ROMÂNIA LITERARĂ 1-2 / 2022
Din 14 ianuarie. Horia-Roman Patapievici (Discurs la primirea Premiului „Petöfi”): Pentru noi, comunismul era socialism și era rău: și anume, ceea ce era rău în comunism era comunismul însuși. Pentru opinia publică progresistă din Occident, comunismul nu putea fi principial rău tocmai pentru că era socialism, iar dacă eșuase era cumva pentru că fusese rău aplicat – acest argument, sper că vă dați seama, implica faptul că noi, victimele comunismului, eram de fapt vinovate că nu îl aplicasem bine. Pentru progresiști, dacă totuși era ceva intrinsec rău în comunism, atunci era fascismul interbelic, care în concepția lor contaminase societatea cu tradițiile sale nefaste și denaturase, prin corupere cu fascism, ideile și idealurile comuniste. Altfel spus, pentru occidentali era fascismul atavic, un fascism presupus a se afla la rădăcina tuturor statelor-națiune central și est-europene. La rubrica sa, Adrian Popescu, „Reabilitarea limbajului liric”: Ambiția multora de a fi socotiți poeți pare una din marile slăbiciuni omenești. Nu poate nimeni opri eforturile sisifice ale acestor autori industrioși, nici critica, nici elementarul bun-simț, care ar presupune un exercițiu de luciditate dat de compararea propriilor texte cu cele recunoscute valoric. Nimic nu stăvilește energia fără sens a unui pseudo-poet. Codurile culturale actuale, necesare dar nu suficiente, încurajează producțiile pe stoc de versuri inutile. Arta desigur că nu are un rol util, pragmatic, pe de o parte, dar nu poate fi eliminată, din procesul de spiritualizare al omului, de cunoaștere și autocunoaștere a sinelui prin emoție, solidaritate universală și comuniune, pe de altă parte. Ești năclăit de trăirea larvară a poetului minimalist, de descrierile lui aluvionare, banale, seci, care ignoră că poezia însemnă logică internă și armonie constructivă, nu doar hazard și arbitrar. Dacă o destrămare a țesutului verbal a început odată cu avangardele literare, cele din secolul trecut, acum degradarea limbajului înseamnă încercarea de a-l transforma într-un element al subculturii urbane… Din sumar (selectiv): Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Mihai Zamfir, Mircea Mihăieș, Răzvan Voncu, Ovidiu Genaru, Daniel Cristea-Enache, Vasile Spiridon, Ioan Holban, Mircea Anghelescu, Horia Gârbea, F.G. Predescu, Olimpiu Nușfelean, Nichita Danilov, Irina Petraș, Cornel Ungureanu, Aurel Pantea, Gellu Dorian, Liviu Capșa, Cristian Pătrășconiu, Adrian Lesenciuc.
STEAUA 11-12 / 2021
Gabriel Chifu (interviu realizat de Andrea H. Hedeș) la Focus: Confirm, deci, de la o vârstă foarte fragedă știam că nu am cum să exist decât așa, lipit de scris și de citit. Însă, pe vremea aceea, nu-mi trecea prin cap că voi ajunge vreodată scriitor. Să fii scriitor însemna, în reprezentarea mea naivă, să fii un adevărat supraom, o prezență mitică… Pentru mine, astăzi, literatura a devenit forma cea mai înaltă de existență. Dacă nu scriu, am un apăsător sentiment că trăiesc degeaba, că nu-mi fac datoria, în fond, că nu sunt viu… nu cred că există pentru arta scrisului vreo rețetă magică. Pășim toți printr-un teritoriu complet nou, necartografiat și fără drumuri. Drumurile ni le croim noi înșine, pe cont propriu… Sunt eu un scriitor erudit? Vă las impresia asta? Senzația mea e că știu prea puțin și sunt nemulțumit de mine în privința aceasta, a științei de carte. Dacă îmi recunosc totuși un merit, acesta ar fi o anume curiozitate, o necurmată curiozitate. Sau, altfel zis, o dorință de a porni în cât mai multe direcții în același timp, cu teama că mă voi prăfui, că mă voi pierde iremediabil, dacă voi sta țintuit în același loc comod… Cât despre marginalitatea omului de cultură, a scriitorului, ea e un adevăr indeniabil. Și e o consecință a acestor mutații la care asistăm privind codul de valori valabil astăzi. Lumea se îmbată cu apă rece, e ahtiată după plăceri rapide și a ajuns să disprețuiască profunzimea, subtilitatea, creativitatea, performanțele minunate ale minții omenești. Nu o dată avem sentimentul că ne îndreptăm cu frenezie, cu încântare spre dezastru. În sumar (selectiv): Ovidiu Pecican, Ioan Moldovan, Ioan-Aurel Pop, Marius Lazăr, Laura Pavel, Marko Bela, Cassian Maria Spiridon, Simona Antonescu, Victor Cubleșan, Viorel Mureșan, Matei Vișniec, Răzvan Voncu, Delia Muntean, Vlad Moldovan, Horia Gârbea, Hanna Bota, Emilia Poenaru Moldovan, Mircea Muthu, George Arion, Caius Dobrescu, Virgil Mihaiu. Două anchete, intitulate: Romanele și tema comunismului și Plăceri discrete, grupaje de Victor Cubleșan și Radu Toderici.
APOSTROF 12 / 2021
La Dosar e publicată a treia parte din Declarația / „adevărată Autobiografie” a lui Ion Negoițescu (manuscris de 75 de pagini, datat 17 aprilie 1963; declarația a fost dată în închisoare, la Jilava, de aceea o seamă de afirmaţii trebuie luate cu o oarecare circumspecţie; Negoiţescu a fost arestat în 25 februarie 1961 şi condamnat la cinci ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale“, subliniază Al. Ruja). Scria Ion Negoițescu atunci, în 1963: Judecând astăzi lucrurile, nu pot să nu fac legătura între condamnabila acţiune a lui Balotă şi atmosfera viciată în care trăiam noi la Cluj şi în care îşi are rădăcinile această acţiune nefericită (semnarea unui „manifest duşmănos regimului, pe chestiunea bisericii greco-catolice, manifest ce voiau să-l trimită în străinătate”). Încă odată „arta pentru artă“ îşi arată faţa sa reală: era expresia gândirii burgheze, a intereselor burgheziei, potrivnice socialismului şi căutând să lovească, mai brutal şi mai direct sau mai subtil şi mai perfid, în cei care zidesc această lume nouă, mai echitabilă şi mai pură, dezbărată de negurile robiei sociale… Îmi dau seama însă astăzi că timorarea mea venea din faptul că, situat eu însumi pe o poziţie reacţionară, ostilă realismului socialist, eram implicit ostil regimului şi ca atare nu găseam puteri spre a lua o atitudine sănătoasă: demascând fondul duşmănos al întregii scrisori a lui Noica, ce trebuia respinsă categoric şi răspicat. Neluând acolo cuvântul şi neaducând la cunoştinţa autorităţilor această acţiune duşmănoasă, deveneam complice la o faptă gravă, reprobabilă, menită să dăuneze statului. Când Noica a cerut părerea celor de faţă în privinţa trimiterii textului la Paris (Noica „răspundea unui articol dușmănos publicat de E. Cioran în revista franceză La nouvelle revue française”)… „Declarația” lui Ion Negoițescu din 1963 se încheie cu: Iar pentru a-mi învinge timiditatea şi pentru a da manifestărilor mele în detenţie vigoarea necesară, în spiritul reeducării, am primit cu deosebită satisfacţie încurajările şi sugestiile domnilor ofiţeri politici. Iată drumul nou pe care am apucat şi acest drum luminos vreau să-l urmez când voi fi redat societăţii. În sumar (selectiv): Marta Petreu, Radu Constantinescu, Ion Bogdan Lefter, D. Cerna, Iulian Boldea, Ștefan Bolea, Adrian Sângeorzan, Ovidiu Crâznic, Cristian Vasile, Mircea Moț, Dan Gulea, C. Cubleșan, Alice Valeria Micu, Menuț Maximinian, Florin Balotescu, Gorun Manolescu.
ARCA 4 / 2021
Marcel Tolcea (interviu realizat de Titus Crișciu): Sunt foarte sincer atunci când spun că nu sunt un scriitor important. Am lăsat demult deoparte uneltele poeziei şi m-am dedicat altor preocupări intelectuale… Mă consider un intelectual curios, uşor conservator (mă calcă pe toţi nervii corectitudinea politică), un umorist rătăcit printre lucruri foarte serioase sau, poate, o persoană foarte serioasă care se tratează mereu cu umor. Mă ocup de lucruri foarte serioase – nu că poezia nu ar fi serioasă! – de la 19-20 de ani. Sunt fascinat de paradigma ezoterică, de acest „cod” care este ezoterismul… sunt născut în zodia Gemenilor şi am toate caracteristicile zodiei: foarte curios, superficial, mă plictisesc repede. Mă plictisesc oamenii solemni, de fapt morga lor, mă plictisesc locurile comune şi toate lucrurile de-a gata… Cred că există o anumită vârstă a poeziei sau, poate, asta e o scuză de-a mea… Și Cabala şi Masoneria înseamnă, pentru mine, coduri de explicare a lumii. Înseamnă coduri în faţa cărora eşti fascinat să observi că tot ceea ce ştim noi despre paradigma ştiinţifică se petrece într-o altă cheie, că există o adevărată fascinaţie a interpretării a hermeneuticii, că nu e important să fie exact în cheie pozitivistă, ci e important să împlinească un adevăr mult mai larg şi care ţine mai ales de ceea ce se numeşte imaginalul, nu imaginarul. Imaginalul este o formă de interpretare a lumii care este prezentă şi la gândirea arabă, şi în Cabala… În sumar (selectiv): Cornel Ungureanu, Radu Ciobanu, Andrei Mocuța, Lucian Scurtu, Lucia Cuciureanu, Romulus Bucur, Horia Al. Căbuți, Victor Neumann, Ildiko Șerban, Iulian Negrilă, Felix Nicolau, Ioan Matiuț, Gh. Secheșan, C. Dehelean, Vasile Dan, Carmen Neamțu, Iulia Stoichiț.
ALGORITM LITERAR 3-4/ 2021
Apare (sub egida Uniunii Scriitorilor) trimestrial la Călan de 12 ani. Scrie Gheorghe Grigurcu (acest număr e dedicat „Fenomenului Grigurcu”, cum spune, în Editorial, Silviu Guga), la Jurnal, cinci citate: 1. Fragilitatea exterioară a concentrării spiritului, precum a unui porțelan, a unui cristal. Primejdia efemerului amestecat cu absolutul, înfiorîndu-ne. 2. Să reprezinte norii un soi de protoartă? Așa cocoțați în văzduh, nesprijiniți pe nimic în jocul lor insațiabil cu formele, par a reface legătura dintre începuturile stîngace ale artei și ultimele sale manifestări, nonfigurativul, cinetica, interacțiunea. Vechiul și noul s-ar regăsi astfel în aburoasa lor corporalitate, într-o provocatoare simbioză, ilustrînd ceea ce Breton numea „credința în realitatea superioară a unor forme de asociere”. Un hedonism abstract aidoma gratuității esteticului coabitează însă cu tendențiozitatea meteorologică, cu finalitatea fertilității. Nimic nu este exclus, totul se integrează dumnezeiește pe fundalul infinitului dezvăluit s-ar zice anume pentru a ocroti acest miracol care are aerul a anula nu o dată dureroasele distanțe dintre spirit și natură. 3. Senectute. Vrei doar să mai contempli. În rest, să fii lăsat în pace. Dar e cu putință măcar atît? 4. Senectute. Lasă umilința vîrstei. Meditează la umilința pe care o reprezintă viața în sine. 5. Mediocritatea are o șansă de salvare pînă la un punct, prin trecerea timpului. Un autor modest din altă epocă devine uneori atractiv cum un obiect de muzeu. În sumar (selectiv): Ioan Barb, D. Chioaru, Ion Cristofor, Mircea Moț, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Daniel Cristea-Enache, Adrian Alui Gheorghe, Felix Nicolau, Ioan Radu Văcărescu, Șerban Foarță, Radu Ciobanu, Ana Dobre, M. Posada, Marin Iancu.
CRONOGRAF 4 / 2021
Apare trimestrial de șase ani la Satu Mare, „concept, editare și tipar” Editura Limes. Scrie Mircea Petean (director onorific al revistei), la Reverberații: În prima tinerețe, de pildă, după ce am devenit proprietar al unei mașini de scris, îmi plăcea să-mi așez obiectul magic pe un taburet de bucătărie, să-mi torn un pahar de vin și să-mi aprind o țigară sau pipa. Mă așezam înaintea mașinii de bătucit vorbe, ca să mă exprim într-o manieră mai puțin academică, trăgeam o dușcă de vin și un fum de țigară, răsfoind caietul sinucigaș unde îmi notam impresii de lectură, vise, replici, detalii de viață cotidiană, frânturi de peisaj, apoi băteam la mașină într-un ritm frenetic… Acum continuu să scriu seara, de obicei, dar și te miri când, în caietul sinucigaș, mai mult ca o terapie, pe fond de muzică taoistă. Și, pentru că nu pot gândi altceva decât cărțile mele, repet toată ziua, în minte, un vers, o strofă, o fărâmă de gând, o idee sau răspunsul la vreo anchetă…, amânat iar și iar, până într-atât încât devin taciturn și preocupat; Ana, care mă cunoaște cel mai bine, știe ce e cu mine și mă trimite la computer… La Editorial, Robert Laszlo (redactor-șef): Tineri și bătrâni… scriu cu o senină iresponsabilitate… Măcar dacă ar fi citit ceva la viața lor… Rețelele de socializare sunt pline de site-uri liricoide, unde se adună spuma neagră și drojdia acrită a unei efervescențe fără pauză și fără cauză. Se tămâiază între ei și se declară unii pe alții geniali, cu o generoasă și grotescă reciprocitate… Schimonosirea, aruncarea-n derizoriu a actului și faptului literar aruncă o lumină cât se poate de proastă asupra lumii literare. Contaminarea cu tot soiul de mediocrități agresive și subversive este extrem de dăunătoare. Această degradare a cuvântului scris nu este altceva decât expresia directă a unei degringolade în care se zbate o societate care și-a pierdut, poate că pe vecie, ierarhiile reale. În sumar (selectiv): Ion Pop, Ioan Es. Pop, Loredana A. Știrbu, Simona Grazia Dima, C. Cubleșan, Felician Pop, Raul Constantinescu, Titu Popescu, Florica Bud, Miron Marcel.