compartir también
dedicată Elvei, de dincolo de graniţele emisferei
în cele mai frumoase poze
identitatea se diluează
frumosul devine parte
dintr-un patrimoniu vast
mare cât sufletul omenirii
la un moment dat
când şi când
sufletul omenirii se schimbă
şi alte cohorte de fotografii
ne fac educaţie vizuală
ne instruiesc
legitimează un stil de viaţă sau altul
din Ţara de Foc până în Siberia
dinspre Sahara spre Germania
de la Apenini la Anzi
(de la puiul de lamă la copiii din camion)
cuore
cuore
cuore
sufletul individual diluat
dă putere sufletului colectiv să triumfe
când şi când
de-a supra
mamei Nia, in memoriam
felul lor de a se bucura
lasă urme rugoase pe asfalt
ca şi jelania lor
în limba aceea necunoscută
mama pe care acum îţi permiţi
să o adori
nesăbuit
exact acum
e în tindă
şi tinda este deasupra asfaltului
şi deasupra spaţiilor verzi
şi deasupra timpului
când una sau alta
s-au lăsat inventate
cu graţie
abia apoi inventariate
agresate prin întabelare
sau întabulare
pentru ochii muritorilor de rând
(care nu ştiu ce e verdele
răcoarea
spaţiul
ori adulmecarea continuă
a sorocului)
asezonare
periscop
ocazie rară:
anterioritatea conştiinţelor
ne este pusă la îndemână
spre a le frunzări
înainte să depunem flori
buluc
la soclul poetului potenţial
de-a fir-a-păr
înşirăm studii de caz postcristice
despre genialitate
şi zone umede planetare
despre tandreţea lemnului
ignifug
şi blânda mângâiere
dezarmantă
a flăcărilor dintr-un snop
de la Ierusalim
(sau Bethleem,
ca să asezonăm
naşterea cu moartea
într-o sarabandă perpetuă)
nu are a face deloc
când sufletul se cere la Dumnezeu
noi nu trebuie să îl blocăm
cu tot dinadinsu’
sângele nu îşi mai ştie cărările bătătorite
este buimac
şi tânjeşte după strămoşi
pe sărite
după afinităţi
subtil condiţionate
o confuzie a organelor
încă funcţionale
dă seama despre o altă ordine
care nu are a face deloc
cu fiziologia noastră
cea de toate orele
suntem
grămezi de durere
laşi în urma ta
nu eşti singura
traseul nestingherit al primăverii
se extinde
la scară
(fiecare cu scala lui!)
binele luxuriant pândeşte
desluşirea
butonul declanşator e la mine
suntem la o bătaie de aripă
şi de bine
şi de rău
zău?
în stil balcanic
recomand carmin
apogeu cromatic
al (ne)sinuciderii
răstălmăcite
revocate
în stil balcanic
în rest
evitaţi sarea
şi băuturile carbogazoase
făina albă (măcar ea e albă)
şi prăjelile
sunt indicate însă
răbdările prăjite
ca slow food
drept metodă insurmontabilă
de revrăjire a lumii
apex
dar
făgăduinţă
(fiindcă nu te înveţi minte
orice-ar fi
şi încă îţi îngădui să crezi
speranţa moare ultima!)
la casa omului
cum să faci faţă tenacităţii
tale
nu a altcuiva?!
oamenii fără vreun rost
sunt cei care întind puntea
singurii
în dislocare
şi vuiet
şi vaiet
o cheie estetică
este bună întotdeauna
la casa omului
tu ai fost mereu
cheia de rezervă
a unui complex
abia întrezărit
acustic
faustic
(sau caustic?!)