Nu încetez să mă mir de pasiunea unor oameni care par maturi, cel puțin după înfățișare și pesemne după acte, pentru filmele care până demult erau nu doar considerate ci chiar preferate de copii și, maximum, de adolescenți ceva mai rămași în urmă. Toate Star Trek-urile astea, așa zisele epopei spațiale, SF-uri fără haz și … Continuă să citești REGRESII
La 7 noiembrie, Mihai Șora împlinește o sută de ani, un veac. Cu această ocazie am ales câteva, puține, fragmente din cartea sa Du dialogue intérieur, cu care a debutat în Franța, la editura Gallimard, acum 69 de ani. Bineînțeles, textele fac parte din varianta română, realizată de Mona Antohi și Sorin Antohi și apărută … Continuă să citești Tânărul Mihai Șora
În urmă cu şapte ani, îmi apărea primul articol sub genericul Cronica ideilor la revista Viaţa Românească. Era un text despre cartea de dialoguri Mihai Şora-Leonid Dragomir(1). Peste doi ani, după lectura volumului Clipa şi Timpul(2), am revenit la Mihai Şora, cu un eseu ceva mai consistent. Şi totuşi, nu vă puteţi închipui câte emoţii … Continuă să citești Mai Ştiutorul şi BUCURIA de a fi
În ediția definitivă, din 1832, a romanului său Notre-Dame de Paris, Victor Hugo introduce trei capitole pe care, spune el, le-ar fi regăsit după publicarea textului, în edițiile sale anterioare. Unul dintre ele vorbește despre mutația fundamentală care are loc în secolul XV, odată cu introducerea și răspândirea tiparului. Hugo pare a crede că, vreme … Continuă să citești Câte ceva despre Hugo, autostrăzi și mall-uri
O „simfonie” în Muzeul Rechinilor* Ziua a patra De naţionalitate română, Matila C. Ghica [sic] este totodată francez prin trebuinţa ce o simte de a-şi ordona arhitectonic gândirea, englez prin umor, austriac prin pasiune aristocratică pentru titluri şi tradiţie, german prin metodă; prodigioasa lui curiozitate este aceea a unui american, gustul pentru streinătate e slav, … Continuă să citești Din atenţie s-a născut uimirea. Recitindu-l pe Matila Ghyka
Și la Nichita Stănescu, și la Ioan Es. Pop, debutul editorial este cumva amânat și se produce relativ târziu: 27 de ani avea Nichita Stănescu în 1960, 36 de ani – Ioan Es. Pop în 1994. Debuturile la o vârstă „coaptă” sunt mai rare decât cele din prima junețe; ele implică o anume conștiință poetică … Continuă să citești DOI POEȚI
Deși au fost citite în aceeași ședință a Junimii, din 7 septembrie 1872, după întoarcerea lui Eminescu de la Viena și înainte de plecarea lui pentru continuarea studiilor la Berlin, poemele Înger și demon și Floare albastră se deosebesc flagrant între ele, ca și cum ar fi scrise de autori diferiți. Primul poem, silnic-demonstrativ, gata … Continuă să citești Două poezii ale lui Eminescu scrise parcă de autori diferiți
Poetica autoscopică „Cioran a practicat poetica exagerării bine controlate, eu pe a sincerităţii oarecum stilizate.” Cartea Urmare şi sfârşit (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2016) a lui Livius Ciocârlie se crede, mai mult chiar decât se vrea, o închidere a urmelor lăsate în multe dintre cărţile de dinainte. Sinteză. Bilanţ. Concluzie. Cartea ca încheiere a cărţilor. … Continuă să citești Scrisul şi cititul: prin Livius Ciocârlie (I)
Oricât m-am străduit să le alung, imagini de atunci mi-au fluturat prin fața ochilor în timp ce-mi făceam, cu răbdare, genuflexiunile și exercițiile de streching. Pe urmă am trecut la Qi Gong. Mi-am răsucit palmele și le-am ridicat spre Cer, îmi golisem, în fine, mintea, știam că atunci când trupul efectuează mișcările, gândurile nu trebuie … Continuă să citești VASE COMUNICANTE
Măcar în somn poate Când vreau foarte tare să vorbesc cu mama mea Iau autobuzul și cobor într-un mic orășel de pe graniță Și dau roată autogării Pe unde treceam de fiecare dată când Veneam acasă. Acolo aș fi putut-o întâlni Și acum Dacă mama mea ar mai fi fost În viață Zeci de bătrânele … Continuă să citești poeme
-Să încercăm să fim împreună, de s-o putea, a spus bărbatul și a privit-o cu multă atenție. Cândva privise la fel de atent la o pisică ce se aciuase în casă. Și Larisa, la fel, i se aciuase în casă. A cunoscut-o la o petrecere, au dansat de câteva ori, fără să se obosească să … Continuă să citești PRAGUL ZMEILOR
Singura soluţie să nu calci peste biografiile acelea lipicioase târându-se pe trotuar ca nişte melci ploioşi, ori râme curate dar oarbe, e să te înalţi. Asta cere un mic efort. Ca în exerciţiile yoga. Plămânii se deblochează atunci cu uşurare, iar corpul parcă s-ar umple cu heliu. (Aşa ceva i s-a întâmplat prietenului meu Sandi … Continuă să citești ETAJELE CREIERULUI DOLDORA DE ORGASME
Șerban Alexandru (pseudonimul ales de ieșeanul Mirel Cană) este, fără doar și poate, o figură proeminentă în mediul literar din fosta capitală a Moldovei. Pe lîngă bogata activitate culturală (să ne amintim doar de „Salonul de Literatură Junimea”, proiect coordonat de autor și care avea ca scop descoperirea și promovarea tinerilor scriitori), de reținut este … Continuă să citești Șerban Alexandru și romanul caleidoscopic
Un titlu şi mai potrivit ar fi fost cel al altei cărți a lui Gellu Dorian: Scene din viaţa şi opera Poesiei. „Nici un poet optzecist nu a rezumat mai frumos, în chip de vers, ca în poezia 1980. Puzzle, măreţia uneia dintre cele mai mari generaţii de poeţi a literaturii române. Gellu Dorian se … Continuă să citești Un lup aproape singuratic
Nu demult viața publică românească a fost zgâlțâită de un început de polemică având ca temă predarea limbii latine în școlile din România. Ce rost mai avea limba strămoșilor noștri în epoca sofisticatelor tehnologii postmoderne, în care romgleza ține tot mai des loc de distincție intelectuală și de competență profesională. Până la urmă discuția a … Continuă să citești Fascinanta poveste a cuvintelor
Antologia Absintos. Nori de cerneală a lui Grigore Chiper (Chişinău, Ed, ARC, 2015), realizată în selecţia autorului, dezvăluie profilul unui poet de o certă valoare, cu un discurs dens şi de o mare cursivitate, recognoscibil prin idiomul său liric. Selecţia include poeme din volumele: Abia tangibilul, 1990, Aici, în falset, 1991, Perioada albastră, 1997, Cehov, … Continuă să citești Pregnanţa expresivă a vieţii
„Lăudat să fii, Doamne, pentru toate creaturile și aparte pentru fratele nostru Soarele…” În 1206, un tânăr în vârstă de douăzeci și patru de ani renunța la toate privilegiile și bunurile lumești pe care bogata sa familie i le-ar fi putut oferi și se așeza, în mod simbolic, gol sub mantia episcopului, pentru a se … Continuă să citești Între adevăr și legendă, literatura
În ultima vreme, nu-mi dă pace problema creatorilor care întreţin iluzia unei posterităţi glorioase. M-am gândit la ea în repetate rânduri, am analizat-o în diferite contexte, aplicată la cazuri exemplare. Cu fiecare reflecţie însă, scepticismul meu creşte şi tot mai mult mă conving că doar de o iluzie este vorba. Dar e o iluzie din … Continuă să citești La ce bun posteritatea?
Nu şade bine – altminteri, e caz de slugărnicie în slujba inutilă a discreţiei păguboase şi a modestiei sterpe – dacă nu te lauzi că o dată-n viaţă (a doua oară e mai greu, dacă nu chiar imposibil!) că ai călcat – mai degrabă plutit! – prin Amsterdam. Nu doar ca să aluneci ca raţa … Continuă să citești NEASEMUIT DE TRISTA FIGURĂ A CAVALERULUI VINCENT
Anul acesta la Festivalul internațional al filmului de la Cannes au participat două filme românești în competiția oficială, și anume, Bacalaureat de Cristian Mungiu și Sieranevada de Cristi Puiu, cineaști considerați vârfurile plutonului de creatori ce animă Noul Cinema Românesc. Dacă Bacalaureat a fost privit drept o excelentă radiografie critică a societății românești din prezentul … Continuă să citești Sieranevada, filmul românesc candidat la premiul Oscar
Acum 122 de ani, George Bernard Shaw a dat la iveală o piesă ale cărei personaje, cu excepția unuia, erau bulgari. Cadrul piesei era războiul sârbo-bulgar din 1885. În aparență, marele dramaturg irlandez îi ironiza pe bulgari, dar de fapt el ironiza un mod învechit de a înțelege lumea și mai ales două fragmente ale … Continuă să citești Minunatele spectacole de la Opera din București, 1885
Aniversarea poetului din Hordou a prilejuit României literare un număr istoric, 41/2016, realmente de invidiat de orice publicaţie cu pretenţii de oglindă a realităţii noastre literar-culturale. Din reportajul dedicat evenimentului, aflăm că la Bistriţa, în preajma zilei de 20 septembrie, data naşterii lui Coşbuc, preţ de două zile a avut loc un ciclu de manifestări … Continuă să citești George Coşbuc, 150 de ani de la naştere
La închiderea ediției primim la redacție cartea cu acest titlu vag borgesian, subintitulată ceva mai frust Experiențe și existențe poetice (Studii, eseuri, cronici pasagere), de Mircea A. Diaconu, Editura Universității Ștefan cel Mare, 2016, cu o prezentare pe coperta a IV-a semnată de Al. Cistelecan. Dintr-o ochire, îți dai seama, luând în calcul proporțiile monumentale … Continuă să citești Biblioteca română de poezie postbelică
Rareori se întâmplă ca, atunci când hoţomanul de hazard pune ceva la cale, să nu-i reuşească. Mai întâi, ia poza universală atât de predictibilă. Starea de rână. Şui, într-o parte, sprijinit într-un cot, precum flăcăul nostru naţional, cu firul de iarbă între dinţi – de fapt, adastă obosit de atâta prea vizibil previzibil – şi … Continuă să citești Starea în bucate