La Madonna della Victoria, pictat de Andrea Mantegna în 1496, este un tablou impozant, de aproape 3 m. înălțime, conservat și expus la Muzeul Luvru. Mantegna a fost pictor la curtea Ducelui de Mantua, iar Fecioara Victoriei a fost comandată de Francisc al II-lea Gonzaga, un condotier care a vrut să sărbătorească victoria sa împotriva francezilor, în bătălia de la Formigny. Pe tablou, îl vedem îngenuncheat, în armură, primind ungerea Mariei, care stă pe un tron maiestuos.
Însă, timp de cinci secole, nimeni nu a observat un amănunt straniu, situat în planul doi, în partea superioară stânga a tabloului. Până când istoricul de artă Heather Dalton, de la Universitatea din Melbourne, în timp ce se uita la o reproducere dintr-un album de artă, a observat deasupra, în partea stângă, o pasăre care parcă veghea întreaga procesiune.
Este vorba de un cacadu cu creastă galbenă (cacatoès à huppe jaune sau Cacatua galerita), o specie de pasăre ce face parte din familia Cacatuidae, foarte răspândită în Australia de est, în Tasmania, în Noua Guinee, Insulele Aru, Noua Zeelandă și Indonezia. Femeia a identificat-o rapid. Toți australienii sunt familiarizați cu cockatoo cu creastă galbenă. El apare pe bancnotele de 10 dolari și, în bestiarul național, rivalizează cu cangurul. „Dumnezeule, dar e un cockatoo al naibii de galben!” – a exclamat ea privind reproducerea.
Cacadu-ul cu creastă galbenă trăiește, în general, o lungă perioadă de timp (aproximativ 50 de ani), dar, mai presus de toate, este un homebody, un „băiat de casă”. Nu iubește călătoriile lungi și nu se depărtează de cuibul său. Are un singur partener romantic în timpul vieții sale și nu migrează. Un cacadu, dacă e născut pe o insulă și nu este mutat, acolo va muri.
Primele expediții atestate în zona Oceaniei, aparținând marinarilor portughezi, datează din secolul al XVI-lea, astfel că cercetătoarea din Melbourne s-a întrebat, firesc, cum ar fi putut ajunge un cockatoo australian pe o pictură italiană din anul 1496, într-un moment în care existența Australiei era necunoscută.
Ea a studiat rețelele comerciale australiano-indoneziene din timpul a ceea ce specialiștii englezi numesc Evul Mediu global, fiind deosebit de interesată de rutele comerciale informale dintre Asia de Sud și Oceania. Acestea erau create de pescarii din arhipelag, care se aventurau în apropierea coastei australiene, spre a colecta castraveți de mare, pe care chinezii îi adorau (atunci, ca și acum!).
Investigațiile lui Heather Dalton au durat aproape un deceniu și, potrivit opiniei sale, cockatoo Mantegna a venit din sud-estul extrem al Indoneziei de astăzi. A urcat pe drumul deschis de pescarii de castraveți de mare, a trecut prin India, prin Arabia, schimbându-și de câteva ori stăpânii, în drum spre Veneția.
Împreună cu specialiști finlandezi (!), ea a studiat o sumedenie de documente și a reușit, în sfârșit, să traseze destul de precis calea acestui cockatoo. Unul dintre desene era însoțit de o mențiune: „Trimis de sultanul Babilonului”, adică egipteanul Al-Malik al-Kâmil, nepotul lui Saladin, căruia îi plăcea să trimită animale rare împăratului Sfântului Imperiu Roman. Dar Al-Malik avea strânse legături cu chinezii. Capturat în Indonezia, cacadu-ul buclucaș a fost vândut și revândut, probabil într-un târg chinezesc, apoi transportat peste Oceanul Indian la bordul unei corăbii mari, care, acostând la Palembang, Cochin sau Aden, a ajuns la Marea Roșie, în Egipt. Iar, de acolo, drumul până la Veneția era floare la ureche.
Deci, enigma fiind dezlegată, tabloul lui Mantegna s-ar putea să pară ceva mai luminos!