EA VINE CA UN CÂNTEC
O creangă măcinată de vânt
O închisoare cu turnuri
viața mea de pe țărm
Pretutindeni pe drum
marginea-i caut
Drumul începe cu mine
Praful își deschide lumina
ca un felinar
Ea vine – un cântec
lunecându-mi pe urme
Mă umple cu un râu
vis rătăcitor
în deșert
IEȘIREA DIN SOMN
Imateriali vor veni și triști
Citesc în stele o spaimă
E frig în somn
și ei vor ancora aici
când voi deschide prima poartă
Apa se ridică din fântână pe zid
Când liniștea-i deplină
moartea nu mai există
pentru ei
Tu îngere să vii
cu zaruri de ceață
acolo pe mal
Viața lor să mi-o descifrezi
Căci sunt însetat
de lumină
SINGUR PE ARCA DE VÂNT
Vine din lumină judecătorul câmpiile înverzesc
și marea cântă din orga nisipului
El plutește deasupra casei mele și eu îl privesc
visând o împărăție cu îngeri
Secundele șiroiesc de pe mâinile lui
cel singur pe arca de vânt de realitate istovit
Te strig flămând cum sunt o judecătorule
când noaptea ca un tron imperfect mă locuiește
și lacrima se adapă cu verbe
Ce semn regesc pe orizont îți ascunde
viața și moartea
Oglinzile cresc și eu mă însetez din adâncimea lor
O veghetorule de ape îmblânzitule de depărtări
CENUȘA UNUI SĂRUT
Mă bântuie de o vreme nisipul
Cenușa unui sărut intră în carte
Cuvintele se retrag
în ceva nevăzut
până când
nu mai rămâne nimic
Mă strigă îngerul către sine
dar țărmul e foarte departe
Tot murind mă răsfir
într-o suverană lumină
În ea adorm
odată cu nemărginirea