MESAJUL
Cecyl și Eaton
locuiau în păsări vii
cine știe de când și doar
cu câteva zile înainte
de sfârșitul fiecărui anotimp
primeau mesajul din picături de ploaie
de la Marele Învățător.
CĂLĂTORIA
Fiul alături de care
voi călători o viață întreagă
călare pe asin
cu toba de gât.
Dinlăuntrul tobei furnicile roșii
vor tamburina înduioșător
ca să-mi țină de urât.
ACOLO
Acolo unde norii nu există
și curcubeul face fițe-fițe
între punctele cardinale.
Vrei să pipăi cu degetele
măcar o umbră de nor
târându-se prin iarbă.
Elanul pe care îl dovedesc zi de zi
nu înseamnă nimic.
Totuși supraviețuiesc.
Buzunarele mele sunt umile răsadnițe
pentru ridichi și cucută.
SECOLE ȘI CLIPĂ
Secole de-a rândul
priveam ferestrele caselor
cu un sentiment de sfială condimentată
cu amărăciune. Cine știe
cum mă văd eu prin atâtea geamuri străine.
Dar e ceva și mai amar pe lume:
semenii care mă iau în seamă
să nu depășească degetele unei mâini.
Dintre ei, unul sau doi
vor îndrăzni reciprocitatea clipei.
Păcat, privirile noastre fi-vor negre
ca zațul cafelei.
PARCĂ AȘ FI MURIT DEMULT
Trecând azi prin cartierul
unde am trăit jumătate din viață
am văzut că în casa noastră
s-a deschis un atelier
de confecționat panouri solare (în camera
părinților) și pompe Niba (în odaia mea).
Pe ușă, pe o plăcuță emailată scria :
PROGRAM NON-STOP.
Am simțit un junghi în inimă,
parcă aș fi murit demult.
CINEVA UMBLĂ PE STRĂZI
(recidivă)
1
cineva umblă pe străzi
dar străzile nu-și amintesc de nimeni niciodată
și arborii au propria lor părere despre nori
încât stai să te-ntrebi
dacă viața ta e mai mult decât un strănut
seara pe malul fluviului
banală răceală de primăvară
un strănut al cuiva pe care nu-l vei cunoaște nicicând
2
cine trece pe străzi
se alege cu o umbră tremurată
pe case pe copaci
și pe nelipsitele pisici ale cartierului
nimeni nu știe de ce sar tinerii de pe-o clădire pe alta
și-aleargă printre statuile multicentenare
în timp ce apa se strecoară pe sub uși
susurând blânde condoleanțe
3
putem atinge zidul
în locuri însorite
amintindu-ne tot felul de lucruri
și-nchipuindu-ne că atunci când vom muri
cineva va trece pe lângă acest zid
și va atinge din greșeală
un loc însorit
pe suprafața lui
4
ce ești
afli mult mai târziu
atunci când roata nu mai lasă umbră
iar telefonul sună
cu un semnal muzical
pe care nu-l are în memorie
5
nimeni nu trece pe stradă și-a început să ningă
fulgi se așează pe numerele caselor
peisaj de iarnă zgâriat de un orb cu bastonul
vrei să faci ceva și-apoi te răzgândești
îți amintești de peretele izgonit din oraș
perete ce n-a apucat să sprijine niciun muribund
6
am lăsat fără nume străzile din oraș
plăcuțele le-am aruncat într-o groapă mare pe câmp
greieri cântau noaptea
își făcuseră cuib printre plăcuțele cu mii de nume
în oraș oamenii se confundau unii cu alții
greierii și plăcuțele alcătuiau o piramidă-nmiresmată