Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme
Un roman deopotrivă realist și parabolic este Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu, scris pe parcursul a doi ani (27 decembrie 2014 – 2 ianuarie 2017) și compus cu o remarcabilă inteligență compozițională, ca și alte proze ale autorului. Începutul primului capitol introduce deja cadrul simbolic în care va avansa acțiunea, … Continuă să citești ÎN CARAMIA
Voluminoasa culegere de texte consacrată relației dintre politică și cultură realizată de Aurel Sasu și de colaboratorii d-sale, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, pare a se focaliza pe un sens pesimist. Să fie imposibilă o conviețuire în termenii bunului simț a celor două domenii de larg impact social, de-atîtea ori surprinse în raporturi de … Continuă să citești Politică versus cultură
Rareori se întâmplă ca o carte tratând evenimente desfășurate într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat să fie în deplină consonanță cu contextul social al momentului apariției ei; o carte al cărei „protagonist“ să poată fi considerat emblematic pentru aspirațiile celei mai bune părți a societății contemporane, reductibile la comandamentele unei etici angajate: reacție promptă … Continuă să citești Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“
Voi recunoaşte de la început că amănuntul că Vlad Zografi e fizician (doctor în fizică atomică!), ba a traversat şi ograda matematicii ori a filosofiei, a contat pentru cititoarea care sunt. Îmi place proza contaminată de genul eseistic liber, o proză dezinvoltă şi profund reflexivă, care ştie despre ce vorbeşte şi despre ce anume lansează … Continuă să citești Efectele zo-grafice ale romanului
Colosală fotografia de pe coperta cărții Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica.1951-1958, volumul al II-lea, publicată anul trecut de editura Humanitas. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa Monica, mergând braț la braț, mândre, dezinvolte, optimiste, prin centrul unui București însorit. Una dintre ultimele lor fotografii împreună. Mama, purtând o beretă cochetă pe cap, cu un sacou în … Continuă să citești Iubirea maternă ca înaltă trădare
Cunoscută în Spania mai cu seamă pentru activitatea sa jurnalistică, dar și datorită emisiunilor de televiziune pe care le-a realizat de-a lungul anilor, Pilar Eyre (născută în 1951, la Barcelona) este și o talentată scriitoare, iar romanul său Culoarea mea preferată ești tu (Mi color favorito es verte) – finalist al prestigiosului Premiu Planeta în … Continuă să citești Despre culoarea iubirii
Nu am făcut niciodată o pasiune pentru gândirea lui Bertrand Russell, deși i-am cumpărat cărțile, le-am citit și am și scris cândva despre una dintre ele. Probabil e prea rațional pentru gustul meu, nu are nebunie, deși opiniile sale s-au manifestat adesea contra curentului, apărând libertatea, pacea în lume și alte idealuri umaniste. Este mai … Continuă să citești Un sceptic moderat. Bertrand Russell
Fiecare dintre noi dispunem de o geografie mitologică personală. Un fel de album cu poze pentru orice spaţiu de pe acest pământ. De pildă, într-un fel îţi imaginezi un oraş faimos, tu, care ai fost de nenumărate ori acolo şi ai propriul tău pliant desfăşurat în minte (încărcat cu senzaţii!). Şi cu totul altfel o … Continuă să citești BRÂNCUŞI + 60
După filmele lui Nicolae Caranfil (6,9 pe Scara Richter) și Adrian Sitaru (Fixeur) a venit rândul unei debutante în ficțiunea de lungmetraj să atragă atenția publicului la sfârșitul lunii ianuarie. Anca Miruna Lăzărescu a regizat La drum cu tata (coproducție România-Germania-Ungaria-Suedia), un film în bună parte autobiografic, în parte istoric despre o perioadă tulbure din … Continuă să citești La drum cu tata, un debut remarcabil – Anca Miruna Lăzărescu
Cândva, într-o epocă a modernismului victorios, dramaturgi ca Feydeau sau Labiche erau priviți cu o îngăduință disprețuitoare, pfui, bulevardieri. Postmodernii care suntem, însă, au început să reconsidere tot ce se mai poate reconsidera din dramaturgia trecută (în comunism se spunea „valorificarea moștenirii culturale”; ei, nici chiar așa!). Astfel încât nu e nici o surpriză când … Continuă să citești FARSA TIMPULUI
Suma gândurilor nespuse s-ar putea să fie egală cu versurile şoptite, pe care Poetul se încumetă – probabil după înverşunate lupte cu îndoiala – să le trimită în lume. Drept urmare, sonorităţile reale ale acestor gânduri se prelungesc în rezonanţele stihurilor ce se văd în „lumina dintâi”. Adică de acolo de unde ele vin, de … Continuă să citești Logos şi sensibilitate
Știu, v-am mai spus asta. Și dacă nu v-am spus veți fi știind bancul despre Ceaușescu, a cărui concluzie chiar asta era. Dar revenind la vremurile noastre, citeam cu încântare un articol despre felul cum au primit/privit niște gazete și televiziuni vestice protestele din București și din celelalte orașe din România, de după adoptarea OUG … Continuă să citești Limba română e grea
Aşa cum se ştie, Ploieştiul are doi promotori geniali ai artei scrierii. Doi coloşi ai verbului, care au trăit la o diferenţă de un secol: Ion Luca Caragiale şi Nichita Stănescu. Tot ceea ce avea să se întâmple pe „scena” istoriei literare, de la cei doi încoace, se va fi petrecut numai în strânsă legătură … Continuă să citești Aplauze la scenă deschisă. La Ploieşti
Am scris cu destulă reținere scriitor-țăran. Lui Ioan Alexandru nu-i plăceau cuvintele compuse cu poet; când i-am luat un interviu și l-am întrebat ce recomandări ar face poeților-elevi, a replicat destul de tăios că poetul – e pur și simplu – poet. Dar am folosit sintagma scriitor-țăran gândindu-mă la cartea lui Gabriel Țepelea care cu … Continuă să citești Revelația unui scriitor-țăran – Dumitru Nistor* (1893-1971)
O poezie adânc elaborată, în care, sub aparența unor notații impresioniste, a unor efluvii suprarealiste, fiecare cuvânt este prețios în sine și prin locul pe care-l ocupă în structura versului, oferă Simona-Grazia Dima în cartea Mierea nopții / Le miel de la nuit, publicată bilingv de Editura Poètes à vos plumes din Paris, 2016. Teluricul, … Continuă să citești Simona-Grazia Dima – Evadarea din teluric
Ciumăfaia, de M.B. Ionescu-Lupeanu, col. Epica, Editura Junimea, 2016, 176 p. În aceeaşi colecţie cu Aroma păcatului divin, de Constantin Stoiciu. Cei care au citit volumul de debut, Strigoii lui Şuţu, ţin să spună sub jurământ că proza acestui autor, M.B. Ionescu-Lupeanu (n. 14 nov. 1979, Bucureşti), „un povestitor pur sânge”, merită a fi mereu … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 9 – 10 / 2017 Din 3 martie. Mircea Mihăieș, la rubrica lui, despre „recentele proteste de stradă”: Dreptul la insolență… și-a găsit prin internet și rețelele de socializare mediul ideal de exprimare. Cei treisprezece ani de când există Facebook-ul au pregătit, ca într-un uriaș laborator planetar, limbajul care domină civilizația actuală… Deși … Continuă să citești Revista revistelor
Sunt o poetă minoră care va plimba tava literaturii române pe la curţile europene. Degeaba. Măsura unei femei este dată de glezna subţire şi încheietura mîinii. De aceea Marta Bibesco a ţinut în erecţie capetele atîtor bărbaţi luminaţi iar Elena Văcărescu (în fotă şi ie). Niciunul. Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Eminescu n-a … Continuă să citești SUNT O POETĂ MINORĂ
Istoria începe în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi cineva se naște și, mai mult decât atât, cineva devine conștient că el sau ea există, deci pentru ei atunci începe istoria. Trecutul dă-l dracului, că și-așa nu avem ce face cu el. E o banalitate îndelung repetată în ultimele decenii că uitarea greșelilor trecutului … Continuă să citești CÂND ÎNCEPE ISTORIA?
A reciti o carte, a revedea un film, a reasculta o melodie, a revizita un muzeu ș.a.m.d. sunt, toate, acțiuni de validare a unui produs cultural. Mai mult, ele sunt indiciul unei anume vitalități personale, o dovadă a atributului nostru de ființe vii, în continuă transformare. Dacă, în ceea ce ține de funcționarea noastră ca … Continuă să citești A reciti o carte…
Sunt multe pagini din proza – specială dar nu specioasă – a lui D. Ţepeneag (n. 14.02.1937), pe care nu le-am pus sub lupă hermeneutică în cele două cărţi pe care i le-am dedicat, în 1998 şi 2013. Cam jumătate din Proza scurtă (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014), aflată în secţiunea Din periodice, variante. M-am … Continuă să citești Geneza unei lumi ficţionale (1958)
S-a observat deja că poezia lui Eugen Dorcescu (n. 1942), care e şi critic literar, nu s-a bucurat de receptarea meritată. O anume discreţie l-a ţinut relativ departe de scena adesea agitată a vieţii literare, iar felul său de a scrie, pe un făgaş clasicizant în care s-a situat de la primele versuri publicate, n-a … Continuă să citești Poezia lui Eugen Dorcescu