Cărțile lui Mircea Gelu Buta îmi amintesc de spusele cronicarului Ion Neculce din Predoslovia sa la O samă de cuvinte: „…mulți istorici streini, de alte țări, nu le știu câte se fac într-alt pământ. Tot mai bine știu cei de loc, decât cei streini…” Este editorul unei publicații, Arhivele Bistriței, din paginile căreia au trecut în cărțile sale multe asemenea episoade istorice neștiute sau uitate din trecutul Bistriței. Cartea are un caracter omagial declarat în paginile introductive: „Pentru eroii neamului s-au scris cântece, s-au ridicat monumente, poate nu atâtea câte ar fi trebuit, s-au scos la lumină simboluri. Povestea unora dintre ele constituie tocmai subiectul acestui volum.”
De la Petru Rareș – până la Tănase Todoran, eroul năsăudean, martirizat prin frângere pe roată la 1763, anticipând cu câteva decenii destinul capilor revoluției transilvane, Horia și Cloșca, se perindă pe sub ochii cititorilor ipostaze necunoscute ale unor personalități istorice: – un Petru Rareș, diplomat și teolog, apărător al moștenirii bizantine, susținător al teologiei dreptului, atitudinea bistrițenilor, în funcție de etnie și confesiuni, față de generalul George Basta, asasinul lui Mihai Viteazul, ororile Primului Război Mondial, cu prezentarea Curții Marțiale de la Bistrița, a Cimitirului Militar de la Rotunda, o evocare a lui Laurențiu Oanea (1888-1974), notarul Adunării Naționale de la Alba Iulia, Bistrița în anii 1944-1945 cu ghetoul bistrițean, martirajul creștinilor bârgăuani, exodul sașilor bistrițeni, încheind cu pagini despre Bistrița sub ocupație sovietică.
Cea mai interesantă contribuție istorică este cea despre istoria zilei de 23 August, povestită de Regele Mihai; act istoric controversat, asupra căruia regele aduce necesare clarificări, mai ales în ce privește poziția suveranului față de Mareșalul Antonescu pe care l-a apreciat pentru caracterul și demnitatea lui, regretând felul în care a fost arestat de comuniști, fără știrea și acordul său.
Carte întemeiată pe documente de arhivă, paginile reînviate de Mircea Gelu Buta, beneficiază și de o iconografie bogată, aș zice chiar de o istorie în imagini care dublează fiecare capitol, fiind înfățișată istoria fiecărui monument „ridicat în cinstea eroilor neamului”. Se reproduce aproape integral Cronica lui Stavrinos, un poem închinat lui Mihai Viteazul, în tălmăcirea poetului bistrițean, de origine aromână, Ion Cutova.
Poate că unele capitole ar fi avut nevoie de necesare amendamente. Mă gândesc îndeosebi la capitolul despre Martirii năsăudeni, în care se accentuează prea mult atitudinea ostilă a acestor eroi, în speță a lui Tănase Todoran față de actul Unirii Religioase cu Roma. Or, revolta lor a fost în primul rând pentru amânarea privilegiilor promise de Împărat Regimentului năsăudean de graniță; pentru această amânare erau nemulțumiți chiar mulți credincioși greco-catolici de sub păstorirea Episcopului Petru Pavel Aron, dar de binefacerile acestei Uniri Religioase cu Roma și-au dat seama și năsăudenii care au obținut mai târziu un statut privilegiat.
Și un „lapsus calami” la p. 23, locul de înscăunare al lui Ștefan cel Mare n-a fost pe Câmpia Libertății – acesta e lângă Blaj, ci pe Câmpia de la Direptate, lângă Suceava, cum ne spune cronicarul Grigore Ureche.
Mircea Gelu Buta, Istorii neștiute, istorii uitate,
Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022