(15 februarie 1931 – 21 martie 2009)
SEMNALMENTE
Sunt de statură potrivită port barbă
și am o concepție de viață perfect asamblată
ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet
și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas
adevăruri pline cu praf de strănutat
(din volumul Copleșit de glorie, 1980)
TRECUTUL
Trecutul acest microscopic fluture cu cap de rechin
se ascunde în cutii și cutiuțe se ascunde
în plicuri îngălbenite în macrameuri în portțigarete
se ascunde în perne în haine în petalele florilor presate
și lasă în ele praf dizolvant
se retrage după tapetele pereților somnolează în portrete și-n mobile
se închide în cuferele din pod în sobele umile de tuci
în magazii întunecate joacă zaruri cu umbrele
și întinde pânza de păianjen în care gândurile se zbat îngrozite
prezența lui se extinde-n podoabele cavoului în trenurile
trase pe linii moarte în bărcile abandonate în sticlele
rostogolite de valurile mării care au și ele un trecut
și urmele lui se numesc mucegai rugină nisip –
asteriscuri tăioase pe degete
trecutul sporește în draperiile și cearșafurile hotelului
în scaunele pianele și scrumierele restaurantelor
în castanii și felinarele străzilor singuratice
și sfârtecă viscerele îndrăgostitului părăsit
trecutul clipește-n alveola orelor tihnite
dezlănțuie cornul melancoliei
adie în spumele amurgului în cristalul lunii
și arde în simboluri falice în aripa femeii în vis
trezește glasul morților adună și scade cifre fatidice
întreține cu mister respirația istoriei scormonește conștiința
consolidează sau îngroapă stâlpii gloriei
fecundează noaptea născând insomnia ghearele ei
șlefuiește întruna munții durerii
suflul lui stăpânește despotic
ființa vie și moartă lignitul piatra și paiul
stăpânește deopotrivă obiectul aruncat la gunoi și bronzul semeț
trecutul această bestie tandră ce roade cu dințișori de oțel
(din volumul Tango și alte poeme, 1990)
SUNT MULTE AMINTIRI
La bufet țăranii beau țuică fiartă s-a adus și bere
sunt multe amintiri din războiul ultim îl știm
uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară
lejer cu armele în bandulieră
pe cartușe înfloreau lacrimi purtau în raniță
mărunte creioane chimice scrisori blănițe de iepure fotografii
unii au fost cavaleriști ageri unul a fost sergent sanitar
unii au rămas cu fața lipită de rădăcini căștile lor
adăpostesc vietăți subterane sau poate se dizolvă în săruri albastre
cine știe
dar sunt și alte amintiri altele exprimate cu glas răgușit
până și în acest bufet acaparat de fum dens
timpul deșartă diamante false și diamante adevărate
oricum în zorii zilei vor începe cu toții aceeași muncă
sub aripa înghețată a pădurii și uitând
tragedii secrete
(din volumul Un potop de simpatii, 1978)
SOȚIA CĂLĂULUI REACTIVAT
CITEȘTE BIOGRAFII NEROMANTICE
Georg Trakl fusese declarat nebun
pe când ținea să-și tragă un glonte în piept
la vederea răniților muribunzi
pe frontul negru din Galiția
Pe George Bacovia l-au angajat impiegat
clasa a III-a și i se da de scris la marea clădire
dar mâna lui era făcută
să cânte la vioară în amurg violet
César Vallejo murea de foame
în capitala luminilor
într-o zi de joi
când afară ploua monoton
și versul cădea în proză
Robert Desnos a fost transportat în vagonul de vite
mai întâi i-au smuls aripile de înger
apoi l-au aruncat în hăul crematoriului
la Terezin
Jorge Luis Borges primise titlul
de inspector „al păsărilor
comestibile din Buenos Aires”
însă moartea l-a găsit în labirintul cărții
Ossip Mandelștam a murit într-un gulag necunoscut
trupul său a fost aruncat pe gheața Siberiei
l-au ciugulit corbi cu stea roșie pe piept
Alungat din templul culturii
Lucian Blaga a trebuit să asiste „mut ca o lebădă”
la hăcuirea sufletului românesc
Pe Ezra Pound îl plimbau într-o colivie
pe străzile nu mai știu cărui oraș turistic
din Italia fotbalistică
Sfântului Vasile Voiculescu
mâna politrucului asiatic
i-a rupt cu bâta șira spinării
și bătrânul blajin a murit făcând greva foamei
Cine or fi acești nătărăi?
întreabă soția călăului reactivat
în timp ce lasă cartea din mână
și soarbe cu paiul
din băutura limpede și aromată
ca istoria secolului douăzeci
POEM OPTIMIST
Stau pe țărm și privesc prin ceață
nici un SOS
aud numai cântecul rechinilor care vestesc
încă un naufragiu sub pavilion românesc
(din volumul Piața Tien-An-Men II, 1991)
SINGURĂTATEA NOBLEȚELE EI
Împăcare este numele tău bătrânețe
la ceasul amurgului culeg legume
ud florile însetate de viață
cobor persienele aprind lumina
mă așez la masă fac socotelile zilei
marele câștig mi se repetă și-acum:
singurătatea noblețele ei
și vine noaptea lungă visul
care amestecă sâni sidefii cu săculeți de tărâțe
împăcare este numele tău bătrânețe
MOMENT ANACRONIC
Străbunica privește fotografia găsită în cufăr
îl redescoperă pe locotenentul ei ulan
sau poate husar
era pe vremea când manevrele de toamnă
aveau nuanța smochinei iar dragostea
purta în pat volănașe
străbunica întoarce privirea spre clocotul grădinii
și nu-și dă seama de ce
brusc s-au înnegrit margaretele
(din volumul Manevrele de toamnă, 1996)
POEMUL
O furnică traversând nepăsătoare tăișul securii
(din volumul Prognoză meteorologică, 1981)