Butterfly-effect
Istoria personală câteodată precum vulcanii noroioși
dorind să arunce totul la suprafată
și seara ce își negociază intrarea și ieșirea din lume
cu gesturi de negustor florentin
și-n țesătura rărită a cămășii ziua se zbate
cum odinioară în costumele unui roi soleil
iar oțetarii din marginea grădinii ce te văd și îi vezi
din ce în ce mai bine
din ce în ce mai puțin
aici la marginea continentului
unde totul este provincial
și doar globulele albe și roșii
se revoltă în venele subțiri ale foștilor îndrăgostiți
care pentru a înțelege o zi au nevoie de încă una
ce se uită la ei ca o reptilă
ce poate privi în ochi foarte de aproape flăcările
O voluptate
Tectonica acelei ore
cu mierla scăpărând în zenit
cu suferința pe cont propriu
lăsată de la o vârstă la alta
în perdeaua liliachie a serii
amestecându-se cu ploaia de primăvară
Picurii ei prelungindu-se leneș în aer
cum petele de ulei
pe halatul mecanicului
Ascunzișuri intermediare
arzând sub narcoza
acelei coeur et ses raisons
pentru cârciumăresele
puse în cana cu toartă ciobită
lângă pisica torcând zgomotos
mângâiată de brațele tale subțiri
când memoria o ia puțin înainte
și ți se relevă
voluptatea predării
egală cu aceea a unei victorii
Pariu pe real
Atât de reală și atât de singură
această dimineață încât nu mai știm
dacă nu am nimerit cumva
într-una inventată de noi
când pielea trupului tău privea răsăritul
unei planete fericite
iar laureații științelor exacte
schițau proiecte pentru regenararea urbană
pentru micile orașe riverane fluviului
pe care le vedeam radiind de emoție bucurie și teamă
de la fereastra blocului turn
unde se auzea muzica lui Strauss
ca o dezertare și unde pariam pe iertări
pe aurora ce se înflăcărează deasupra sălciilor
pe misterul albastrului translucid
al ciupercii castelului de apă
abandonat în mijlocul uzinei părăsite
pe laconica curvertură de rugină ce acoperă
mărfarele înțepenite în gara anostă
pe eul radioctiv al unei iubiri din culise
pe credința că cea mai bună formă de a juca un rol
este însăși jocul
și pe acidul lactic din mușchii broaștelor
lui Alessando Volta
Buna ziua !
O victorie prea clară devenind insuportabilă
când prin aurul colierelor cu pandantiv
își ascund monezile trădării zăngănitul
iar liniștea amiezii este bruiată doar
de zbaterea insectelor pe hârtia cleioasă
pusă înadins prin camere
Parfumul de ambră se evaporă
din alambicuri și din vase de Faenza
peste limbile ceasului
devenite asemenea unor pumnale tâlhărești
când atât de limpede spui “Buna ziua !”
invicibilei armade de pasiuni ce îți cere îndurare
și apoi fugi lăsând deschise toate ușile
spre vechiului tău oraș din Sud
care îți ascultă confindențele
în singurătatea luminoasă
a sărbătorilor împărătești
ca pe un dialog între străzi
ce nu se vor intersecta niciodată
Joc medieval
Măscăriciul a rostit cuvintele
pe care nimeni nu dorea
să le pronunțe în gura mare
și în glumă și-a pus coroana pe cap
mai apoi ca într-o joacă
a alungat regele cu întreaga lui suită
și încet timpul a trecut
și s-a uitat totul era de fapt un spectacol
care să descrețească frunțile
celor ce aveau acum
un nou monarh și un bufon mai puțin
Hic sunt leones
Albul suprafețelor este mereu intens și abraziv
iar totul se concretizează ca la trezirea din somn
Doar zâmbetele și resemnarea ajută fluturii
să nimerească grădinile
iar istoria prea abundentă în mărunțișuri
nu va conta la nici o socoteală
Şi pe aici îndrăgostiții sunt iluziile vii și întrupate
ale altora mai vârsnici
iar între frumusețe și adevăr
adeseori nu se alege adevărul
Soarele amenință în fiecare seară
că nu se mai întoarce și revine mereu
printre suferințe ce ne organizează
și fericiri ce ne risipesc
unde smalțul globurilor va străluci și el
în pomul sărbătorii
iar bătaia inimilor noastre
rămâne asemeni unui volant
ce asigură contrabalansul
pentru ca planeta însăși
să nu părăsească orbita
Micile noastre cazne
Ţipătul păsărilor în fereastra sudică
când singurătatea ne împresoară
ca o fortăreață Vauban
prin care umblă
pafumul fructul dorit
și micile noastre cazne
și marile noastre așteptări fără speranță
între mentalitate rurală
de compromis și supraviețuire
și cea urbană
de adunări pragmatice și imperii involuntare
ca un check-point Charlie
al trecerii de la tine la tine
cel pe care nu ai încotro și trebuie să mizezi
să continue chiar dacă s-a făcut deja un mare efort
pentru ochii tăi ce par cioburile unui astru îndepărtat
pentru continentele ce uneltesc
să se unească unele cu altele
și să fie o singură apă
și un singur pământ