1. O scurtă istorie a Rusiei & Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul sunt cele două foarte recente cărți dintr-o suită editorială pe care se cuvine să o salutăm și căreia i se pot găsi numeroase virtuți. Autor: Mark Galeotti. Suita editorială pe care o menționez adună – de mai mulți ani – titluri care dau seama, din perspective diverse (și, esențial: cu discurs critic, sănătos), despre istoria recentă și contemporană a Rusiei. Editura care privilegiază asemenea apariții este Humanitas – cele mai multe dintre titlurile care compun această linie editorială sunt publicate în colecția de „Istorie”.
2. Mark Galeotti e, așadar, cel mai recent autor – și nu unul oarecare, ci unul care aduce un binevenit aer proaspăt în „literatura” care survolează această tematică; totodată, și unul dintre marile câștiguri, îmi îngădui să anticipez, pentru piața editorială de la noi – ce se alătură unor nume precum Th. Wolton, Fr. Thom, Bill Browder, Edward Lucas, Alain Besançon sau Martin Sixsmith.
3. Mark Galeotti, adică unul dintre „greii” de azi din Occident ai publicisticii și ai istoriografiei care are ca temă principală Rusia modernă. Și mai detaliat: expert în istoria modernă, politica și securitatea Rusiei. Autor prolific, printre cele mai recente cărți ale sale se numără: A Short History of Russia (2021; ediția română: O scurtă istorie a Rusiei, Humanitas, 2021), Armies of the Russian-Ukrainian War (2019), We Need to Talk About Putin (2019; ediția română: Hai să vorbim despre Putin!, Humanitas, 2021), Russian Political Warfare: Moving Beyond the Hybrid (2019), Kulikovo 1380: The Battle that Made Russia (2019), The Vory: Russia’s Super Mafia (2018), The Modern Russian Army, 1992–2016 (2017). Galeotti semnează articole cu regularitate pentru Moscow Times, Raam op Rusland, Business New Europe și numeroase alte publicații. Are și un blog – de impact: In Moscow’s Shadows. În cele de mai jos, foarte schematic, ilustrativ, câte patru direcții de discurs (dintre numeroasele, de altfel), despre fiecare dintre cele două titluri, cum spuneam, apărute recentissim și în limba română.
4. Despre O scurtă istorie a Rusiei, a): un proverb sovietic poate fi un excelent ghid pentru a înțelege specificul narațiunii lui Mark Galeotti despre istoria Rusiei. Acesta: „Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil”.
5. Despre O scurtă istorie a Rusiei, b): Galeotti marchează și explicitează, în repetate rânduri, resorturile care stau în spatele eforturilor rusești de a aranja discursul istoric în numele unor directive oficiale / superioare, de stat și a alinia sensurile istorice, indiferent de cum s-au petrecut în realitate faptele.
6. Despre O scurtă istorie a Rusiei, c): de la distanță – o binevenită distanță critică, mai ales -, Galeotti remarcă, în raport cu „narativele” istoriilor rusești că „Rusia a devenit o țară în care reimaginarea istoriei a devenit nu numai o pasiune națională, ci și o industrie. În expoziții există grafice care plasează originile politicii moderne în epoca medievală, ca și cum ar fi vorba despre o singură și neîntreruptă evoluție”. Și mai mult: „rafturile librăriilor gem de istorii revizioniste, iar manualele școlare sunt rescrise conform noilor doctrine. Statuile lui Stalin stau umăr la umăr cu acelea ale țarilor și sfinților, ca și cum nu ar exista nici o contradicție în viziunile asupra Rusiei pe care le întruchipează”.
7. Despre O scurtă istorie a Rusiei, d): Galeotti vorbește, în repetate ocazii, despre o istorie a Rusiei de tip Palimpsest – dar și despre un popor în legătură cu care folosește, de mai multe ori, același termen. Densă, polemică, demitizantă, sclipitor scrisă, provocatoare, istoria de față dedicată Rusiei e, în linii foarte generale, și așa: istoria unei țări „fascinantă, bizară, glorioasă, disperată, exasperantă, sângeroasă”.
8. Despre Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul, a): Mark Galeotti este încă un nume dintre cei care se pricep cu adevărat la istoria modernă și recentă a Rusiei care (ne) avertizează că, din comoditate sau aroganță, „lucrăm” cu instrumente primitive sau chiar nepotrivite când analizăm spațiul rusesc. Relativ recent, faimoasa Françoise Thom ne spusese – și ne demonstrase în cartea Putin și putinismul ceva similar.
9. Despre Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul, b): un „tablou al complexității lui Vladimir Putin și, prin el, al Rusiei actuale”, un discurs despre – termenul găsit e formidabil – adhocrația rusească al cărei simbol prim e Putin, o analiză a unei serii de mituri dintre cele mai frecvente și problematice „pe care toată lumea le știe” – dintre care autorul cărții vrea să le elimine pe unele dintre cele mai inutile și mai gogonate: toate împreună compun o metodă mult mai utilă de a analiza – și, deci, o cale spre a înțelege – Rusia recentă.
10. Despre Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, c): marile linii de discurs propuse de istoricul ideilor londonez urmăresc (să demonstreze sau să deconstuiască) narațiunile istorico-politice subsumate următoarelor predicate: Putin e judocan, nu jucător de șah; Putin e din KGB, dar nu așa cum ne închipuim noi; Putin nu vrea să readucă la viață URSS, și de fapt nici țarismul; pentru Putin, banii sunt un mijloc, nu un scop; Putin nu citește filozofie, iar Rusia nu e Mordor; Putin nu riscă și nu e un aventurier macho; Putin e popular și nu prea; Putin e loial oamenilor lui; dușmanii lui Putin nu mor întotdeauna; Putin e doar unul; vrea Putin să se retragă?
11. Despre Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul, d): în legătură cu această carte, Foreign Affairs notează – e un citat numai bun pentru a fi, cum se spune acum, „marketat” – că este „de departe cea mai inteligentă analiză a politicii lui Putin”. Foarte rară ca tăietură de discurs și ca scenariu de argumentare propus, strălucită și atât de generoasă (în informații, nuanțe, provocări pentru analiză, sugestii de interpretare) cu siguranță că este!