EL sau Ieșirea din ramă de Gellu Dorian, Editura Charmides, Bistrița, 2023, 54 p.
Ar fi interesant de urmărit diacronic care erau temele predilecte ale poeticii lui Gellu Dorian acum 20 sau 40 de ani. În volumul de față, de o înaltă ținută grafică, ilustrat de Nora Dorian, autorul se îndreaptă spre aproximări mai degrabă apofatice ale Celui care pe toate le știe. Cel care ne este totodată expeditor și destinație: „Însă El nu se deplasează nicăieri,/ e mereu de negăsit, dar peste tot,/ e la mic dejun cu mine,/ e la prânz,/ e la cină,/ e în pat cu mine,/ în timp ce eu rătăcesc de la A la Z/ ca un tren gol printr-o ţară pustie.// I-am scris într-o zi o scrisoare./ Din scrisoare a ieşit un om de statură mică,/ mică de tot, încât a trebuit/ să măresc litera în care scâncea,/ literă care s-a transformat în altă literă”. A se înțelege, zice poetul, că singura care contează cu adevărat este viața cea cerească, rodirea de dincolo de lume, în veșnicia ce se pare că ne-a fost pusă la dispoziție, chiar dacă este greu de închipuit, de aproximat – dar poeții, ca și misticii, știu cum să întrevadă veșnicia: „Locul Lui nu este în această lume, deşi/ lumea e plină de El ca gările de cerşetori.// În altă parte, dacă nu e în lume, nu e,/ încât omul se poate tolăni liniştit într-o viaţă/ de care atunci când îşi dă seama că se termină/ îl caută şi speră că el este chiar cel ce se roagă/ şi speră.// Azi e tot timpul,/ ieri nu mai e timp,/ mâine e un vis în care stă ca un vierme în fruct/ realitatea.// Iar când nu mai e nimic,/ se iveşte El în privirea goală, aşa cum e cerul/ când seceta se aşterne în sânge/ din chiar lama cuţitului –// peste şes, singurul rod/ e cerul în care se ascund toate,/ precum toate se nasc pe pământ/ şi mor vieţuind la nesfârșit în cer” (Rodire).
Chiriașul secundei. Dări de seamă. Cronici, eseuri comentarii de Florin Șindrilaru, Editura Rawex Coms, București, 2023, 150 p.
Florin Șindrilaru și-a reunit în aceste Dări de seamă – din mai vechea serie Chiriașii secundei – scrieri nepublicate ori publicate deja în reviste culturale sau postfețe de volum. O primă secțiune reunește textele Sub semnul joncțiunii și Marin Preda. LA ANIVERSARĂ, apoi autorul se oprește asupra volumelor lui Ion Bedros (Vârsta de aur şi mic tratat de tiptilire culturală) și Vasile Răvescu (O alergare memorabilă. Întâmplări de-o clipă, amintiri de-o viaţă), asupra unor figuri majore ca Ovid. Crohmălniceanu (Povestea unui planetar de rând) și B.P. Hașdeu (O creație mereu uimitoare și un spirit enciclopedic), pentru a reveni în actualitate prin texte ca: Ioan Toma Brenciu, poetul; Un cosmos în somnul lumini. Ana Blandiana. Somnul din somn; Golgota poetului, Grupul de la Braşov şi Elsa Dorval Tofan ca o fiică a Iernii.
Addenda. Pe coji de nucă ne aduce în atenție un volum al poetei Felicia Popa (Cu puşca de soc la balul „bizonilor”), precum și unul al lui Iulian Cătălui, postfața volumului din 2018 Tratat despre pseudodicționare, intitulată Când criticul literar se dezlănţuie…
Scrisori către Marinette de Mărgărita Miller-Verghy, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2023
Ediție bilingvă, îngrijită și prefațată de Mihaela Bacali, căreia îi aparține și traducerea articolelor originale, apărute la București, dar în limba franceză.
Mărgărita Miller-Verghy (1865-1953) nu este cunoscută pe măsura valorii în literatura și în cultura română. Cu toate acestea, meritele sale în plan literar, și nu numai, nu sunt de ignorat: a fost scriitoare, traducătoare, animatoare de proiecte culturale, jurnalistă, etnografă, directoare de școală și de spital de război. Ca prozatoare a debutat printr-un volum de nuvele – Umbre pe ecran (Editura Bucovina, București, 1935). A publicat trei romane autobiografice, republicate recent de Editura Muzeul Literaturii Române: Theano/ Théano (Editura Alcalay & Co, București, 1919 și Bernard Grasset, Paris, 1921), Cealaltă lumină (Editura O. Bianchi, București, 1944), Blandina (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980) și un roman polițist Prinţesa în crinolină (Editura Pro Pace, București, 1946).
Între 1935 și 1936, Mărgărita Miller-Verghy a publicat, în ziarul de limbă franceză Le Moment, o serie de articole intitulate Lettres à Marinette, articole ce fac obiectul acestei ediții bilingve, prin care sunt surprinse, cu grație și rafinament, instantanee (dar și statistici!) legate de viața culturală sau de zi cu zi a bucureșteanului de rând, dar și de familia regală, de protipendada vremii – o figură foarte atașantă fiind Didina, prințesa Alexandra Cantacuzino.