Un articol din acest număr al revistei noastre îmi re-aduce aminte de capodopera lui Gogol, cu titlul ei profetic. Nu numai pentru că multe dintre situațiile din roman pot fi descoperite în zilele noastre, ci mai ales pentru că sufletul este cam ceea ce moare pe măsură ce își arată dinții lăcomia: de bani, de … Continuă să citești SUFLETE MOARTE
Dincolo de recenzistica lui Nicolae Manolescu, personalitatea sa e de urmărit – bineînțeles – în succesiunea cărților, dar și privind către alte exersări publicistice, către ciclul Temelor și către articleria „postcronicărească”, în celelalte trei decenii și-un pic de gazetărie culturală, în paginile României literare postcomuniste. Debutează în volum în 1966, la 26 de ani … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (II)
Înainte să mă preocupe conținutul unui text, mă întreb ce este textul în sine, ca formă pură rezultată din asocierile într-un fel misterioase de litere, semne grafice, și totodată ce înseamnă activitatea celui care produce aceste șiruri de semne. Pentru un analfabet, cineva care se ocupă cu scrisul seamănă cu un vrăjitor, desfășoară o activitate … Continuă să citești GESTUL SCRISULUI ȘI VALOAREA TEXTELOR
Despre relația lui Păunescu cu Eliade, despre interviu și despre reacțiile provocate de publicarea lui s-a vorbit poate prea mult, în orice caz mai mult decât despre alte subiecte cu adevărat importante care îl privesc pe savantul de la Chicago. S-a dat și cu părerea și cu ciomagul, s-a fabulat și confabulat, s-au făcut comentarii … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (II)
Omul Voiculescu a luminat, prin structura sa morală și prin forța intelectuală, lumea prin care a trecut. Ca printr-o sticlă afumată, îi privim astăzi chipul, așa cum l-au văzut contemporanii, încât ne putem întreba dacă a existat cu adevărat sau este produsul imaginației noastre. Camil Baltazar își amintea, în Cafenelele literare de altădată (1974), că … Continuă să citești VASILE VOICULESCU 170
Încă din anii studenției, la clasa profesorului Radu Penciulescu, Andrei Șerban a fost respectat, admirat și aplaudat pentru prospețimea, inventivitatea și noutatea creativității sale regizorale. Explorarea textelor dramatice în studiul său se finaliza în viziuni profunde, seducătoare și originale. Opțiunile tânărului regizor erau explozive construcții conceptuale, imaginative și polemice, surprinzătoare prin gândire și exprimarea reformatoare, … Continuă să citești ANDREI ȘERBAN SAU NOBILA MÂNDRIE A ÎNVINGĂTORULUI
I s-a spus poem științific și oarecum didactic dar azi percepem și un substrat melancolic la Lucrețiu cum se raporta el (cu suflet material!) la acea natură misterioasă imposibil totuși să o desfaci până-n ultimele elemente ce declină permanent sub unghi oblic de perisabilitate când viața-i transmite morții ștafeta iar sufletul și trupul ajung să … Continuă să citești DE NATURA RERUM
Marii scriitori ai lumii au știut să surprindă în operele lor, cu o veridicitate de multe ori crudă, dar și cu umorul necesar unei bune digestii a lecturii, tarele societății în care și-au petrecut viața. Fără a avea pretenția de a pune diagnostice definitive, ei au scos la lumină, din țesutul malformat al societății, pentru … Continuă să citești ETERNA IMPOSTURĂ
În tot ce întâlnim pe unde trecem există ceva care vine de mult mai departe decât omul și care duce de asemenea mult mai departe. André Breton, Arcane 17, New York, 1944 Încerc un răspuns la întrebarea provocatoare „Epoca noastră mai e suprarealistă?”, din numărul special al cunoscutei reviste pariziene NRF (Nouvelle Revue Française) … Continuă să citești 100 DE ANI DE LA PUBLICAREA DE CĂTRE ANDRÉ BRETON A PRIMULUI „MANIFEST AL SUPRAREALISMULUI”
HOMER, UN PAPARAZZO Nu am crezut niciodată că am să vă spun hai să ne amintim cu mândrie că a existat cândva un ins numit ulise pe care tot ceea ce-l ținea viu era convingerea că drumul către penelopa duce spre casă o nesăbuință plătită scump chiar cu pierderea vederii de perversul homer un paparazzo … Continuă să citești poeme
LOC DE VIAȚĂ Ce mă fac cu dorința de moarte Cu sărăcia din priviri Cu nimicul de pe marginea patului Cu frica de a crede Cu refuzul de a crea Cu idea că e ceva bun în mine Cu golul din mine Cu vinul din mine Cu vin-ele-la mine din mine Cu oasele care dor … Continuă să citești poeme
– Îmi plac mult tablourile expuse, auzi Sophiana o voce bărbătească în spatele ei, vorbind în franceză, limba bunicii sale. Întoarse capul și zări un bărbat necunoscut privind picturile lui Maleas. – Claude Roquet, critic de artă. – Sophiana Gysis, curatorul expoziției. – Mă bucur să vă cunosc și să pot vorbi în limba mea. … Continuă să citești ÎNTÂLNIREA CU ROQUET
Mi-a atras atenția, zilele trecute, o observație a lui Mircea Mihăieș pe marginea temei doliului, pe care am auzit-o rostită într-o emisiune, alături de intervievatorul său, Cristian Pătrășconiu. Spunea Mircea Mihăieș că i se pare că, în ziua de azi, nici doliul nu mai e ce-a fost, în sensul că „s-a scurtat, s-a tehnologizat, nu … Continuă să citești DESPRE DOLIU (NU ȘI DESPRE MELANCOLIE)
Diferența dintre valori și norme, se știe, constă în aceea că valorile sunt abstracte, respectiv, niște concepte generale, în timp ce normele sunt reguli de comportare sau linii de conduită, destinate oamenilor aflați în situații particulare. Valorile concepute de o societate influențează conținutul normelor ei; în principiu, toate normele pot fi legate de o valoare … Continuă să citești VALORI ȘI NORME
Să privim picturile lui Georges de La Tour, pictor francez din secolul al XVII-lea, un maestru al clar-obscurului, al eclerajului misterios. În operele sale în care apar Maria Magdalena, Sf. Ieronim, Sf. Iosif, putem observa cum lumina creează contraste puternice cu întunericul, căruia îi smulge personajele. Sursa este flacăra unei lumânări. O posibilă interpretare ar … Continuă să citești LUMINA CARE VEDE
Coperta cărții noii cărți a lui Varujan Vosganian, reproducând un fragment din Amanții lui Magritte, ne-ar putea trimite în zona oniricului sau poate a subconștientului suprarealist, dar ar fi o pistă falsă. E mai curând (dincolo de simbolistica izolării de lume, dar și cu trimitere la vălul mortuar) o imagine cu jocuri și nuanțări ale … Continuă să citești DESPRE „LUMEA FINITĂ ȘI PERCEPȚIA EI INFINITĂ”
O exultanță a feminității constituie tema aproape fără deviere a poeziei pe care ne-o înfățișează Indira Spătaru. Primejdia acesteia vădită din capul locului ar reprezenta-o căderea în poncif, depersonalizarea la adăpostul unei confesiuni de un sentimentalism ducând la o expresie standardizată. Autoarea posedă însă dexteritatea de-a o evita, ceea ce reprezintă am zice în cazul … Continuă să citești O DOAMNĂ ÎN POEZIE
O apariţie insolită în peisajul poeziei româneşti actuale îmi pare a fi basarabeanul Vasile Gribincea (n. 1997), debutant în 2023 cu volumul Coerenţa labirintică, sub egida Editurii Cartier din Chişinău. Zic insolită, fiindcă tânărul poet scrie cu totul altfel decât ar fi să-i dicteze tendinţa afişată de promoţia sa lirică. Adică aceea care privilegiază, oscilând … Continuă să citești UN DEBUT DE EXCEPŢIE: VASILE GRIBINCEA
Specialist al coborârilor în infern, Ion Mureșan revine în atenția publicului cititor cu un nou volum de poeme, după treisprezece ani de la ultima apariție editorială. Locuit de lumi halucinante și locuind la rândul lui în ele, el își modelează cu grijă poeziile și profită din plin de perfecțiunea decantărilor în timp. Lăsându-se pradă scrisului … Continuă să citești ION MUREȘAN – POEZIA CA ESENȚĂ VITALĂ A LUMII
În anii ‘90 se făcea mult haz despre încercările de a scrie proză ale criticilor literari. În redacția Cuvântul romanele scrise de Alexandru George, Alexandru Piru sau Marin Mincu erau comentate cu ironie, chiar dacă, cel puțin Alexandru George, pe care Radu G. Țeposu îl poreclise cu tandrețe, „Cănuță om sucit” se arăta lezat de … Continuă să citești CONFESIUNI ÎNTRETĂIATE
Gabriel Chifu, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani, explorează teme variate, de la existențialism și introspecție, până la istorie și societate. Stilul său este caracterizat prin reflexivitate și o profundă înțelegere a condiției umane. În lirică, abordează adesea teme filosofice, meditând asupra vieții și iubirii, în timp ce, în romane, combină realismul cu elemente … Continuă să citești PALIMPSESTUL MEMORIEI
„Există un domeniu al vieții noastre spirituale în care „Eminescu este cu adevărat viu și actual: ziaristica” scria Nae Ionescu într-un articol publicat în Cuvântul din 19 iunie 1929. Rămas până la începutul secolului XX în coloanele ziarului conservator Timpul, la care era prim-redactor Eminescu, acest adevăr s-a impus mai stăruitor odată cu publicarea edițiilor … Continuă să citești EMINESCU, ZIARIST POLITIC
Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare. Jorge Ibargüengoitia Mexicanul Jorge Ibargüengoitia este unul dintre acei scriitori ai secolului XX care au fost multă vreme insuficient înțeleși, câtă vreme opera sa poate fi interpretată în mod adecvat doar atunci când este plasată într-un context estetic mai larg. Prezență aparte în … Continuă să citești PROZA LUI JORGE IBARGÜENGOITIA. IPOTEZE DE LECTURĂ
„Cor magis tibi Sena pandit” (Siena își deschide inima mai mult decât această poartă) – așa scrie pe frontispiciul de deasupra intrării în Siena, cum vii dinspre nord, dinspre Florența și intri prin Porta Camollia, cea mai vestită a celebrului oraș din Toscana. Numele porții este legat de legenda întemeierii Sienei, conform căreia, în secolul al … Continuă să citești O EXPRESIE DIN SIENA