31 decembrie Amurg cu marginea de zahăr candel unde totul se istovește. Se sfârșește. Aici. Sfâșiat de iluzii aștepți lovitura de gong, captând până și ultima licărire a zilei. Încotro? – te întreabă arhanghelul, țintindu-ți inima cu spada. Deodată umbrei i se ivesc aripi de înger, generații de rugi se înalță din vama privirii. La … Continuă să citești Poeme
Eroul de la Niagara La un capăt, firul de oțel era agățat de un mongolfier, ridicat mult în aer și trecea pe deasupra noastră, a întregii adunături, pentru a sfârși înfășurat strâns în jurul unui stâlp înfipt adânc în marginea dealului. În afară de balon, care ar fi putut cu ușurință să primească mai multe … Continuă să citești Proză
De la romantici, și mai abitir de la moderniști încoace, știm că „în orice lucru doarme visând neîntrerupt un cântec”, și este dat poetului să-l descopere. Iar „lucrul” devine din ce în ce mai mult, pe măsură ce ne apropiem și apoi depășim modernismul, o prezență în sine, pe măsură ce „cântecul” se estompează. După … Continuă să citești SFUMATO
Se scrie multă poezie autohtonă (nu neapărat și autohtonistă) în prezentul nostru literar, iar receptarea critică se dovedește prea adesea fragmentară, dacă nu chiar lacunară. Săptămânalele culturale, câte au mai rămas, rulează un număr relativ mic de autori (o excepție fericită: România literară, unde este o echipă întreagă de critici); și chiar în cazul norocoșilor … Continuă să citești POEȚI DE AZI
Despre arta fricii şi bijuteria autodistrugerii scrie Ioan Es. Pop într-o admirabilă şi neliniştitoare carte intitulată chiar Arta fricii (Editura Charmides, 2016), programatică într-un anume fel pentru că, iată, alături de alte cîteva volume ale unor poeți de diverse vîrste (iar Șerban Foarţă nu e deloc întîmplător evocat într-un poem precum ficatul e o carte … Continuă să citești Mielul pus în cuptorul fricii
Deşi a trecut mai mult de o jumătate de veac de când îi ascultam cursurile-spectacol de teorie literară, tot nu pot citi impersonalizat cărţile Profesorului Ion Vlad, adică amuţind vocea inconfundabilă, răsunător-modulată, pictural-sculpturală, în stare să corporalizeze idei şi să ţină ca sub hipnoză o sală cu două sute de balici (studenţi în anul întâi), … Continuă să citești Corporalizând idei
În anul 2003, un cercetător, Dumitru Radu Mocanu, a publicat, la editura Albatros, o interesantă selecție a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, care funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri. Într-o cronică publicată în România literară la vremea respectivă îi numeam pe acești cenzori … Continuă să citești Viață de cenzor în comunism
Anthony Burgess și-a expus concepția cu privire la semnificația artei și rolul artistului în societate, în diferite epoci istorice, în mai multe eseuri. În opinia sa, întregul univers se întemeiază pe un paradox (doar aparent, însă, atenție!), în conformitate cu care stabilitatea ar fi generată de conflicte ascunse. Căci, spune scriitorul britanic, „suntem pe deplin … Continuă să citești Shakespeare & Burgess. Opoziții și identități în mișcare
Kadare nu este de pe lumea aceasta! Mă uit adesea la chipul lui, iar chipul lui mă aprobă, cu fiecare nouă privire. Este singurul scriitor a cărui viață nu mă interesează, pe mine care mă interesează îndeosebi viețile autorilor. Dar existența lui Ismail Kadare, pot să-mi dau seama, indiferent de cursul ei, dictat de vreo … Continuă să citești Acolo locuiește numai Ismail Kadare!
Nu! Nicio legătură între titlul acestei cronici și patronimul autorului. Legătura se face numai cu armânii. Epopeea aromânilor – chiar! nu s-a găsit nimeni să scrie romanul bejeniei lor! – aduce cu ea, mereu şi mereu, aluviuni de stări, de destine şi de oameni, care dezvăluie nu de puţine ori clipe de bucurie, sentimente de … Continuă să citești TOŢI OAMENII LUI TOMA
Pictorul Marin Gherasim ne-a părăsit. Avea 80 de ani, pe care nu-i arăta nimănui. Îi ţinea ascunşi în sipetul său cu nestemate. Acolo, de unde, o viaţă întreagă, făcuse să ţâşniseră pe pânzele semnate de el absidele, boltele, navele, scuturile, armurile şi cămăşile sfinte cu care ne încânta privirea şi ne solemniza astâmpărul. Era un … Continuă să citești A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM
Iată, tehnica de acordare a Oscarurilor, pe departe cele mai mediatizate premii din lumea filmului, a ajuns de mulți ani și în România, unde Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc ( instituție condusă de regizorul Tudor Giurgiu, care are peste zece obiective majore pentru dezvoltarea filmului românesc) organizează, cu fast, eleganță și (nu întotdeauna cu) rigoare, … Continuă să citești Premiile GOPO – un omagiu adus filmului românesc
Televiziunea Română mai face și lucruri bune. Unul ne-a fost oferit în martie-aprilie, seara, de către redacția de teatru. Și anume reluarea spectacolului excepțional cu Unchiul Vania, în regia lui Iuri Kordonski, a cărui premieră a avut loc în 2001, la Teatrul Bulandra. Au trecut, așadar, de la premieră, aproape șaisprezece ani, dar spectacolul nu … Continuă să citești O RELUARE MEMORABILĂ
La începutul lui februarie, am primit de la Luceafărul invitația de a colabora la ancheta despre personajul feminin favorit: „Ne-am bucura să ne răspundeți printr-un scurt text (1000-2000 semne cu spații) pe care să ni-l trimiteți ca pe un mărțișor, adică pînă la 1 martie 2017, pentru a pregăti apariția în nr. 3 al revistei Luceafărul de dimineață. Cu mulțumiri, … Continuă să citești Mărțișor de mai
Ceea ce surprinde, ca fenomen al ultimilor ani în lumea artelor, este apariţia intempestivă a unor noi galerii în perimetrul artistic al Bucureştilor. Sigur, la o primă evaluare, e un lucru îmbucurător, în condiţiile în care criza spaţiilor de expunere aparţinând Uniunii Artiştilor Plastici se resimte tot mai acut. Galeriile nou apărute sunt interesante, poziţionate … Continuă să citești Punctul sacru de la Romană
Ion Băieşu. Studiu monografic, de Năstaca Pişcoran, col. Aula Magna, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, 540 p. Cartea „reface un traseu foarte credibil al devenirii personale a lui Băieşu (Traseu biobibliografic), înfăţişat ci o nedisimulată plăcere narativă, cu un ritm şi o culoare a evocării care îl fac deosebit de interesant” prin „rigoarea, minuţiozitatea şi … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 15 Din 7 aprilie 2017. Redactorul-șef Răzvan Voncu în „Despre o nouă ordine (brrr!) literară” atrage atenția că: România literară nu înghite nici publicitatea literară mascată provenită de la edituri. Nu puțini critici, în special (hélas!) tineri, sunt angajați la edituri și nu au, din păcate, nici o reținere în a le promova … Continuă să citești Revista revistelor
Nu-mi aduc aminte nici de mâine și nici de ieri privesc cu ochi mari de un verde spălăcit pe nemernicul de azi fără să știu care dintre noi suntem victima și care călăul scrâșnesc din dinţi de lehamite scrâșnește din dinţi de ură fie cum o fi plictisitor coșcovit mă agăţ de picioarele lui prea … Continuă să citești Victima și călăul
O noutate, care în momentul când mă decisesem să scriu despre ea era recentă, este că o profesoară de română, tânără, a decis să nu mai respecte programa școlară și să nu mai predea copiilor (pesemne la clasele mititele) pe Creangă sau Eminescu, preferând, de pildă, Cartea junglei sau Micul Prinț, mai potrivite, spune domnia … Continuă să citești GLOBALIZAREA ÎN CULTURĂ
Cel mai celebru scriitor român al exilului anticomunist şi unul dintre foarte puţinii români ridicaţi, în domeniul umanist, la reală notorietate internaţională a rămas pînă astăzi o personalitate controversată. Comentat superlativ în anii săi de celebritate ştiinţifică şi imediat după dispariţia în plină glorie, el a avut după aceea parte de contestări violente pe motive … Continuă să citești MIRCEA ELIADE (1907-1986)
1. Retorica visului, adică Poezia În pofida amplificărilor mai vechi și mai noi ale registrului ei semantic și epistemologic, Retorica nu a încetat nici o clipă să fie o artă a persuasiunii, a cărei utilitate e un adevăr axiomatic în ordinea generală a limbajului. Pe de altă parte, nu există un limbaj particular care să … Continuă să citești Apele, visul și traversarea (de la Gellu Naum la Virgil Mazilescu)*
Două noţiuni inerente ale criticii: radicalitate şi nuanţă În Argument la Radicalitate şi nuanţă (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2015), la primă vedere, heteroclita carte masivă a lui Mircea Martin, aparent se anticipează, de fapt se precizează că „Radicalizarea şi nuanţarea sunt procese ale vieţii curente, nu numai ale activităţii intelectuale“. La limită, radicalizăm şi nuanţăm … Continuă să citești MIRCEA MARTIN ŞI NUANŢELE RADICALITĂŢII
Teoria literaturii Dacă ar fi fost să-l cred ar fi trebuit să accept că orice se poate dovedi prin încercări repetate. Chiar și deschiderea venelor. Era ca și cum aș fi făcut o lege nouă prin inversarea paragrafelor. După care ar fi venit procurorii și avocații și și-ar fi scos ochii căutând în găvane firul … Continuă să citești Poeme
Iată încă una din realităţile paradoxale, neliniştitoare ale nesfârşitei noastre epoci de tranziţie: o carte esenţială nu numai despre viaţa şi cariera unui mare creator, ci şi despre raportul fatalmente fundamental, cel puţin la noi, între artă şi ideologie, între o operă şi receptarea ei politică, o carte-manual pentru orice om care vrea, fără a … Continuă să citești „BRICOSTORE-UL” LUI LUCIAN PINTILIE