INSTALATORUL DE SUFLETE
Numai el, instalatorul
ştie cât de fisurate sunt conductele
cât de ruginiți stâlpii de rezistenţă
cât de înfundate cu gemete ţevile
încât sângele abia mai circulă
după cum obișnuia, uneori curge pe-alături
inundând camerele de siguranţă
numai el, instalatorul, se luptă bietul de el, singur
cu robinetele înţepenite, ruginite
de lacrimile reci sau fierbinți
doar el vede starea de degradare avansată
a conductei principale ce alimentează inima
şi lighioanele mişunând libere
între o respiraţie şi alta
numai el, instalatorul îşi dă seama
cât de şubredă e casa aceasta impozantă
în chip de om, celebră în oraş
unde intră şi petrece lume bună, elegantă
şi nimeni nu bănuiește că s-ar putea prăbuşi
dintr-o clipă-n alta…
ABSURDUL REAL
Lăsând la vedere trupul tânăr
pielea, ca o mantie, cade
în falduri, în valuri
cad și unghiile albastre
și urmele lăsate de unghii
pe uși, pe fațade, pe gratiile
ferestrelor nevăzute
până când se termină sângele
ultima picătură
o linge pisica ce se strecoară
cu abilitatea-i ancestrală
din real în absurd
din posibil în imposibil
din ținutul cu șoareci în ținutul cu viermi
o pisică se joacă acum cu sufletul meu
cum se joacă de obicei cu un șoarece gri
mort de spaimă
mort fără să știe că a murit demult…
ÎNTUNERICUL PRINDE VIAȚĂ
Câinii se iau după femeia
cu casa-n spinare
în noaptea în care Dumnezeu trage
ştecherul din priză
rămâne bezna rece, prelungă
poeţii se adaptează uşor
îi inspiră umbra, penumbra, indefinitul
scriu cu negru pe negru
întunericul e la el acasă, gol, frust, primar
întunericul e cel mai bun prieten
al celui parașutat pe pământ străin
zdrobind în cădere inima unui cărăbuș
întunericul e atras de tot ce fierbe, irupe
vede mâna mea întâlnind tăișul
vede spaima revigorând trupul
încearcă să ţină împreună piele și mușchi.
UN AUTOR NECUNOSCUT
Ferestrele sunt răni vibratile
balconul carbonizat
aici veneau porumbei drăgăstoși, gureși
a fost casa unui poet dispărut
colind prin orașul caselor bombardate
unele încă în picioare
un supraviețuitor scrie ceva pe un perete
trec pe lângă cimitirul cunoscut
dincolo de poartă un copil
culege cuvinte de pe morminte
cuvinte verzi ca iarba
sau mov ca primii toporași
copilul stă de vorbă cu cineva nevăzut
care îi spune o poveste, înalță fluturi spre cer
din brândușe împletește o coroniță de premiant
pentru copilul care îi recită o poezie
de un autor necunoscut.
ÎN TIMP CE DORMEAM
A plouat cu piatră
a nins cu îngeri
pământul a fost trecut prin foc și sabie
în timp ce dormeam, anotimpurile
s-au amestecat, s-au dezintegrat
ce era falnic s-a risipit în vânt
cele mizere au urcat
până la zei furându-le superbia
în timp ce dormeam
s-au inventat mașinării de fabricat
plante și animale fantastice
și multe alte minunății precum
viața, moartea, nemurirea
oamenii au mers până la capătul lumii
și înapoi
și iar au pornit din punctul zero până la plus infinit
în timp ce dormeam
s-a întâmplat războiul de o mie de ani.