De obicei ne întrebăm – cei care ne mai întrebăm ceva – dar nu ne răspundem, pentru că răspunsul ar fi o obrăznicie, cum mor unii și alții, poeții, filozofii. Despre morțile acestora din urmă există o carte a unui profesor american, comparând teoriile lor cu felul în care s-au comportat când le-a venit sorocul. … Continuă să citești CUM MOR CUVINTELE
Cronologia strictă trebuie uneori ignorată în favoarea celei așa-zicând „interne”, a „creșterii” autorului de la o etapă la alta. O dovedesc cele două titluri semnate de Nicolae Manolescu în 1976, Sadoveanu sau utopia cărții și Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, cu „Bunuri de tipar” în martie, respectiv în decembrie (pe „9 III 1976” și … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (IV)
Lumea comunică, aruncă vorbele, dialoghează, plânge, negociază, se bucură, ierarhizează etc. etc., oriunde şi oricând, pe stradă, în parcări, pe scara rulantă a metroului… ah! avem semnal… prin lifturi, WC-uri publice şi private, în supermarketuri, în spitale, la morgă… la nunţi, petreceri şi scandaluri, peste tot domină comunicarea prin mobil, aparate oferite pentru toate buzunarele, … Continuă să citești IOCASTA – MAGIA INTERPRETATIVĂ A CERASELEI IOSIFESCU
Îmi place să-mi reamintesc din când în când această apoftegmă hristică, între cele mai subtile adevăruri rostite vreodată în fața oamenilor: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Un adevăr, dar în același timp o profeție, care are nevoie de timp, de … Continuă să citești RĂZBOIUL PÂINILOR
E tentant şi desigur dificil să te exprimi asupra creaţiei unor persoane ‒ autori remarcabili prin personalitatea lor. Dan Laurenţiu este dintre cei aleşi. Câteva puncte de vedere exprimate de exegeţi asupra operei sale poetice pot fi elemente ordonatoare ale unei viziuni critice revelatoare. Astfel, Gabriel Dimisianu îl descria ca fiind o persoană orgolioasă și … Continuă să citești DAN LAURENŢIU ŞI VIRTUŢILE PARADOXULUI
Capcană pentru vânturi Poate doar cu amestec de ierburi magice și cu vrăji de ayahuasca se vor fi lăsat culcate la Machu Picchu docile una sub umărul alteia stâncile Anzilor; iar zidurile ciclopice din vechiul Qusqo îmblânzite au fost de incași cu mâinile lor ca ale tale și ale mele aproape goale tăiate direct din … Continuă să citești poeme
În stație coborâră două persoane și urcă una singură. Autobuzul pufăi tare și se urni din loc învăluit într-un nor de fum. ̶ Ce te grăbești așa? îi zise bărbatul femeii, care o luase înainte, cu geanta săltându-i pe coapsă. ̶ Ți-am spus doar că vreau să văd emisiunea. – Toate vă uitați la prostiile … Continuă să citești SÂMBĂTĂ SEARA
logodnicul sinuciderilor străinul zîmbea infinit căutîndu-şi aripile • zdrenţele pânzelor clipeau în depărtare • incerte erau privirile timpului – devenirea accelerată a pleoapelor • silaba ochiului – nitescentă • nesigură moartea însetată de ore • frustrările terne – sângele cenuşiu al banalului • cine ar putea să răspundă acestei măşti de nerecunoscut • logodnicul sinuciderilor cu năvoadele-i negre • şi lampa de nervi … Continuă să citești poeme
La început oamenii credeau numai în ceea ce vedeau. Restrâns, orizontul lor nu se întindea mai mult de-o „bătaie de ochi”, sau de-o ieșire la vânătoare. Nu-și transmiteau nicio veste pentru că totul le era aproape. Și coliba, și râul, și pădurea, dar mai ales propriile trupuri, peste care lumina sau întunericul se așezau în … Continuă să citești DE LA ZVON LA FAKE-NEWS. UN TRASEU SINUCIGAȘ
Se vorbește tot mai mult și tot mai apăsat despre inteligența artificială (IA). Vedem cum se integrează aceste noi tehnologii în viețile noastre și, mai ales, ni se atrage atenția că o mare parte dintre ocupațiile și meseriile actuale vor fi preluate de ele. Ca urmare, tot mai multe voci ne avertizează cu privire la … Continuă să citești IA, IQ, EQ
Dimineața la 5.00, voluptatea de-a te trezi în lipsa vreunei urgențe. În fața ferestrei jubilez, invariabil, la gândul că nimeni, la ora asta, nu stă să privească cerul întunecat, coroanele înghețate ale copacilor, ceața fragilă, străluminată de galbenul becurilor de pe stradă, nimeni nu ascultă, cu mintea golită de gânduri, liniștea de dinaintea trezirii orașului, … Continuă să citești PSIHOTERAPEUT ÎN VACANȚĂ
(noutăți din lumea stilului) Pe un drum merg mână în mână tăcerea și blândețea, dragostea și libertatea. La o plimbare liniștită în zilele de iarnă. Atunci când orașul sau satul, valea sau muntele, marea, câmpul, se trezesc pentru o nouă zi. Să ne imaginăm un joc și să spunem care ar fi momentele cele mai … Continuă să citești NOU, NOU, SĂ FIE CEVA NOU!
Nicolae Tzone face o figură aparte printre congenerii săi (o demi-promoție, intermediară între optzeciști și nouăzeciști). Bineînțeles că multe dintre liniile portretului său, care îi definesc individualitatea, vin din preocuparea lui pentru avangarda românească și din activitatea de editor, una destul de vizibilă în spațiul cultural românesc. Or, asta înseamnă prezența la târgurile de carte, … Continuă să citești DILUVIUL CA ȘANSĂ A REGENERĂRII
Nicolae Negru (n. 1948) este un cunoscut și foarte respectat scriitor, dramaturg și publicist basarabean. Un vechi militant al Mișcării de Eliberare Națională de la începutul anilor ‘90. Piesele sale de teatru au fost premiate și jucate pe scene profesioniste din Republica Moldova. Traseul său de editorialist, început în epoca Gorbaciov, continuă de câteva decenii. … Continuă să citești SĂ-ȚI TRĂIEȘTI VIAȚA CA PE O REALITATE ISTORICĂ
Sugerez cititorului să înceapă lectura acestei cărți într-un mod poate mai neconvențional, cu o privire atentă asupra fișei biobibliografice a autorului. Va avea astfel surpriza de a descoperi una dintre cele mai spectaculoase personalități culturale ale României de azi, din păcate puțin cunoscute dincolo de cercul îngust al specialiștilor în arte. Tânărul Luigi Bambulea este … Continuă să citești TOTALITATE ȘI NEFINIT
În pofida faptului că a deținut demnități, Aurel Rău n-a devenit o trompetă a propagandei regimului totalitar. Măsurat în opinii și expresie, discret, cu un sânge liric transilvan, ar putea fi socotit primul poet postbelic de seamă al pământului său natal. Alături de A. E. Baconsky și singurul după înlăturarea samavolnică a acestuia, a condus … Continuă să citești AUREL RĂU ÎN INTERVIURI
La o sută de ani de la naşterea poetului Benedict Corlaciu (6 martie 1924 – 16 iunie 1981), Claudiu Komartin a publicat o consistentă, reprezentativă selecţie din scrisul liric al acestui aproape uitat astăzi membru al „generaţiei războiului” alături de Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru, colaborator foarte tânăr al efemerei reviste Albatros … Continuă să citești O ANTOLOGIE BENEDICT CORLACIU, LA CENTENAR
Este o adevărată plăcere să citești textele mustind de informații inedite, strălucit valorificate de Eugen Lungu. Colegul nostru Mircea V. Ciobanu își asumă deschis invidia pentru felul de a scrie al criticului din Basarabia și se declară, fără ocolișuri, fan al acestuia. Scrie Mircea V. Ciobanu în Despre folosul criticii literare, cuvântul introductiv al volumului … Continuă să citești FARMECUL ERUDIȚIEI INTELIGENTE
De treizeci şi cinci de ani a avut nevoie revolta din decembrie 1989 de la Bucureşti ca să atingă, să câştige dimensiune literară alcătuind întregul unei cărţi. La fel de mulţi ani a aşteptat literatura ca, asumându-şi un şir de fapte de atunci de la un capăt la altul, să aducă mărturie printr-una din vocile … Continuă să citești DE ŞAPTE ORI CÂTE CINCI ANI DE AŞTEPTARE
Considerat un thriller politic care se transformă pe nesimțite în meditație cu accente metafizice, aducând laolaltă elemente de proză polițistă și narațiune de spionaj, Anihilare, romanul lui Michel Houellebecq, a stârnit, așa cum era de așteptat, controverse aprinse, fiind apreciat de admiratori, dar și pus la îndoială în privința realizării estetice de corul detractorilor. De … Continuă să citești NEANTUL SINGURĂTĂȚII
Aflându-mă pentru scurt timp, la Paris, spre a schimba traseul de vacanță înspre Sudul ensoleillé, am răzbătut prin vânt, prin ploaie și prin aerul semi-polar, atmosfera de iarnă deloc încurajatoare din Orașul Luminilor, cu scopul de a căpăta măcar o clipă de grație. Și chiar am primit acest dar la Centre Pompidou, unde avea loc … Continuă să citești O SUTĂ DE ANI DE „SURREALITATE”
I.L. Caragiale este cel mai ecranizat scriitor român. Pe parcursul unui secol, de la Păcat (regia Jean Mihail, 1924) și până la Două lozuri (regia Paul Negoescu, 2016), operele sale au inspirat 15 adaptări cinematografice, mai mult sau mai puțin libere[1]. În 2024, acestora li s-a adăugat un al 16-lea film: Săptămâna Mare (cu titlul … Continuă să citești CRONICA TERORII, DE LA CARAGIALE LA COHN
Acarul Davison plătește În sala Studio a Teatrului Național din București, Andrei Șerban a pus în scenă încă o piesă prelucrată de Robert Icke, dramaturg britanic care preia subiecte clasice, în tentativa de a le aduce la nivelul de înțelegere al unui public modern, deci schimbat față (și nu numai la față) de cel căruia … Continuă să citești DUPĂ 30 DE ANI: ANDREI ȘERBAN LA TNB
În spatele unui titlu simbolic, Aura Christi ascunde, în ultima carte publicată – Surâsul prințului Mîșkin (Ideea Europeană, 2024) – meditații grave pe tema iubirii, istoriei, morții, prieteniei, creației, credinței în divinitate sau bucuriei de a fi. Lecția controversatului personaj al lui Dostoievski (Idiotul) e de o actualitate covârșitoare: umanitatea autentică, iluminată de iubire necondiționată, … Continuă să citești AURA CHRISTI. PE DRUMUL CĂTRE „TINE ÎNSUȚI”