Ce e ăla tărâm
Nu știu dacă patria asta e locul
muribunzilor
și ar fi fost
a fost
brusc
o plajă de cuvinte
risipite
la puterea foarte
Ghiauri noaptea
Au mai crescut niște zile în mărul lui Adam aș atârna niște cuvinte mușcate
ar trăi altfel dar peste vreo mie de ani nu mai citește nici dracu’ în
limba asta fugară toți prin țări vizitate albatrosul meu călător nici
zburând nici mâncând viitorul prăjit între timp citesc poheme despre sexe
tari și feline duioase care culmea nu zic nimic și ruginesc în adolescența lor
umedă degete separă moșul și baba hormoni retardați deodată noaptea
se joacă de-a scrisul pe pietre veșnice limba asta muritoare sfrijită.
Precum
S-a agățat și noaptea de fusta mea albastră atâtea zile
mângâiat-a șolduri și curs-a peste forme genunchii au învățat
o nouă mângâiere de frișcă și clătite-n tăcerea limpezită de lacrimi
la volan cuțite boante doldora în geantă milioane de dolari în spam
și cum stăteai acolo-n ploaie în parcare se agăța și noaptea de fusta
mea de fum dansa ca roata de rezervă alunecând golașă și când
se termina poemul ăsta vroia să se agațe și fusta mea de-o noapte
poza webb telescopul sirena-n desuuri plutitoare
albastre capcana vie-a unuia Ulise
el zbiera hipnotizat de șoapte –