O experiență interesantă pe care mi-au adus-o ultimii ani, din 2022 încoace: „coordonarea” unei linii de manuale de Română pentru liceu.
Editura Corint îmi adresase invitația cu un an înainte. Cărțile pentru școală le scriu profesoare și profesori din sistem, de obicei în mici grupuri de autoare și autori, practicieni de la catedre, care știu de la fețele locurilor ce și cum, își cunosc elevii și sunt la curent și cu cerințele „de sus”, ale Ministerului Educației și-ale Inspectoratelor școlare zonale. Însă pentru liceu există „cutuma” – nu cred că stipulată vreundeva ca obligație – de a plasa în frunte un profesor universitar drept „coordonator” (deci al lor, riguros spus, al grupurilor auctoriale, nu al manualelor, ca-n prima mea frază!). După generația lui Nicolae Manolescu, a lui Eugen Simion, a lui Mircea Martin, care au jucat rolul pentru primul „val” de manuale postcomuniste zise-„alternative”, lansate în jurul anului 2000, iată-mă chemat pe scena didactică! Interesant…
Motive să refuz n-am avut, dar am pus o condiție: să-mi aleg eu „colectivul” care să scrie manualele. Editura nu avea o variantă pregătită, așa că solicitarea mi-a fost acceptată fără probleme.
M-am gândit inițial să convoc o echipă de patru. S-a adunat de-un trio pentru clasele a IX-a și-a X-a și chiar de-un cvartet pentru a XI-a. Am invitat-o mai întâi pe Dumitrița Stoica, de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, pe care o știam și ca profesoară reputată, și ca autoare de manuale și alte cărți școlare, și ca prozatoare și eseistă. Experiență didactică bogată, în elita meseriei, plus rutina editorială și, nu în ultimul rând, „condei” scriitoricesc de foarte bună calitate, deci știam că mă pot baza pe competența ei pentru „coordonarea internă” a grupului, a unor colegi mai tineri. Îl avea chiar ea în preajmă, la „Lazăr”, pe Dragoș Silviu Păduraru, fost student, masterand și doctorand al meu, deja-rodat ca autor de auxiliare școlare și cercetător sagace, recomandat de excelenta sa monografie H. Bonciu, teza publicată ca studiu de istorie literară (Nicolae Manolescu îi fusese conducător științific oficial, eu suplinindu-l, căci titularul era în acei ani ambasador al României pe lângă UNESCO, la Paris). Și-mi fusese mai demult student și masterand Dan Gulea, astăzi critic și istoric literar cunoscut, unul dintre cei mai valoroși ai „valurilor” de după generația mea, doctorand înainte să obțin dreptul de îndrumare, încât am făcut parte doar din Comisia sa de susținere, profesor la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, colaborator și al Universității de-acolo, apoi al celei bucureștene, seminarist la cursul meu despre perioada postbelică din anul III de la Litere, și co-autor și el de auxiliare școlare. Cu acordul Dumitriței Stoica, i-am invitat în echipă (nu spun cine-ar fi fost al patrulea; n-a marșat din motive personale). Ei trei au scris primele două manuale din serie. Dumitrița Stoica mi-a propus-o pentru a XI-a pe Roxana Ștefania Ciobanu, profesoară la Colegiul Național „Spiru Haret” din București, cu experiență și-n administrație, la Inspectoratul Școlar al Municipiului București și la Centrul Național de Evaluare și Examinare al Ministerului Educației. Și… de asemenea fostă masterandă și doctorandă a mea, după licența obținută la Brașov, autoare a unei foarte bune teze despre vis în literatura română postbelică, în anii ’60-’70. Acceptată instantaneu în echipă!
Odată pornit proiectul, atitudinea cea mai rezonabilă din partea mea mi s-a părut rezerva atentă (dacă pot să-i spun așa!): am ținut legătura și cu editura și cu trioul, apoi cvartetul auctorial, am participat la mici ședințe și colo, și dincolo, lăsându-le colegelor și colegilor mei toată libertatea în redactare. Am discutat doar la început concepția generală a seriei și modalitățile de lucru, cu spațiu larg de inițiativă pentru fiecare în capitolele pe care au ales să le scrie. Am intervenit cu o mică sugestie sau două și-am formulat câte o rezervă față de anumite lucruri care ar fi părut ciudate în cărți pe ale căror coperți apare totuși și numele meu, cunoscute fiindu-mi anumite opțiuni istorico-literare. Selecția de scriitori și de opere din cele trei manuale de până acum nu-mi aparține, așadar. De altfel, pe pagina cu informații editoriale se menționează cine din echipă a redactat fiecare capitol. Nu reneg rezultatul, cărțile sunt foarte bune și au fost apreciate ca atare în sistem, fac doar precizări firești. Admit că s-ar putea să se dovedească mai complicată situația la clasa a XII-a, unde vom ajunge la literatura postbelică, până azi, și unde ideile mele nu se suprapun întotdeauna cu media evaluărilor critice onorabile de pe „piața” domeniului. Om vedea cum ne-om descurca la anu’!
O problemă mai generală: din motive diverse, între care schimbarea frecventă a șefilor, instabilitatea comisiilor alcătuite pentru a decide ș.a., Ministerul Educației tot amână să emită noi programe pentru liceu, la toate materiile, deși cele pentru gimnaziu au intrat de mult în vigoare și au livrat deja câteva promoții de absolvenți care au trecut în treapta următoare. Or, e esențial ca elevii care au învățat de la a V-a la a VIII-a în conformitate cu o viziune nouă și folosind manuale redactate pe criteriile aflate la baza programei reformate să continue coerent, fără defazaje deranjante; dar nu se pot folosi legal decât manuale acreditate de Minister, care să respecte programele în vigoare, și anume… cele vechi, căci cele noi – ziceam – se tot amână. În practica zilnică, profesorii s-au descurcat cum au putut, de pildă alegând din manualele pe stil vechi ce era utilizabil în funcție de viitoarea programă reformată, despre care se știu destule lucruri, s-au și publicat „principiile” deja convenite, fără să iasă și documentele de reglementare oficiale! Altă soluție, care între timp s-a răspândit, a fost folosirea de cărți noi, publicate ca „auxiliare școlare”, dar scrise ca niște manuale, cu structură de manuale și cu aspect de manuale, conforme cu viitoarele programe încă neadoptate, dar cam cunoscute în avans! Nu pot fi anunțate ca atare, nu se poate scrie pe coperți ce sunt ele de fapt, dar toată lumea știe și… iată cum sistemul de educație s-a autoreglat ocolind Ministerul care încurcă evoluția domeniului aflat în a sa responsabilitate! Pe scurt spus: elevii de liceu învață de câțiva ani după cărți publicate ca auxiliare școlare, neanunțate ca manuale, dar care se prezintă „ca niște manuale”…
În atari condiții, manualele-„nemanuale” sau „manualele”-nemanuale (căci absurditățile din administrație cer adaptări sui generis ale descrierilor, uneori jocuri de cuvinte sau chiar „jocuri de ghilimele”!) trebuie să poarte alte generice pentru a nu fi interzise ca uzurpatoare de „autoritate manualistică” (justificarea categorisirii – în paranteza precedentă…). Încât editura ne-a solicitat încă de-acum doi ani și ceva, când era în curs de finalizare cartea pentru clasa a IX-a, să-i dăm noi un titlu, „la inspirație”. Colectivul de autori a propus Limba și literatura română. Noțiuni, aplicații, sinteze. Editura ne-a rugat să încercăm ceva mai „ofertant”, mai „atrăgător”, care să „incite”. Apăruseră pentru alte materii manuale-„nemanuale” cu titluri precum Universul într-o picătură de apă și Din ce este construită lumea pentru Fizică, Știință cu sare și piper pentru Chimia alimentară etc.
Moment în care am intervenit cu propunerea care avea să devină titlul întregii noastre serii de manuale-„nemanuale” de Română pentru liceu: Cititul ne face mai buni. A plăcut și echipei auctoriale, le-a surâs și colegilor de la Corint și-așa a rămas. Pare-se c-a prins și-n școli, a sunat – da! – „atrăgător”. Cu subtitlul care deconspiră profilul întreprinderii: Limba și literatura română, plus mențiunile Clasa a IX-a, …a X-a, …a XI-a și terțetul inițial, Noțiuni, aplicații, sinteze pentru primul an de liceu, supus unor variațiuni pe coperțile pentru următorii doi, termenul final devenind …repere tematice, apoi …repere istorice. Și cu încă un adaos pe coperțile de la a X-a și-a XI-a (cartea pentru a X-a apărând înainte ca în editură să-i vină cuiva ideea): Proiect de manual, să fie limpede despre ce e vorba!
Un cuvânt bun și despre Dan Mihalache, graficianul Corintului, care a înțeles accentul pe care, în câmpul mai larg al Românei, îl pusesem asupra lecturii și a construit în prim-plan o mare cheie care să descuie mințile cu cărțile așezate ca-ntr-un raft pe tija orizontală, compunând relieful neregulat învârtit în broască pentru a deschide ușa, de data asta cu zimții în sus, ca o „linie a cerului” desenată în trepte de frontul de cărți asemănătoare cu o aglomerare de blocuri aliniate în zare (așa li se spune pe englezește contururilor de cartiere: „skylines”). Cu încă o cheie la a X-a, culcată la pământ, în diagonală, în profunzimea coperții, cu cărțile descuietoare tot în sus, așezate pe „raftul” brațului care va intra în broasca minților care se vor lumina. Și, pentru ca motivul să nu se mai repete și la a XI-a – cu o stivă centrală de tomuri mari, hipertrofiate, unul peste celălalt, și cu personaje-adolescenți citind în jurul lor cărți mici, proporționale cu dimensiunile realiste ale fetelor și-ale băieților: pe platoul opului de sus o adolescentă, alta întinsă pe burtă la poalele trunchiului de piramidă, citind din paginile deschise în fața ei pe podea sau pe o peluză, un băiat în dreapta, rezemat de cărțoaia cea mai mare, de la bază, și-al doilea în stânga, în picioare, parcă abia ridicat de pe cotorul aceleiași, în jur fiind presărate un ghiveci cu o plantă ornamentală, frunze mari crescute parcă direct din piramida lecturii și mici geometrisme plutind în aer în jurul personajelor, ca transpunerile extroverte ale gândurilor din desenele animate, aici absconse, stilizate, inclusiv o linie spiralată care străbate un dreptunghi, aproape ca un… tirbușon care scoate dopurile de plută din gâturile sticlelor, le destupă, le „eliberează” precum cheile care descuie uși sau minți cu „zimții” cărților, căci cititul ne face mai știutori și mai buni, nu-i așa?…
Și-am mai contribuit și cu textele de pe spatele manualelor-„nemanuale”, adresări „promoționale” către elevii de-a IX-a, a X-a și-a XI-a. Le adaug în continuarea acestei relatări, nu înainte de a explica de ce pentru a IX-a sunt… două: fiindcă din licee veneau către Corint semnale cum că tema pandemiei, în jurul căreia brodasem, a rămas în urmă și adolescenții reveniți la cursuri încearcă să privească înainte, să uite ce-a fost, carantina, învățământul „la distanță” și tot restul (refulare? negare?…). Oare aș putea elimina referirile la pandemie?! Deși scrisesem de fapt despre „revenirea la normalitate”, despre desprinderea de ce-a fost și despre cititul literaturii ca alternativă, ca „salvare”. În fine, mi s-a părut că n-are rost să deschid o polemică fără mare miză. E-adevărat că nu mi s-a mai întâmplat vreodată ceva asemănător și o reacție „orgolioasă” n-ar fi fost nemotivată… Am ales înțelepciunea, m-am hotărât rapid să evit un „conflict” și-am scris alt text de coperta a IV-a. Aici – ambele și toate patru pentru cele trei clase de până la a XII-a:
Cititul ne face mai buni. Limba și literatura română. Noțiuni, aplicații, sinteze. Clasa a IX-a. Text pentru coperta a IV-a (prima variantă):
2022-2023: al patrulea an școlar de la startul pandemiei COVID-19, sosite în România în februarie-martie 2020. Încep acum liceul adolescenții care erau atunci în clasa a VI-a. Vă mai amintiți?! Școlile s-au închis. Elevii și profesorii lor au experimentat învățământul „on-line”, prin Internet. A fost greu. S-au făcut primi pași șovăitori. Următorii – din ce în ce mai siguri, mai dezinvolți. Școlile s-au redeschis la un moment dat, dar parțial: elevii s-au întors în schimburi, prin rotație. Au urmat clasele a VII-a și a VIII-a. A revenit toată lumea în clase, dar s-au și produs infectări care au impus alte suspendări de cursuri. Am avut parte și de noi „valuri” pandemice. Au sosit primăvara și vara lui 2022, tot grele pentru cei ajunși între timp într-a VIII-a: final de gimnaziu, examene naționale, repartiție la licee. Am avut cu toții iluzia că pandemia a trecut, dar… au crescut iarăși infectările. Chiar dacă nu s-a terminat, n-a trecut de tot urgia, încercăm să mergem înainte, sperând în „revenirea la normalitate”.
Normalitatea înseamnă și cărți noi pentru școală. Pandemia a condus la amânarea unor decizii de care viitoarele manuale vor trebui să țină seama. Aveți acum în mâini, dragi liceeni „boboci”, elevi de clasa a IX-a, și dragi profesori ai lor, o carte nouă și frumoasă „de Română” (cum a fost întotdeauna numită pe scurt, colocvial, materia „Limba și literatura română”). O carte specială pentru promoția voastră. Prețioasă și salvatoare. Prețioasă pentru lucrul la clasă, conformă cu actuala programă și totodată atrăgătoare, scrisă cu o nouă energie și o nouă empatie față de voi. Și poate că salvatoare în vremuri grele: din fața răului care ne amenință ne putem refugia în literatură, în lectura unor texte care ne pot face mai buni. Cititul ne face mai buni. Și astfel ne poate salva!
Cititul ne face mai buni. Limba și literatura română. Noțiuni, aplicații, sinteze. Clasa a IX-a. Text pentru coperta a IV-a (varianta a 2-a):
Începi liceul! Poate că ești deja de câțiva ani adolescentă sau adolescent, până nu demult ai fost „pre-adolescentă” sau „pre-adolescent”, cum spun psihologii, dar de-acum, ca liceence și liceeni, sunteți adolescente „oficiale” și adolescenți „oficiali”. Altă etapă a vieții. Ați crescut mari!
Din ce fel de cărți o să învățați în anii de liceu? Mai e nevoie de ele, de cărți, în zilele noastre?! Avem computere, tablete, telefoane mobile cu ajutorul cărora „accesăm” chiar și „cărți electronice”. „Navigăm” în Internet și „vizităm” site-uri, platforme sociale, blog-uri. Vedem și citim tot ce vrem pe ecrane. Dar cine a trăit măcar o dată plăcerea de a răsfoi paginile unei cărți de hârtie știe că nimic nu o poate înlocui. E cea mai „prietenoasă” formă de lectură („user-friendly”). Iar cititul ne face mai buni, cum ne demonstrează și cartea asta pentru voi, liceencele-„boboace” și liceenii-„boboci” de azi!
O să învățați dintr-o carte pe care o s-o urâți sau dintr-una pe care o s-o iubiți?
Cea pe care o ții acum în mâini o să te facă mai bun și o s-o iubești! Cum să nu-ți placă literatura, poveștile interesante, versurile seducătoare?! E o carte frumoasă și deșteaptă, care o să te ajute să citești altfel decât până acum, să înțelegi mult mai bine poezia și proza și să comunici eficient cu cei din jurul tău. Avem nevoie și de matematică și de informatică, de istorie, de geografie și de celelalte materii care ne oferă cunoștințe pe care să le folosim la nevoie, pe când literatura și comunicarea sunt cu noi tot timpul: prima, literatura, ne face mai buni, iar de comunicat comunicăm în permanență cu cei din jurul nostru, nu-i așa?!
Începi clasa a IX-a, prima de liceu! Cartea asta o să fie prietena ta! Ea o să te învețe multe lucruri plăcute și utile, iar tu învață s-o iubești!
Cititul ne face mai buni. Limba și literatura română. Noțiuni, aplicații, repere tematice. Proiect de manual școlar. Clasa a X-a. Text pentru coperta a IV-a:
Clasa a X-a. Ai 14-15-16 ani (depinde la câți ai intrat într-a-ntâia: la 6, la 7, la 7 și jumătate…). Adolescență. Ai crescut mare. Descoperi lumea și te descoperi. Revelații și distracții, dar și dezamăgiri și tristeți. Ești „conectat”, ești „conectată” – la site-uri, blog-uri, portaluri-uri, platforme sociale, dar și-n general: adolescența e „branșată” (așa se zice în franceză la „conectat”!) la ritmurile nebunești ale vieții, ale vremurilor. Ești șmecher/ă, „la modă”, „cool” (sau cum s-o mai fi spunând azi!), dar și repezit/ă, naiv/ă, ușor de păcălit (recunoști?!). Încă mai crești, mai descoperi, mai înveți cine ești și cum e lumea în care trăiești.
Înveți și la școală, la liceu! Acum într-a X-a. Ai și ore de Română, fie că-ți plac, fie că nu-ți plac! E limba ta maternă, ea – parte din tine și tu – parte din ea. Trebuie s-o vorbești frumos, folosindu-i bogăția. Gândești în românește și e-n avantajul tău s-o faci corect, stăpânind conceptele și cuvintele. Și încă un lucru foarte important: pe lângă atenția la felul cum vorbești și pe lângă lecțiile de gramatică în care ți se explică regulile riguroase ale comunicării verbale, cea mai folositoare pentru exersarea gândirii-și-vorbirii e literatura. Ai câștiga enorm dacă te-ai apropia de ea! (Întreabă-ți prietenele și prietenii care deja citesc poezii sau romane și-or să-ți confirme ce ți se spune acum, aici!) Într-a X-a, înveți din cartea asta ce sunt genurile și speciile literaturii: poezia, proza, dramaturgia și chiar și critica (dacă ești la „Uman”), începând cu proza, cu povestirea și romanul, care sunt mai atrăgătoare, mai ușor de înțeles. Nu te interesează?! Fă totuși un efort, urmărește la ore despre ce e vorba și citește textele selectate în carte: dacă nu vrei să-ți placă, te vor plictisi, însă dacă-ți lași inteligența și sensibilitatea să înțeleagă despre ce e vorba, o să te îndrăgostești de literatură și-o să devii o mare cititoare, un mare cititor. În felul ăsta o să afli multe lucruri, o să începi să gândești mai subtil, o să folosești cuvinte mai multe și mai spectaculoase când vorbești cu cei din jur și-o să fii și mai „cool” (sau cum s-o mai fi spunând azi!). Bineînțeles, doar știm asta din cartea de anul trecut, dintr-a IX-a: cititul te face mai bun/ă, cititul ne face mai buni!
Cititul ne face mai buni. Limba și literatura română. Noțiuni, aplicații, repere istorice. Proiect de manual școlar. Clasa a XI-a. Text pentru coperta a IV-a:
Începând cu clasa a XI-a, e clar!: ai crescut mare, nu mai ești la începutul adolescenței, intri în cea de-a doua jumătate a liceului, deci te-apropii de maturitate. Sunt țări în care primești drept de vot în alegerile politice de la 16 ani (i-ai împlinit deja sau te pregătești să treci pragul?!). În ultima vreme se vorbește și la noi despre o asemenea posibilitate.
Ce se întâmplă cu tine la școală într-a XI-a și-a XII-a? Privești spre sfârșitul liceului și spre Bacalaureat, unde Româna e foarte importantă, poate cea mai importantă materie. Și, maturizându-te, înțelegi din ce în ce mai bine ce ți se întâmplă. Între altele, descoperi că viața, a ta, a celor din jur, a întregii omeniri, face parte dintr-un flux istoric: prelungim ce-au trăit cei de dinaintea noastră și ne vor continua generațiile următoare.
Și literatura face parte din această poveste în desfășurare de când e lumea, de când s-au civilizat oamenii și-au început să trăiască în comunități, în societăți, și să avanseze în istorie. Până acum nu te gândeai de când datează poeziile sau paginile de proză pe care le citești (dacă ai aflat că cititul te face mai bună/ mai bun…). Dar nu s-a scris întotdeauna la fel! Astăzi se folosesc alte formule literare decât cele din vremurile lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și-ale celorlalți mari autori din trecut despre care învățăm din cărți, din manuale. Stilurile evoluează și ele de-a lungul istoriei, au și ele caracter istoric. Așa că, în jumătatea a doua a liceului, către maturitate, afli la orele de Română ordinea în care au scris și au publicat cei mai mari poeți, prozatori, dramaturgi, critici și eseiști ai noștri, etapele de istorie literară din care au făcut ei parte. În „perioada veche” s-a format limba pe care o vorbim, „dulce și armonioasă”, cum a descris-o Eminescu, și-au fost scrise primele texte în românește. A urmat o perioadă „pașoptistă” (simpatica denumire vine de la anul 1848, „patruzeci și opt”, „pașopt”!). Apoi una „junimistă” (de la numele Cenaclului Junimea, condus de Titu Maiorescu, unde s-au afirmat Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale). Au fost ilustrate și la noi clasicismul și romantismul, mari curente literare europene, după care au apărut orientările moderne, simbolismul și… mai rămân destule și pentru clasa a XII-a!
Deocamdată pui bazele înțelegerii istorice a literaturii. O să-ți folosească toată viața, singura condiție fiind să deții secretul dintotdeauna al cărților: că, asemeni unor tratamente miraculoase, ele te transformă într-un om mai bun dacă le citești!