sublata causa, tollitur effectus
cei din vagoane aveau ochii liniștiți
injectați cu 21 de grame de singurătate
priveau absenți cum la fereastră se îmbulzeau
pești sângerii acoperiți de țărână
drumul își aduna marginile embrionare
în timp ce stejarii își făceau curaj și plonjau
în ceața neptuniană fără să știe că dincolo
apa Iordanului secase
cei din vagoane coborau urcau coborau
urcau coborau urcau
perfect străini
inel de logodnă
nu crezi decât în sângele ce retează
cuvintele de prisos
în câmpul tău vizual – fum de țigară și
infirme pseudopode
țintuite cu eșarfe de mătase
limpezire
ai consimțit tu însăți
să-i dai putere celuilalt asupra ta
sub olanele înnegrite zace azi un cortegiu
de gesturi galbene de toamnă –
violența lor te tulbură
te uiți în urmă pentru a înțelege
fericirea adesea nenorocită
ca în scrierile lui Turgheniev –
doar așa vei fi pe deplin conștientă de ea
așa cum ești de amestecul fatal
dintre bromura de pancuroniu
și clorura de potasiu
cum nu poți arunca totul în Creux du Van
privești în față pentru a trăi
îngăduind procesul dureros
întru o lentă eliberare a drumului
în lumina lichidă ca mierea