Arrêt
au fost închiși în propriile capete
privarea de libertate s-a produs în lipsa oricărei sentințe
irecursibil
mai întâi ideile le-au fost înlocuite cu oameni
zeci de oameni, sute,
mii de oameni
un cap devenise stație de metrou la oră de vârf
apoi oamenii s-au transformat în ID-uri
fiecare în zeci de ID-uri
transpirația groasă, dioxidul de carbon, generațiile de bacterii spontane
au dispărut
se putea respira
oamenii redeveniseră eterici
de la oarecare distanță fiecare ID semăna cu o idee
de la oarecare distanță ei se închegau în povești
puteai călători printre ei
puteai să îți faci mii de prieteni pe zi
puteai să dai petreceri
de unul singur
Piaget de preșcolari
Jumătatea stângă a feței o înlocuise pe cea dreaptă
oamenii căpătaseră simetrie și pierduseră personalitate
fără gurile strâmbe, fără ochi inegali
supraeurile nu mai aveau pe ce să se-agațe
trăsăturile cădeau de pe chipuri
ca fructele coapte
și toți deveneau la amiază cópii
ale singurului proiect cosmic rămas în vigoare
oglinzile și pozele fuseseră topite-mpreună
și trase în lingouri cu forme perfecte
marcate cu anul fabricii și cu data
Supraviețuitorii purtau câte două ceasuri
și aveau hainele-ncheiate-n fermoare
***
Tinerii își scoseseră creditele la plimbare
le legaseră în fața barului ca pe cai în vestul sălbatic
și acum făceau cetăți de sticlă pe mese
și castele din cartușe de țigări
schimbau între ei grădinițe și app-uri
iar găurile rămase erau acoperite cu amintiri de vacanță
Legați la gâtul animalelor, în stradă
șefii zornăiau singuri ca niște tălăngi
care vorbesc una peste alta
Ritmuri
granule scăpate din expresorul de dimineață
păsări rotitoare
ca aburul
violete pe gradientul mov translucid
ca o marmură făcută din lumină (dintr-o
lumină dură, tulbure, decolorată
calcifiată)
coraille – light yellow
#FF7F50
al soarelui-răsare
cu un ceas înainte un copil gunoier
a trecut împingând un tomberon mic, pentru copii,
însoțit de doi adulți, un el și o ea,
cu două tomberoane abrutizate și pline de mături
Sirene
Câinii lătrau ca la lup la sirene
care înotau zi și noapte printre blocuri înguste
în aval și în amonte pe largi bulevarde printre sloiurile lente
de mașini plutind în derivă
se opreau în fața unor locuințe colective cu oameni slabi
și cântau până unul era adus
pe un pat plutitor plin cu
oxigen, glucoză, electricitate și alte forme de energie
cu picioarele înainte
pentru a aminti tuturor cât de muritori sunt
câini, oameni și roboți de bucătărie
***
Se făcea un iad, un deșert, oase
și hârci în nisipul de var caravana
cu pasul săpa efemere morminte
Cu turbanul pe ochi Vergiliu mergea un pas înainte
iar fremenii cu mers aritm’ în tăcere-l urmau
un non-player character lider peste o trupă de playeri
Era o mapă nouă, ce nu putea fi de nicăieri descărcată.
în ea, munții și propozițiile pe loc se-ntrupau
din resturile organice ale vechilor propoziții
din vocalele lor contorsionate, stâlcite, colorate altfel
din puținele consoane ce supraviețuiau de la o frază la alta
pluteau pe jos ca o ceață fierbinte rime orfane apărute spontan
ca un zgomot de fond, ca spike-urile de la facerea lumii și cele de la refacerea ei
În urma călăuzei, miracol, blestem,
frazele singure se strângeau în terțete
fremenii călcau cu grijă pentru a distruge
doar parte din ele și netezeau cu frunze și crengi
străduindu-se să lase în urmă vers alb
ca țestele din primul terțet de pe care s-a șters pasul poetului
rupeau silabă cu silabă cuvintele de la el și frazele de la el și le ascundeau printre oase
distrugeau slash-uri și dublu-slash-uri la întâmplare
scame de vers, spori de ritm fura vântul
inevitabilă prozodia ieșea din demoni de praf
greutatea falsei tăceri aplatiza munții de la antipod
șterse de pe planetă, urmele se întindeau în tot uni
versul
în a-ritmul lor își vor trăi moartea quasari neștiuți,
neuitați
stele, constelații, filamente
posibile
mai devreme sau mai târziu caravana își va pierde conturul
și se va transforma într-o epopee ce transportă ca bunuri de lux
propria extincție ambalată în lăzi cu chei mici
Viermii politici în adânc pândesc ritmul
au mâncat deja toate caravanele ce pășeau în alexandrin
în troheu, în spondeu și anapest sau în deliciosul iamb pentametric
și îi vânează acum pe cei cu pasul alb
ca deșertul, care vorbesc toți deodată
pentru a imita muțenia
citeam saramago
și ai naibii pereți
se dezlipeau din toate descheieturile
blocurile și apartamentele plecau în direcții pe x pe y pe t
diferite
spre americi unele
spre spanii și italii
spre rusii
spre evuri medii
spre dacia de dinante de 1100
era un va-et-vient care acoperea toate bulevardele
casele de la țară cu acoperișuri bătute de piatră
zburau direct în cer
lansate de catedrala mântuirii neamului
la fiecare pagină se ciocneau două blocuri
anihilându-se între ele
cu zgomote de șampanii de artificii și de new year
institutele de sondaj închiriaseră radarele poliției
și încercau să salveze ce se mai poate