Poezia lui Ion Cocora mi-a atras atenţia o dată cu cele două volume de versuri apărute după o lungă absenţă/aţipire a poetului (căci primplanul îl ocupa cronicarul dramatic, Privitor ca la teatru): Ar mai fi de trăit, 2003, şi Oda Caligrafului sau Ficţiunile artistului la maturitate, 2004 (acesta din urmă, reluare, cu modificări ample, a … Continuă să citești Poemele singurătăţii
Micelii solare reprezintă o călătorie în douăzeci de etape iniţiatice având ca ţintă revelarea consistenţei de altă natură a fiinţei umane, care-i permite autoarei, după un periplu cultural răvăşitor, să postuleze că existenţa nu-i numai chimie şi, chiar mai mult, cu o disimulare admirabilă, să ne conducă încet spre convingerea copleşitor răsturnată că ea reprezintă … Continuă să citești Poezia eseului
Scorpia, recent apăruta carte a lui Anne Tyler, este cel de-al treilea roman inclus în Proiectul Shakespeare, inițiat de Editura Hogarth, cu prilejul împlinirii a patru sute de ani de la moartea Bardului din Avon. Venind după O paranteză în timp de Jeanette Winterson (care reia tema din Poveste de iarnă) și după Shylock este … Continuă să citești Anne Tyler & Shakespeare. Despre fete și scorpii
Curând omul va deschide ochii, dar va fi atât de-ndepărtat de spirit la trezire, încât se va uita de nevoie la trupul său ca la un prieten. Curând omul va fi ostenit să se mai lupte cu natura sa animalică și îi va cere pur și simplu iertare. Sau nu-i va cere iertare, pentru că … Continuă să citești Omul non-uman sau dincolo de ființă
Nicolae Fleissig este un tip masiv. Şi nici nu poate fi altfel decât masiv, pentru că este sculptor. Iar un sculptor trebuie să fie întotdeauna similar unei apariţii herculeene puternice, musculoase, emanând împrejur forţă, tărie, vigoare, energie şi vitalitate. Piatra, bazaltul, andezitul, bronzul sau lemnul nu-i suportă defel pe sfrijiţi, pe slăbănogi sau pe anemici. … Continuă să citești SCULPTURA ÎN BAZALTFEL
Odată cu premiera filmului regizat de Radu Potcoavă, Vara s-a sfârșit, una dintre cele mai inspirate, dar și dăruite cu harul modestiei, colege din critica de film, și anume Elena Dulgheru, care a scris atât de perfect la obiect despre opera unui Andrei Tarkovski sau Serghei Paradjanov, a apelat, pentru a ajunge acasă, la același … Continuă să citești Sfârșitul verii, dar și Dimineața care nu se va sfârși, un film tulburător, semnat de un cineast preot
Andrei și Andreea Grosu sunt doi tineri regizori (chiar dacă unul dintre componenți este femeie, pluralul este – scuzați – întotdeauna masculin), foarte activi, în această primăvară cel puțin. La Teatrul de Comedie au montat un Don Juan necanonic, interpretat, imaginați-vă, numai (cum s-ar zice azi, decât) de trei actori. La Teatrul Odeon, au avut … Continuă să citești DOI TINERI REGIZORI – DOUĂ SPECTACOLE
/2/2016 a apărut, recent, cum a apărut, prin conținut și loyaut sobru-discret, parcă anume să confirme așteptările iscate de primul număr, din 2015. Numărul 2, așadar, susține și reafirmă firesc numărul 1, cel pe care l-am descris cum se cade, în amănunt, la ieșirea în lume, ca apariție originară și originală, demnă de interesul celui … Continuă să citești Anuarul PROZA 21 (revistă literară și de arte vizuale)
Ce poate fi mai plăcut decât un moment de graţie, în care rămâi consternat de felul cum destinul face, desface (dar niciodată contraface!) o grămadă dintre lucrurile lumii, amănuntele nebăgate în seamă, detaliile anodine (în care, ştim, da, se mai ascunde câteodată şi Diavolul, dar care, dincolo de orice bănuială de lipsă de temei, fac … Continuă să citești Un prinț din Levant îndrăgind… les beaux-arts
Două mari teme, sic transit gloria mundi și memento mori, definesc, în esență, volumul Salutări din Piața Reconcilierii (Editura Mirador, Arad, 2016) al poetului Gheorghe Mocuța. Meditând asupra vieții și morții, a istoriei, a psihologiilor colective, a gloriilor înghițite de timp, poetul pune în același timp o puternică amprentă actuală asupra materialului poetic. Autorul își … Continuă să citești Sic transit gloria mundi – în viziunea poetică a lui Gheorghe Mocuța
Ponciful nr.1 al existenţei noastre spune că suntem exact ceea ce suntem, iar nu ceea ce am visat, nici măcar la stadiul de increat, că suntem. În schimb, la compensaţie, Marele Lord a comis, din plictiseală, o poznă (mă rog, printre încă multe altele!). El a făcut ca maşina lumii să funcţioneze pe bază de … Continuă să citești Inventatorul motorului cu năluci
Jurnalul cuvintelor tăcute de Lăcrămioara Stoie. Cunoscută publicului prin comentariile critice semnate la rubrica Note de lectură din revista braşoveană „Astra. Literatură, artă şi idei”, Lăcrămioara Stoie ne surprinde în 2017 printr-o carte de versuri, Jurnalul cuvintelor tăcute. Autoarea alege forma jurnalului poetic pentru o confesiune care iese din sfera tăcerii, deoarece cuvintele nu mai … Continuă să citești Un „dicţionar sufletesc-trupesc”:
ROMÂNIA LITERARĂ 20 – 21 / 2017 Din 5 mai. Nicolae Manolescu, editorial început cu: După părerea mea, esența actului critic e dublă: să compare și să revizuiască. Primul verb e tranzitiv: critica e obligată să compare operele din momente diferite ale aceleiași literaturi și, totodată, din literaturi diferite. Al doilea verb e reflexiv: critica … Continuă să citești Revista revistelor
Departe un val despicat de ascuțișul plînsului aici pîinea cîștigată cu cîteva profeții corecte dreapta care nu știe ce face stînga dreapta pură ceea ce găsește poetul nu trebuie niciodată să servească drept exemplu doar ceea ce caută o treaptă magnifică precum o buză lascivă o luntre plăpîndă ca o pleoapă și-n trecutul tău răsucit-stors … Continuă să citești Peripeții
Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar se spunea pe vremea când asemenea expresii colorate mai circulau, încă neîmpinse spre marginea vocabularului de limbajul pragmatic, mercantil, care nu mai are timp nici de culoare, nici de muzicalitate. Zilele trecute – până apare acest număr din revistă trecute chiar de mult – am auzit o știre conform … Continuă să citești TICHIA DE MĂRGĂRITAR
Într-o convorbire a Fericitului Augustin cu fiul său Adeodat, consemnată în De magistro, cel dintâi afirmă la un moment dat: „ai înfăţişat cuvintele prin cuvinte, adică semnele prin semne, iar cele foarte cunoscute prin altele, la fel de cunoscute. Eu însă aş vrea să-mi arăţi, dacă poţi, lucrurile însele pe care le semnifică acestea”. (O … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL*
Cornel Ungureanu în dialog cu Tudorel Urian Stimate Cornel Ungureanu, sunteți părintele unui concept nou în studiul literaturii, cel puțin la noi, în vremea din urmă: „geografia literară”. Ce aduce în plus această abordare în studierea literaturii, în special în raport cu tradiționala „istorie a literaturii”? Ce aduce în plus „geografia literară”? Prin 1970, Ion … Continuă să citești Geografii și întâmplări literare de ieri și de azi
Prin 1904 sau 1905, la vreo cincisprezece ani după moartea lui Creangă, Titu Maiorescu i-a dat editorului G. T. Kirileanu cîteva foi scrise de Creangă însuşi, care conţineau explicaţiile unor cuvinte şi expresii folosite în Amintiri din copilărie. Glosarul fusese compus pentru o adolescentă, Livia, fiica lui Maiorescu, căreia autorul îi dedicase primele trei părţi … Continuă să citești MOŞ ION CREANGĂ COŢCARIUL
În septembrie 1992, când savantul Alexandru Ciorănescu, după 43 de ani de exil, îşi revedea casa părintească din Moroienii Dâmboviţei, într-un armonios ceas al toamnei, la un pahar de vin, mi-a povestit cu un humor fabulos cum, cu un an în urmă, pe aeroportul Otopeni, i se sustrăsese “antediluvianul”, dar bunul său paşaport francez cu … Continuă să citești Câteva rectificări și comentarii privind biografia lui Alexandru Ciorănescu
compartir también dedicată Elvei, de dincolo de graniţele emisferei în cele mai frumoase poze identitatea se diluează frumosul devine parte dintr-un patrimoniu vast mare cât sufletul omenirii la un moment dat când şi când sufletul omenirii se schimbă şi alte cohorte de fotografii ne fac educaţie vizuală ne instruiesc legitimează un stil de viaţă sau … Continuă să citești Poeme
Ficțiunile scrise la persoana întâi au, aproape fără excepție, ceva în comun: un imens sentiment de singurătate ce se desprinde plenar din interiorul textului și mă învăluie pe mine, cititor, uneori angoasant. Există, firește, specia literară a jurnalului, unde lucrurile nu se petrec întotdeauna așa. În jurnale, persoana întâi nu este atât o convenție aleasă … Continuă să citești Singurătatea la persoana I
Înecul Poetei Ileana Mălăncioiu Rătăceau pâinile umflate pe apă Cu lumânările arzând foarte înalt Ca nişte scrisori de dragoste Trimise spre tărâmul celălalt Un cui geros mă străpungea, şi-n noapte Văzduhul se umpluse de femei O clipă, între pâinile acelea Mi se păru că ard genunchii mei Treceau peste clopotniţa lichidă Cei de pe plute … Continuă să citești Poeme
A încetat din viață George Bălăiță, unul dintre cei mai importanți scriitori români postbelici. Născut pe 17 aprilie 1935 la Bacău, a urmat cursurile Institutului de Cultură Fizică și Sport din București (1953-1955), fiind apoi absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967). Din 1964, a fost redactor, ulterior redactor-șef … Continuă să citești In Memoriam George Bălăiță
Este o concepție unanim admisă că Nichita Stănescu a preluat experiențelor poeziei interbelice și le-a dezvoltat în stil personal. Deși a creat și publicat în condițiile vremii, ale regimului socialist, versurile lui nu sunt impregnate evident de dogma epocii, de marxism, și asta pentru că Nichita Stănescu a preluat nu doar tematica și tehnicile poeziei … Continuă să citești NICHITA ȘI FILOSOFIA EXISTENȚIALISTĂ