CALUL TATUAT
Grăbit alunecă din mine nisipul
fără număr cad cristalele în pâlnie
iar eu alergat de furtună
în galop strâng de dârlogi
calul timpului
care se descompune
castelele mele se duc
ușor ca o maree
ce udă tălpile mele
urmele care cad în umbră
într-o noapte
când am chef de alergat
pe un cal tatuat cu stele
ÎNAINTE DE ECOU
A scrie la trecut
fără să strângi în pumni tristețea
care ascunde durerea
ferecată prin strigăt,
este ca și cum ai arunca
un toiag înainte de sfârșit,
așa, ca trecutul să fie prezent,
când ecoul te va cuprinde
până la surzenie,
și vei fi de mult adormit,
când se vor opaciza oglinzile
minții și trupului,
numai atunci scrisul tău va plânge!