Uniunea Scriitorilor din România anunță cu tristețe decesul scriitorului și cineastului Constantin Stoiciu.
Constantin Stoiciu s-a născut la 15 februarie 1939, la Iași. A fost un scriitor, jurnalist, editor, scenarist și regizor. A absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea București în 1967. A lucrat ca ziarist la: România literară, Luceafărul, Scînteia, Scînteia tineretului, Ramuri, Convorbiri literare, Contemporanul. S-a refugiat în Grecia în 1981 și s-a stabilit în Canada în 1982. A fost fondator și președinte-director general din ianuarie 1983 până în aprilie 2007 al editurii de literatură generală de expresie franceză HUMANITAS din Montreal.
Constantin Stoiciu a debutat în revistele Viața studențească (1963) și Luceafărul (1964). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 1968. A obținut Premiul pentru proză al revistelor Viața studențească (1965) și Luceafărul (1966).
A realizat scenariile filmelor Diminețile unui băiat cuminte (1969), Legenda (1968), Decolarea (1971), Filip cel bun (1975), Ultimele zile ale verii (1976) și E-atât de-aproape fericirea (1978).
A fost producător de film la Casa de Filme Unu până în 1981. A colaborat la Radio Europa Liberă (1981-1987) și BBC (după 1990).
A avut o rubrică săptămânală în ziarul Cotidianul (2001-2002) și o rubrică bilunară în revista Cultura (octombrie 2007 – octombrie 2015).
Dintre volumele sale: Dimineața, povestiri, 1966, Peștele de fontă, 1968, Trufie, roman, 1974, Pasarela, roman, Ed. Eminescu, București, 1979, De l’insouciance, roman, Ed. Humanitas, Montreal, 1994; Despre farmecul levantin, tradus de Ioana Diaconescu, 1995, Le fuyard (Fugarul), roman, Montreal, 2002 Pelerinii, eseuri, 2003, Răfuieli, 2009, O natură fericită, 2012, Diminețile lui Leopold în teritoriu, 2020. A fost premiat de mai multe ori pentru activitatea sa de scenarist.
În ultimii ani și-a publicat fragmente din romanele sale în revista Viața Românească.
Prin dispariția lui Constantin Stoiciu literatura și cinematografia noastră suferă o dureroasă pierdere.