nu doar la MAMAC
Dramaturgul american Edward Albee (1928-2016) este cunoscut spectatorilor români mai ales prin celebra și mult montata Cui i-e frică de Virginia Woolf. În lumea (mai) largă, celebră este și piesa The Zoo Story. Pe care în 1958 o combină cu piesa într-un act Home Life. Adică viața casnică, mai pe limba noastră, rezultând textul Acasă … Continuă să citești Teatru/„Acasă, la Zoo” la ACT
Piesa cu final optimist a lui Mihail Sebastian, jucată cândva destul de des, cedase locul de multă vreme celorlalte, mai romantice, Steaua fără nume și Jocul de-a vacanța, prima având și o notă de protest social, convenabil inclusiv în regimul trecut. E drept, nici Ultima oră nu e inocentă, așa cum ar putea fi considerată … Continuă să citești Ultima oră la NOTTARA
Cu Poveștile cerului, poveștile pământului de Ștefan Mitroi (Editura Rao, 2021), distanța dintre cosmic și teluric se anulează, nu mai există antiteză, dimpotrivă, un suflet pur, precum cel al unui băiat de la țară (însuși autorul la vârsta aceea), preocupat nu de ludic, după tipare crengiste (Nică), caragialiene (Ionel Popescu) ori de eroic (Cuore al … Continuă să citești Sub cupola mitului
Timpul când visez, timpul când mă reîncarnez de Marius Zubac, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2022, 96 p. Grupajele incluse în acest volum sunt trei la număr: timpul când eram tânăr și la vizanțuri, timpul dragostei și al suferinței, timpul când mă gândesc la viață, timpul când mă gândesc la moarte. Horia Bădescu apreciază în … Continuă să citești breviar editorial