Soarele a apus cam demult. Trecută e ziua
Au trecut vara și toamna. Trecută-i lumina
Oxidată
va apune și luna de tablă – curând
Nu. Nu-i nici un păcat. Nu simt nici o durere
nici o tristețe
Retezat din plasa de vene
fructul copt al inimii mele se rostogolește
treaptă cu treaptă
adânc
Cerul fără păsări fără nori fără astre fără zeu
e al meu – în curând
Gol. Și negru. Cerul martei
Ca o bilă uriașă de sânge uscat
soarele negru
orizontul de iască
cerul acesta de dincolo:
totul
este în întregime al meu
în curând
(din volumul antologic Haita, editura Rocart,
Colecția Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie
Mihai Eminescu, 2022)