ROMÂNIA LITERARĂ 29
Din 7 iulie 2017. La Actualitatea, Gellu Dorian: Ceea ce mi se pare firesc să se întâmple acum, când dușmăniile par a fi câștigat mai mult tren decât prieteniile, în conglomeratul pe care-l constituie în prezent breasla scriitorilor români, care, pentru unii este gata să se scindeze și este nevoie de o reformă, dar idei nu sunt, ci doar interese, iar pentru alții, care sunt în interiorul ei, cunoscând bine situația, nu există nici un pericol și uniunea merge bine, ar trebui să se ajungă la o reconciliere, la o așezare a breslei în ochii lumii. Iar dacă nu este posibil, în urma deciziilor judecătorești definitive, soluția de protecție este ignorarea atacurilor, până la epuizarea forțelor celor care, greșind ținta, au tras asupra lor… La rubrica lui, Mircea Mihăieș: Nu intenționez — dar n-am încotro — să șochez legiunea de textieri care-și imaginează că dacă le-a apărut o carte la o editură străină, dar de mâna a optzecea, au făcut cine știe ce ispravă. În proporție de nouăzeci și nouă la sută e vorba de traduceri catastrofale, datorate veleitarilor ce fac un ban exploatând vanitatea bieților poeți — pentru că aceștia sunt, în mod previzibil, principalele victime ale bolii pe care aș numi-o traductorlâc. Ei tremură să-și vadă producțiile înveșmântate într-o limbă de circulație, crezând c-au descoperit scurtătura spre consacrarea mondială… Apoi, „Confesiunea totală. De la I. Negoițescu la Eufrosin Poteca” de Al. Dumitriu. În sumar: Th. Rogin, N. Scurtu, Sorin Lavric, Mircea Anghelescu, Ioan Holban, Alex Ștefănescu, Flaviu Predescu, Bogdan Rusu, Mircea V. Ciobanu, D. Avakian, Petre Tănăsoaica, Cornelia Petrescu, Mihaela Mudure, Catrinel Popa, Grete Tartler, Madeleine Karacașian. Poeme inedite de Matei Călinescu. Și Răzvan Voncu, Simona Vasilache, N. Manolescu, Daniel-Cristea Enache — cronici la cărți pe care nu le prea laudă…
ROMÂNIA LITERARĂ 27 – 28
Din 23 iunie 2017. „Ziua lui Eminescu” din luna iunie ar trebui să ia astăzi o singură formă convenabilă: să realizăm că, în România anului 2017, cel din urmă scriitoraș, cel mai anodin gazetar, pentru a nu vorbi de miile de comentatori ai operei eminesciene, beneficiază de un nivel material al existenței, de facilități curente și de binefaceri ale civilizației pe care Eminescu nu le-a avut niciodată. Și-a trăit modest anii de vârf ai geniului, fără să se plângă, fără să ceară nimănui ceva și dăruind puținul lui surplus femeii iubite. A avut, într-adevăr, material vorbind, în Bucureștiul anului 1882, statutul unui „biet om”. Dacă adăugăm că asemenea exemplu, strivitor din punct de vedere moral, se alătură unei și mai strivitoare opere literare, ne dăm seama că suntem în prezența unui miracol irepetabil. La pagina 25, Alex Ștefănescu: „Eminescu — ecouri din poezia germană”. La poezia intitulată „Foaia veștedă (după Nicolaus Lenau)”: Eminescu nu era deloc pesimist, cum se tot afirmă de peste o sută de ani. Lenau, da, suferea de o tristețe maladivă, care îi paraliza voința, dar Eminescu avea un nesaț de a contempla lumea și era însuflețit de un entuziasm al creației imposibil de pus în legătură cu pesimismul. Se poate vorbi mai curând la el de un scepticism față de acțiunile oamenilor, o detașare față de comedia umană… La paginile 33 și 34, „Eminescu în context istorico-literar polonez” de N. Mareș. Pe trei pagini ale revistei (la centru), 17 poeți: „Lista lui Manolescu. Versuri inedite ale poeților care au recitat la Gala Poeziei Române Contemporane de la Alba Iulia în 9 iunie 2017”. Apoi, în sumar: Dan Stanca, Olimpiu Nușfelean, G. Dimisianu, Răzvan Voncu, Irina Petraș, Gabriel Coșoveanu, Ștefan Cazimir, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Marius Miheț, Gh. Grigurcu, Ioan Holban, Alexandra Florina Mănescu, C. Cubleșan, Eugen Suciu, Adrian Lesenciuc, Nicu Ilie, Marina Constantinescu, Luminița Arvunescu, Liana Tugearu, Angelo Mitchievici, Cătălin Davidescu, Horia Gârbea, Ion Pop, Anca Irina Ionescu, I. Lascu. „Ziaristul total: Pamfil Șeicaru” de Mircea Coloșenco. La Cronica literară, N. Manolescu: „Ion Creangă, astăzi”.
APOSTROF 6 / 2017
Ion Pop răspunde la ancheta revistei: „Ce ați învățat de la Titu Maiorescu?” — N-am învăţat… mai nimic de la cititorul aplicat de literatură, care avea destule prejudecăţi, explicabile totuşi în context, iar ca nivel al analizei criticul de autoritate intuitivă şi de gust era evident că nu dispunea încă de instrumentele necesare unei interpretări mai subtil formale a textelor, – cum s-a observat mai târziu chiar de către posteritatea sa critică. Oricum, Titu Maiorescu a rămas şi rămâne pentru mine o prezenţă statuară, de întemeietor în materie de spirit critic şi, implicit, al unei atitudini ferme contra invaziei de veleitarism, gravă şi atunci, gravă şi azi… „Dosar Maiorescu”, semnează Marta Petreu, Ion Vartic, Ioan-Aurel Pop, Mircea Popa, Gh. Mocuța, Lucian Vasiliu, Petru M. Haș. În sumar: Ileana Mălăncioiu, Gelu Ionescu, Irina Petraș, G. Neagoe, Ovidiu Pecican, Iulian Boldea, C. Cubleșan, Ștefan Bolea, Alex Ciorogar. Interviu cu Ioan-Aurel Pop: Ţara Transilvaniei era condusă de o elită reprezentând o treime din populaţie (ungurii, saşii şi secuii). Românii ardeleni au dobândit de aceea, de-a lungul secolelor de discriminare, o mentalitate de supuşi, de umiliţi… „Monarhia modernă românească — un proiect de țară în cinci pași” de Toader Nicoară.
SCRIPTOR 7 – 8 / 2017
Grafomania compromite literatura în România? Întreabă Lucian Vasiliu. Răspunde Ovidiu Dunăreanu: Cohortele de grafomani şi inepţiile pe care le debitează sau le aştern pe hârtie, cu toată perseverenţa şi împotrivirea lor furioasă, nu au cum să discrediteze literatură autentică de azi. Scriitorul de vocaţie, singuraticul care-şi cunoaşte bine menirea şi distincţia drumului său, revistele de ţinută, editurile valoroase, au înălţime, rigoare, exigenţă, instinct şi ştiu să se ferească de ispita carnavalului oferit de aceştia. Grafomanii nu au simţul valorii şi al măsurii şi nici simţul ridicolului vanităţii şi neputinţei în care se complac orbeşte… Aceştia sunt încurajaţi cu neruşinare de lăcomia unor aşa-zişi editori, care nu doresc decât să le ia banii şi nimic mai mult. La Poemul desenat (de Vasilian Doboș): Ion Mircea. În sumar: Clara Mărgineanu, C. Cubleșan, Doru Mihai Meteiciuc, Lina Codreanu, Cristian Ghica, Ștefan Afloarei, Maria Pilchin, Codrin Liviu Cuțitaru, Virgil Tănase, Livia Cotorcea, Nazaria Buga, Diana Bobică, Dan Gabriel Onțeluș, C. Coroiu, V. Iancu, Elvira Sorohan, Ion Știubea, Ioan Holban, Th. Codreanu, Al. Zub, Mihaela Grădinariu, Gruia Novac, Lucian-Vasile Szabo, Liviu Apetroaie, Eugen Uricaru, Bogdan Crețu, Basarab Nicolescu, Stelian Dumistrăcel, Simona Modreanu, selectiv. Ioana Diaconescu — „Așteptarea și calmul sunt singurele noastre arme” (Cezar Ivănescu în Arhiva CNSAS), citez din raportul datat 1 decembrie 1970: Din materialele pe care le deținem rezultă că numitul Ivănescu Cezar, redactor la Revista „Argeș” Pitești desfășoară activitate ostilă atât pe tărâm literar cât și prin viu grai, fiind semnalat de mai multe surse…
ARCA 4-5-6 / 2017
Apărută în iulie. Relatare (semnată de Lucia Cuciureanu) de la Colocviul Național al Revistelor de Cultură de la Arad din 7 mai 2017: Nicolae Prelipceanu sesizează „pericolul pe care îl reprezintă cei care desconsideră elitele, atât cei din trecut, cât şi cei de azi, pentru că nu văd literatura sau cultura în ansamblul ei… Spre deosebire de revistele „tip Mizil”, cele nouă reviste ale U.S.R. sunt atotcuprinzătoare, cultural-generaliste, care păstrează un standard al literaturii de valoare, prin opiniile critice exprimate de oameni care ştiu ce e literatura şi îşi exprimă sincer părerile. În acest mod, revistele sunt o barieră în faţa Internetului care îţi dă grozăvii despre literatură”… Mircea Mihăieş: „E necesar să se găsească formule atractive pentru cititori, în vederea contracarării Internetului şi a revistelor mediocre”… Daniel Cristea-Enache: „Astăzi, revistele literare se află în faţa unei noi provocări, care nu mai este o provocare de natură ideologică, nici economico-financiară: migrarea publicului cultural spre Internet… Cumpărătorii sunt aceiaşi, astfel încât revistele şi site-urile revistelor pot inventa un nou public.” Gabriel Chifu a opinat că „în peisajul românesc ar exista mai multe culturi, deoarece codul de valori e diferit de la o revistă la alta. Există o ruptură între elite, codul corect de valori şi publicul mare”… Răzvan Voncu: „Internetul e un pericol de tip strategic, care produce o confuzie a valorilor şi a limbajelor. Riscă să ne marginalizeze şi să ne plaseze pe un circuit care nu e al nostru firesc. De asemenea, un alt mare pericol strategic e deculturalizarea. Se citeşte tot mai puţin”… În sumar: Andrei Mocuța, Gh. Schwartz, Romulus Bucur, Gh. Mocuța, Ciprian Vălcan, Carmen Neamțu, Osim Colta, Daniela Șontică, Florin Matei, Mihai Maci, Ion N. Anghel, Lucian-Vasile Szabo, Ion Merluțiu, Iulian Negrilă, Radu Ciobanu, Simona Constantinovici, Corneliu Mircea, C. Dehelean, Horia Ungureanu, Petru M. Haș, Ioan Matiuț, Felix Nicolau. Interviu Titus Crișciu cu Matei Vișniec: „Scriind în franceză redescopăr limba română”. Revista prezintă Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi” din acest an, la care laureat a fost Vasile Dan la poezie (alături de Răzvan Voncu la critică).