Într-o limbă uitată
Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare
la un spectacol în care spectatorii și actorii
par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă,
pe care, în destul de multe momente, o neglijează
mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața
rămân pe dinafară, spectacolul se desfășoară fără ei,
mulți pământeni nu știu că sunt pământeni
și visează cu ochii duși spre planete care nu există
mulți oameni nu se mai simt oameni
mulți oameni descoperă că au mai văzut spectacolul
și cer despăgubiri de la instanțe care nici nu se sinchisesc
de ei, ba mai mult, le fac și semne obscene de pe avanscenă,
lucru care îi enervează foarte tare,
mulți oameni se înfășoară în drapele greșite
mulți oameni nu răspund la telefon când sunt singuri
mulți oameni se recuză din calitatea de martor
mulți pământeni nu cred că luna poate fi locuită
mulți pământeni cred că luna este deja locuită
mulți oameni au profil pe internet și se simt imponderabili
mulți oameni nu au profil pe internet și se simt mizerabil
mulți oameni se vaccinează împotriva virusurilor de sezon
nu mulți oameni mor accidentați de meteoriți dar totuși
foarte foarte foarte mulți oameni mor de invidie
mulți oameni își propun să călătorească în spațiu
mulți pământeni au circumstanțe atenuante și profită de ele
mulți oameni cred că dacă iubesc știu ce trebuie să facă
mulți oameni iubesc și habar nu au ce trebuie să mai facă
foarte foarte foarte mulți oameni sunt murdari de tristețe
mulți oameni au călătorit la Paris cu diverse ocazii
mulți oameni au călătorit la Viena ca să înghită șnițele
mulți pământeni au păreri împărțite dar ferme
mulți pământeni nu sunt români și pare să nu le pese
mulți oameni scormonesc prin lada de gunoi a istoriei
mulți oameni nu mai au răbdare
și în timp ce consemnez
fără vreo motivație superioară
lucrurile acestea
aud cum Dumnezeu îmi vorbește
într-o limbă demult uitată,
doar sonoritatea
îmi este oarecum familiară.
Copilul cel bun ajuns în epoca progresismului
Am fost copilul bun al multor mame
am fumat pe ascuns
am băut în gând
am făcut cele mai oribile scene
de dragoste pentru pudibonderiile acceptate,
am urât ceea ce toată lumea iubea
din comoditate,
am acceptat să fiu pozat la panoul de onoare
ca să aplaude mamele care cultivă ipocrizia
din dragoste sau din frică – este
același lucru –, am cântat la citeră
fără să știu cum arată o citeră,
cred că am și urât niște lucruri
dar acum nu-mi amintesc
care
Tigrul din Times Square
Globe-trotterii au la îndemână acum
un program de traducere din orice limbă
în orice limbă,
este simplu, accesezi programul,
pui pe voice telefonul
și o voce de robot reproduce în orice limbă
din lume ceea ce ai vrut să spui; bine,
mai sunt greșeli de preluare, mai lipsesc cuvinte,
sinonime, mai sunt dificultăți de pronunție,
dar în linii mari modalitatea de comunicare
funcționează;
am folosit programul de traducere din românește
în orice limbă de pe lumea asta în New York,
ca să cer informații despre cum să cumpăr un ticket
pentru o călătorie cu vaporașul
până la Statuia Libertății sau Lady Liberty, cum îi
mai spun americanii și domnișoara robot
de la automatul de tickete, o, da, a înțeles;
dar, – mă întreabă prietenul meu, cântărețul de bluesuri
care pune pe muzică buletinele de știri
la un post de radio comercial -,
el însuși un tonomat de limbi străine
în babilonul din Manhattan -,
programul acesta de traducere
poate să deslușească și glasul inimii,
care este un fel de glas al îngerilor
și să-l traducă în orice limbă pământeană?
am lipit difuzorul telefonului de piept, în dreptul inimii,
câteva secunde, apoi am dat click pe traducere:
brusc, în Times Square s-a auzit urletul unei fiare
– putea fi tigru, putea fi leu – care în arenă fiind
părea să-și fi prins laba
într-o capcană cu colți de fier
și acum sângerează abundent.
Ultima picătură de ketchup
Am observat, în tinerețe, că în străinătate
oamenii îmbătrânesc mai încet și mai frumos,
de asta am plecat din România, să știi,
îmi spune doamna Rebeka,
lucrează acum la o fabrică de copii, cum alintă
maternitatea din Rochester, unde este infirmieră,
sunt deja douăzeci și opt de ani de când a ajuns aici,
își iubește profesia.
… veneau în orășelul meu, în Cugir, cetățenii plecați
mai demult în Franța, în Italia, în Spania, în Turcia chiar
și miroseau frumos a parfum bun, aveau un aer
de oameni care au descoperit surâsul
râdeau de încetineala noastră istorică,
râdeau de curiozitățile noastre despre cum arată
lumea de dincolo de cortina de abur,
da, există o oarecare bunăstare și aici, spuneau ei,
dar produsele pentru Est sunt,
în general, cu una două clase sub standardele
de calitate, că marile companii în primul rând
le fac pe cele bune, pentru America,
apoi pe cele de categoria a doua, pentru
statele europene de bază,
apoi pe cele de categoria a treia,
pentru statele din fostul lagăr comunist
și pentru țările din lumea a treia,
asta este regula,
nu se discută,
chiar și produsele chinezești se încadrează în
aceste trei categorii;
de asta a plecat din România,
ca să îmbătrânească mai încet și mai frumos
și să se bucure de produse de categorie maximă,
cele care se fac doar pentru America;
are trei copii care sunt în trei state diferite,
Cristian este în Florida,
Pamela este în Louisiana
Dustin este în Ohio
se întâlnesc cu toții o dată pe an, de Crăciun,
deși în ultimii doi ani, din cauza
pandemiei de Coronavirus
copiii nu au mai venit, preventiv;
nici Andrew, soțul ei, care a plecat în Texas,
unde spera să fie plătit mai bine pentru
talentul său de dresor de câini de luptă,
nu a mai căutat-o de câțiva ani,
îi trimite vagi mesaje despre o revenire spectaculoasă,
bogat și fericit,
în care nu crede nici el probabil;
… da, acasă este acolo unde dacă te îngropi
mai speri în înviere, nu este așa?
din acest motiv am cumpărat trei locuri de veci
în cimitirul Sfânta Maria de la Vatra Românească,
din Grass Lake, Michigan, acolo este îngropat și
preotul ortodox Felix Dubneac,
mai trec din când în când, smulg buruienile
și de la mormintele noastre
și de la mormântul lui
și de la alte morminte aflate în adormire;
după-amiaza merg, de ceva vreme, la un centru de pregătire
psiho-socială la cursurile cu tema
cum să învățăm să îmbătrânim împreună
deși sunt singură
și cu sinele propriu trebuie, la un moment dat,
să înveți să te înțelegi când îmbătrânești
pentru că, trebuie să o recunosc, lucrurile au
ceva definitiv în ultima vreme
și parcă nu le mai pot face față,
niciun lucru nu poate fi înțeles
dacă nu înțelegi toate celelalte lucruri din lume
cum nu înțelegi lumea
dacă un singur lucru rămâne neînțeles:
ieri, de exemplu, am cumpărat un hot dog pe stradă,
am dat ceapa caramelizată deoparte,
îmi provoacă arsuri,
am stors ultima picătură de ketchup din tub
și când am văzut că tubul este gol
am început să plâng.
(Din volumul Nu-i mai așteptăm pe barbari, în pregătire)